2ra-396/15 — Contestarea acţiunilor funcţionarilor de poliţie şi recuperarea prejudiciului

prima instanță: I. Goncearuc, dosarul nr. 2ra-396/15 instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschii, ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dogotari Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Dogotari Alexandru împotriva Inspectoratului de Polițe Florești cu privire la contestarea acțiunilor funcționarilor de poliție și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 04 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Dogotari Alexandru și menținută hotărârea Judecătoriei Florești din 26 august 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiata, c o n s t a t ă: La 10 iulie 2013, Dogotari Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliţie Florești cu privire la contestarea acțiunilor funcționarilor de poliție și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că fără temei legal a fost încătușat la domiciliul său de către colaboratorii Inspectoratului de Poliție Florești, după care, dânsul a fost condus la sediul inspectoratului fiind insultat și amenințat, astfel, fiindu-i încălcat dreptul la libertate și siguranță prevăzut de art. 5 CEDO. La fel, indică că în perioada reținerii sale în cadrul Inspectoratul General de Poliție și anume din 16 ianuarie 2013 - 17 ianuarie 2013, a fost impus contrar voinței sale de către colaboratorii de poliție, să-și recunoască vinovăția în comiterea infracțiunii contra patrimoniului şi anume furtul a doi viței, care aparțineau cu drept de proprietate Larisei Popa cu domiciliul în r-nu Floreşti, satul Frunzeşti.

Susține că din cauza că a refuzat să-și recunoască vinovăția în săvârșirea infracțiunii, a fost încătuşat de calorifer, înnoptând pe scaun, într-un birou al Inspectoratului de Poliție Florești. Menționează că întru confirmarea celor indicate în acțiune, dânsul a solicitat reclamarea probelor și anume interpelarea de la Inspectoratul de Poliție a documentelor referitoare la reținerea sa în perioada din 16 ianuarie 2013 până la 17 ianuarie 2013, însă, i-a refuzat în satisfacerea cerințelor. Solicită obligarea Inspectoratului de Poliție Florești să elibereze actele necesare în confirmarea reținerii sale și încasarea din contul Inspectoratului de Poliție Florești în beneficiul său a prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 26 august 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 decembrie 2014 a fost, respins apelul declarat de către Dogotari Alexandru și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța e apel a reţinut prevederile art. 10, art. 15 din Constituția RM cât și art. 1398, art. 1405, art. 1404 din Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de dreptul la identitate, universalitatea și obligațiile care se nasc din cauzarea de daune, care indică că prejudiciul cauzat personalelor fizice prin condamnarea ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub formă de declarație scrise de a nu părăsi localitatea prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de răspunde ale organelor de urmările penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța de apel a remarcat că, Dogotari Alexandru nu a administrat probatorii care să facă dovada ilegalității acțiunilor funcționarilor al Inspectoratului de Poliţie Florești, respectiv declaraţiile ultimului cu privire la faptul că în perioada 16 ianuarie 2013 - 17 ianuarie 2013 a fost încătușat la domiciliul său fără temei legal de către colaboratori Inspectoratului de Polițe Florești nu și-au regăsit confirmare prin prisma art. 1404 din Cod civil, iar prevederile art. 1405 din Cod civil nu au relevanţă în speța dată reieșind din obiectul acţiunii și de faptul că la dosar lipsește sentința de achitare sau confirmare a faptului ilegalității acțiunilor organelor de urmărire penală în privința lui Dogotari Alexandru.

La 05 ianuarie 2015, Dogotari Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiata și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor nu au dat apreciere corespunzătoare faptul că a fost încătușat fără temei legal la domiciliul său de către colaboratorii Inspectoratului de Poliție Florești, după care, a fost condus la sediul inspectoratului și impus contrar voinței sale să-şi recunoască vinovăția în comiterea infracțiunii, şi nici faptului că a fost deposedat ilegal de 2 viței, care i-a procurat personal de la piață, astfel, fiindu-i cauzat un prejudiciu material în mărime de 20 000 lei.

Menționează că pe cauza penală nr. 20123414 a fost emisă o ordonanţă de suspendare în temeiul art. 287 alin. (1) pct. 2 CPP, pe motiv că nu a fost depistată persoana care poate fi pusă sub învinuire în baza art. 186 alin.(2) din Cod penal, pentru furtul săvîrşit. Consideră că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor i-au încălcat drepturile sale la o justă examinare, cît şi dreptul său la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Dogotari Alexandru este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Dogotari Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Dogotari Alexandru asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dogotari Alexandru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Dogotari Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari