3ra-101/15 — Încasarea indemnizatirie

Dosarul nr.3ra-101/15 Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. G.Bivol) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N.Vacan, Eu.Clim, Iu.Cotruță ) DECIZIE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele de ședință Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Lebedinschi Adrian, în interesele lui Cecoi Marina, împotriva deciziei din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cecoi Marina împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale(în continuare CNAS), Ministerului Afacerilor Interne(în continuare MAI) privind încasarea îndemnizației pentru creșterea copilului minor și îndemnizației pentru concediu de maternitate c o n s t a t ă : La data de 01.03.2013 Cecoi Marina a depus în instanța de judecată cerere împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne privind încasarea îndemnizației pentru creșterea copilului minor și îndemnizației pentru concediu de maternitate.

În motivarea cererii s-a indicat că reclamanta la data de 20.01.2007 a încheiat căsătorie cu Cecoi Anatoli la OSC Varnița. Din căsătorie la data de 01.12.2011 s-a născut fiica Emilia. A menționat reclamanta că nu este angajată în cîmpul muncii, iar soțul Ciocoi Anatoli lucrează, în bază de contract, în cadrul organelor afacerilor interne din data de 31.03.2006 și activează în funcție de polițist al secției ordine publică a Comisariatului de Poliție Bender. Afirmă reclamanta că conform art.18 al Legii nr.289-XV din data de 22.07.2004 are dreptul la concediu de maternitate și urmează să beneficieze de indemnizație de maternitate. La data de 04.02.2013 s-a adresat la CNAS cu cerere privind plata îndemnizației pentru creșterea copilului minor pînă la vîrsta de 3 ani conform art.124 Codul muncii.

La data de 20.02.2013 a primit un răspuns în care i s-a făcut referire la Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din data de 08.07.1999 și i s-a indicat că stagiul de cotizare constituie perioadele în care persoana plătește contribuție în mărimea stabilită, iar colaboratorilor de poliție, cu excepția colaboratorilor civili, nu li se calculează contribuții în bugetul de stat al asigurărilor sociale. 1 Astfel, i s-a indicat că nu întrunește stagiul necesar de cotizare și că nu este persoană asigurată. Referitor la îndemnizația unică la nașterea copilului i s-a comunicat că termenul pentru solicitarea acestuia a expirat. Menționează reclamanta că prin aceasta i s-a încălcat dreptul de a primi și dispune de indemnizație care este garantat de Codul muncii, Legea bugetului de stat, Legea sistemului public de asigurări sociale.

A solicitat reclamanta recunoașterea ilegalității refuzului CNAS, obligarea CNAS să achite îndemnizația pentru creșterea copilului în mărime de 30% din venitul de 4118,25 lei pe parcursul a trei ani de la nașterea acesteia, încasarea cheltuielilor de judecată.

La data de 21.06.2013 reclamanta și-a concretizat cerința și a solicitat recunoașterea ilegalității răspunsului CNAS și MAI referitor la refuzul plății îndemnizației de creștere a copilului; obligarea CNAS și MAI să achite, în mod solidar, îndemnizația de creștere a copilului în mărime de 30% din venitul mediu lunar de 4118,25 lei pentru copilul Cecoi Valeria pînă la atingerea vîrstei de 3 ani; obligarea CNAS și MAI să achite, în mod solidar, îndemnizația de creștere a copilului în mărime de 30% din venitul mediu lunar de 4118,25 lei pentru copilul Cecoi Emilia pînă la atingerea vîrstei de trei ani; obligarea CNAS și MAI să achite, în mod solidar, îndemnizația pentru concediu de maternitate pentru perioada de 126 zile pentru copilul Ciocoi Emilia reieșind din cuantumul de 100% din salariul mediul lunar a lui Cecoi Anatoli; obligarea CNAS și MAI să achite, în mod solidar, îndemnizația pentru concediu de maternitate pentru perioada de 126 zile pentru copilul Cecoi Valeria reieșind din cuantumul de 100% din salariul mediul lunar a lui Cecoi Anatoli; obligarea CNAS și MAI să achite prejudiciul moral în sumă de 10000 lei și cheltuielile de judecată.

La data de 21.02.2012 Cecoi Anatoli, Cecoi Marina au depus către MAI și Direcția poliției transporturi a Departamentului de poliție al MAI cerere privind calcularea și achitarea îndemnizației pentru concediu medical prenatal și încasarea îndemnizației pentru creșterea copilului minor. Prin încheierea din data de 22.02.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chişinău cauzele au fost conexate.

Ulterior, reclamanta și-a concretizat cerințele solicitînd recunoașterea ilegalității răspunsului CNAS și MAI referitor la refuzul plății îndemnizației de creștere a copilului; obligarea CNAS și MAI să achite, în mod solidar, îndemnizația de creștere a copilului în mărime de 20% pentru perioada 08.01.2008-31.12.2009, a cîte 25% pentru perioada 01.01.2009-31.12.2009 și cîte 30% pentru perioada 01.01.2010-08.01.2011 reieșind din venitul mediu lunar de 4118,25 lei pentru copilul Cecoi Valeria; obligarea CNAS și MAI să achite, în mod solidar, îndemnizația de creștere a copilului în mărime de 30% din venitul mediu lunar de 4118,25 lei pentru copilul Cecoi Emilia începînd cu 01.12.2011 pînă la 31.08.2013; obligarea CNAS și MAI să achite, în mod solidar, îndemnizația pentru concediu de maternitate pentru perioada de 126 zile pentru copilul Cecoi Emilia reieșind din cuantumul de 100% din salariul mediul lunar a lui Cecoi Anatoli; obligarea CNAS și MAI să achite, în mod solidar, îndemnizația pentru concediu de maternitate pentru perioada de 126 zile pentru copilul Cecoi Valeria reieșind din cuantumul de 100% din salariul mediul lunar a lui Cecoi Anatoli; obligarea CNAS și MAI să achite prejudiciul moral în sumă de 10000 lei și cheltuielile de judecată.

2 Prin hotărîrea din data de 11.02.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, cererea lui Cecoi Marina împotriva MAI a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar împotriva CNAS ca fiind tardivă. Prin decizia din data de 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Cecoi Marina a fost respins și a fost menținută hotărîrea din data de 11.02.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău. La data de 28.11.2014, avocatul Lebedinschi Adrian a depus, în interesele lui Cecoi Marina, recurs împotriva deciziei din data de 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că decizia contestată este ilegală, nefondată și nemotivată. Afirmă recurentul că instanțele inferioare au apreciat eronat circumstanțele de fapt, iar instanța de apel a adus argumente care încalcă grav drepturile sale fundamentale.

Astfel, menționează recurenta că instanța de apel urma să se expună asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel ceea ce nu a făcut. În cererea de apel, afirmă recurentul că a indicat despre ilegalitatea hotărîrii instanței de fond, dar și despre încălcările procedurale referindu-se la structura hotărîrii judecătorești și indicarea de către instanță incomplet a obiectului litigiului. Ori, recurenta a solicitat și repunerea termenului de prescripție, iar instanța de apel asupra acestor încălcări de procedură comise de către prima instanță nu s-a expus.

Astfel, relatează recurenta că instanţa de fond, cît şi cea de apel în motivarea respingerii cerințelor indică faptul că speţa cade sub incidenţa art.8 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plata a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15.11.2002, care stabilește că cererea pentru indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului precum şi cea de maternitate se depune la casa teritorială de asigurări sociale de către unul dintre părinţi (tutore) personal, prin intermediul reprezentantului primăriei, și, instanţele au conchis că indiferent de faptul, dacă solicitantul acestor indemnizaţii este angajat în cîmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului şi indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, urmează a fi depusă la casa teritorială de asigurări sociale.

Or, în atare circumstanţe instanţele corect au apreciat faptul că MAI corect a expediat cererea sa în adresa CNAS, iar potrivit art.27 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, indemnizaţia poate fi solicitată în termen de 12 luni de la naşterea copilului, respectiv reclamantul a omis acest termen. Menționează recurentul că absolut în întregime decizia recurată este un act discriminatoriu şi o dovadă de incompetenţă, or lipsă de dorinţă de a înfăptui justiţia.

Afirmă recurentul că ambele instanţe eronat au interpretat situaţia lui Cecoi M., căci se află la întreţinerea soţului care este persoană asigurată prin efectul legii - este colaborator al Ministerului Afacerilor Interne și deoarece Ministerul Afacerilor Interne al RM face parte din autorităţile executive, situaţia ei cade şi sub incidenţa art.4 alin. (1) pct. 2) a Legii privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive. Acest fapt este prevăzut 3 expres în Legea cu privire la poliţie.

Conform art. 34 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, toți colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituții și organizaţii. Prin urmare, colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale. Astfel, din considerentele menţionate intimații eronat au interpretat normele de drept material precum şi ambele instanţe de judecată.

S-a mai invocat în recurs şi recomandările Curţii Supreme de Justiţie nr. 52 și 17 cu privire la aplicarea art. 37 alin. (4) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţiei nr. 320 din 27.12.2012 și respectiv privind unele aspecte ale practicii judiciare de soluţionare a litigiilor privind stabilirea indemnizaţiei pentru maternitate. Prin urmare, se indică că instanţa de apel eronat a considerat că indemnizaţiile solicitate urmează a fi achitate de către Casa Naţională de Asigurări Sociale. De asemenea această decizie este contrară practicii judiciare unde deja sunt o mulţime de cauze analogice în care expres se menţionează ca aceste indemizaţii urmează a fi puse pe seama angajatorului – în speță Ministerul Afacerilor Interne.

La fel i s-a încălcat dreptul consfințit în art.14 al Convenției, care stabilește nediscriminarea. Consideră că ambele instanţe au interpretat eronat legea şi anume faptul expres prevăzut de Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plata a îndemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15.11.2002 care stabilește că în cazul în care indemnizația a fost solicitată mai tîrziu de termenul indicat, aceasta se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei adresării. Astfel, se menționează în recurs că chiar și în cazul omiterii termenul de prescripție general de 12 luni, atunci în conformitate cu prevederile indicate, instanța urma să oblige pîrîtul la calcularea şi achitarea indemnizației pentru perioada de 12 luni datei anterioare datei adresării, lucru expres prevăzut de legislaţie.

S-a mai afirmat că conform alin. (3) art. 27 (termenul de prescripţie pentru plata indemnizaţiei de asigurări sociale) al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004, indemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fară nici o limită în termen. Ceea ce denotă că intimatul la momentul survenirii riscului asigurat avea obligația de a stabili, calcula şi achita toate indemnizaţiile ce decurg din tipul riscului asigurat, în situaţie – de nașterea copiilor. Menționează recurenta că de fapt i s-a stabilit indemnizațiile solicitate, dar aceste indemnizații, au fost stabilite şi calculate nu în corespundere cu prevederile legale şi anume i s-a stabilit indemnizaţia pentru creştere a copilului ca persoană neasigurată.

Respectiv, termenul de prescripţie prevăzut de art. 27 Legea nr. 289- XV din 22.07.2004 - nu este omis. La fel a făcut referire recurenta la prevederile art.6 al CEDO și a indicat că prin decizia recurată s-au încălcat drepturile copiilor şi anume dreptul la viaţa prevăzut și de art, 24 ai Constituţie, care statuiază că Statul garantează fiecărui om dreptul la viată şi la integritate fizică si psihică, dreptul la dezvoltare fizică intelectuală precum şi dreptul de a fi protejat în conformitate cu alin.(l) al art.53 al 4 Codului Familiei - copilului i se garantează apărarea drepturilor si intereselor sale legitime. Or, conform Legii nr.489 din 08.07,199 privind sistemul public de asigurări sociale: indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani - este formă de sprijin bănesc ce se stabileşte și se acordă prin sistemul public de asigurări sociale persoanei asigurate pentru creşterea copilului.

De asemenea potrivit lit.b) al art.3 al Legii nominalizate, sistemul public de asigurări sociale se organizează şi funcţionează avînd ca principii de bază principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public - contribuabili şi beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile și obligaţiile prevăzute de lege. Din contextul acestui principiu, încălcat cît de către pîrîţi şi de instanţe rezultă clar că i s-a încălcat dreptul de a beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului deoarece sunt o mulţime de persoane asigurate prin efectul legii, dar care beneficiază de acesta indemnizaţie, precum şi repunerea în termenul de prescripţie indicat.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. c) CPC, instanţa după de judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia instanţei de judecată este neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural care a dus la soluţionarea eronată a pricinii. Potrivit art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Analizând conţinutul deciziei contestate, în raport cu prevederile legale menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, fără a se expune asupra tuturor solicitărilor lui Cecoi Mariana. Astfel, Colegiul reține că instanțele inferioare corect au stabilit că la data de 20.01.2007 recurenta a încheiat căsătorie cu Cecoi Anatoli la OSC Varnița. Din căsătorie la data de 08.01.2008 s-a născut fiica Valeria, iar la data de 01.12.2011 s- a născut fiica Emilia.

Totodată, instanța de recurs reiterează că instanțele inferioare corect au făcut referire la prevederile art.124 alin. (1) Codul muncii care prevede că femeilor 5 salariate și ucenicelor, precum și soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristicei concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice, plătindu- li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art.123 alin.(2) și la pct. 21 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă și altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03.02.05 coroborat cu art. 16 din Legea privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004, care prevede că indemnizaţia de maternitate se stabilește asiguratelor, soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţii și șomerilor care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal, concediul postnatal, și, corect au reiterat că recurenta nefiind angajată se află la întreținerea soțului și urmează să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului minor și indemnizație de maternitate.

Dar, Colegiul menționează că instanțele inferioare făcînd referire la art.27 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004, incorect au stabilit tardivitatea cererii recurentei din următoarele considerente. Conform art.27, alin.(1) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004, indemnizaţia de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei indemnizaţii, iar ajutorul de deces – din ziua următoare zilei de deces.

Indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data naşterii copilului se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 3 ani. Astfel, într-adevăr îndemnizația urmează să se solicite în termen de 12 luni de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a îndemnizației, iar propoziția a doua a acestui aliniat stabilește cert că „indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data naşterii copilului se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 3 ani.

De aici rezultă că recurenta a avut dreptul să ceară achitarea îndemnizației și după expirarea a 12 luni de la momentul nașterii copilului minor, doar că indemnizaţia se poate stabili retroactiv pentru o perioadă ce nu depășește 12 luni, adică nu poate beneficia și pe perioada anterior omisă decît pentru 12 luni. Mai mult decît atît, conform materialelor dosarului recurenta a depus cerere privind calcularea și achitarea îndemnizației pentru copilul minor Cecoi Emilia către Ministerul Afacerilor Interne la data de 30.01.2012(f.d.62-64), adică după două luni de la nașterea copilului minor Cecoi Emilia.

Faptul că recurenta nu a depus cererea dată la Comisia Națională de Asigurări Sociale așa cum prevede pct.8 al Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plata îndemnizațiilor, nu urmează să fie apreciată ca o depunere cu omiterea termenului, ori recurenta prin depunerea cererii către MAI și-a exercitat voința sa privind beneficierea de îndemnizație, și, și- a manifestat dreptul la acțiune în vederea calculării și plății îndemnizației conform 6 prevederilor legale. Cerere nemijlocit către CNAS, recurenta a depus la data de 04.02.2013(f.d.14-15), adică pînă la împlinirea vîrstei de trei ani de către copilul minor. Astfel, instanțele inferioare incorect au stabilit prescrierea cerinței date pentru copilul minor Cecoi Emilia.

La fel, Colegiul menționează că recurenta a depus cerere de chemare în judecată solicitînd încasarea indemnizației pentru maternitate și indemnizaţiei pentru creșterea copilului minor. Instanțele inferioare s-au expus doar asupra cerinţei privind stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului minor nu și asupra indemnizației de maternitate, indicînd - prima instanța doar că cererea dată urma să fie depusă la CNAS, fără să argumenteze poziția și soluția emisă. Instanța de apel, menținînd hotărîrea primei instanțe, de asemenea, nu s-a expus asupra solicitării referitoare la îndemnizația unică pentru nașterea copilului minor. Din aceste considerente, Colegiul constată încălcarea cu certitudine de către instanța inferioară a normelor procedurale și anume omiterea de a se expune asupra tuturor solicitărilor recurentei.

Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţei date, era indispensabil, alături de cele constatate, de a se expune şi în privinţa acesteia. Din aceste considerente, și, ținînd cont de faptul că omisiunea comisă de instanța inferioară nu poate fi corectată la examinarea cererii de recurs, instanța de recurs va transmite cauza la rejudecare. În procesul rejudecării instanța de apel urmează dă țină cont de cele relatate supra: să se expună asupra tuturor cerințelor recurentei și de asemenea de prevederile art.27 alin.(1) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004, la calcularea termenului de prescripție, deoarece îndemnizația se poate cere și după 12 luni de la nașterea copilului, dar pînă la împlinirea vîrstei de trei ani, pe o perioadă retroactivă de 12 luni.

Prin urmare, Colegiul constată că, soluţia instanţei de apel nu conţine o verificare a legalităţii hotărîrii instanţei de fond şi mai mult o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, iar instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii. În acelaşi timp, instanţa de recurs menţionează că, instanţa de apel la reexaminarea pricinii trebuie să trateze separat fiecare dintre cerințele înaintate de recurentă. Dat fiind faptul că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept procedural şi material, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, 7 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Lebedinschi Adrian, în interesele lui Cecoi Marina. Se casează decizia din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cecoi Marina împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne privind încasarea îndemnizației pentru creșterea copilului minor și îndemnizației pentru concediu de maternitate, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele de ședință Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 8