3ra-15/15 — Contestarea actului administartiv

prima instanță: M. Buşuleac, dosarul nr. 3ra-15/15 instanța de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă, DECIZIE 28 ianuarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprindea Mixtă „Vitapharm-Com” Societatea cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Vitapharm-Com” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Cahul, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Dec-Trans-Group”, Societatea cu Răspundere Limitată „Big-Baghira” și Societatea cu Răspundere Limitată „Den-Broker” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 05 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprindea Mixtă „Vitapharm-Com” Societatea cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 18 ianuarie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 24 iulie 2013, ÎM „ Vitapharm-Com” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul, intervenienți accesorii SRL „Dec-Trans- Group”, SRL „Big-Baghira” și SRL „Den-Broker” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, în perioada lunilor februarie-martie 2013, de către colaboratorii Biroului Vamal Cahul, în privința societății a fost inițiată procedura de control, în rezultatul căruia a fost întocmit Actul de audit post vămuire nr. 3/6/13 din 14 mai 2013, care a servit temei pentru emiterea deciziei de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013 a Biroului Vamal Cahul.

Menționează că conform deciziei de regularizare în privința întreprinderii a fost impusă obligația vamală de a achita impozitele vamale și penalitatea în mărime de 57 905, 39 lei, pentru importul mărfurilor conform declarațiilor vamale nr. 2510 100000264 din 04 iulie 2007, nr. 2510 100000814 din 26 septembrie 2007, nr. 2510 100001350 din 15 decembrie 2007, nr. 2510 101577 din 29 octombrie 2010, nr. 3019 19856 din 03 iunie 2011 și nr. 3028 11696 din 17 aprilie 2012. Consideră reclamantul că societății greșit i-au fost restituite taxele vamale în suma de 38 689,16 lei conform actului constatator al Biroului Vamal Cahul cu nr. 79 din 17 decembrie 2010, deoarece, la importul mărfurilor sub formă de lactoză în baza declarației vamale nr. 2510101577 din 29 octombrie 2010, întreprinderea a prezentat certificatul non-preferențial cu privire la proveniența mărfii de forma „A” cu nr. 873298 din 01 noiembrie 2010, iar pentru primirea facilităților, societatea urma să prezinte Biroului Vamal Cahul certificatul preferențial cu privire la proveniența mărfii de forma EUR.1.

Indică că Biroul Vamal Cahul consideră că societatea este obligată să achite taxa vamală din materia primă vândută, care a fost destinată pentru producerea medicamentelor sub formă de lactoza și extractul de valeriana cu scutirea de la plata TVA la import in baza art. 103 alin. (I) pct.10) din Cod Fiscal, în total fiind vândute 252 kg de materie primă în valoare totală de 15 100 lei.

Totodată susține că Biroul Vamal Cahul consideră că întreprinderea este obligată să achite taxa vamală în privința mărfii în cantitate de 288 kg de lactoză, cu costul vamal de 11 428,18 lei, importate în baza declarației vamale nr. 2510 11577 din 29 octombrie 2010, deoarece, termenul de păstrare a expirat în aprilie 2013, respectiv, această materie nu poate fi utilizată pentru producerea medicamentelor, pentru fabricarea cărora a fost eliberată autorizația Ministerului Sănătății al RM privind importul medicamentelor nr. 1634/10-AM din 08 august 2010. Menționează că Biroul Vamal Cahul consideră că societatea este obligată să achite taxa vamală din materia primă, care a fost nimicită în baza actului de debitare nr. 9 din 03 iunie 2010, fiind destinată pentru producerea medicamentelor, importate conform declarațiilor vamale nr. 2510 1264 din 04 iulie 2007, 2510 1814 din 26 septembrie 2007, 2510 11350 din 15 decembre 2007, şi scutite de plata TVA la import, în baza art. 103 alin. (1) pct. 10) din Cod Fiscal, în total fiind nimicită materie primă în cantitate de 41.108 kg la suma totală de 11 059,54 lei.

Afirmă că Biroul Vamal Cahul a apreciat că societatea este obligată să achite taxa vamală pentru lipsa capsulelor solide din gelatină cu dimensiune 1.1 în cantitate de 242 892 de bucăți la prețul de 9 648,54 lei, și a capsulelor solide din gelatină în cantitate de 375 000 de bucăți la prețul de 18 742,79 lei, care au fost nimicite în conformitate cu actul nr. 20 din 30 decembrie 2011 acestea fiind importate în baza declarației vamale nr. 3019 19856 din 03 iunie 2011 și scutite de plata TVA la import, conform art. 103 alin. (1) pct.10) din Cod Fiscal.

La fel, susține că Biroul Vamal Cahul consideră că, prezentarea întreprinderii a facilităților fiscale pentru marfa în formă de lactoza, importată în baza declarației vamale nr. 2510 101577 din 29 octombrie 2010, contravine prevederilor Regulamentului Comisiei UE nr 2454/1993 din 2 iulie 1993, de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, deoarece, acest regulament stabilește că în procesul circulației mărfurilor de regim preferențial se utilizează Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, însă SRL „Vitafarm-Com” a utilizat certificatul nepreferențial de circulație a provenienței mărfurilor de forma „A” nr. 873298 din 01 noiembrie 2010. Prin urmare, indică că în opinia, Biroului Vamal Cahul întreprinderea a încălcat prevederile art. 35 din Codul Vamal.

Susține reclamantul că conținutul deciziei de regularizare, a devenit cunoscut societății la data de 29 mai 2013 și consideră că decizia de regularizare urmează a fi anulată, ca fiind emisă cu încălcarea legii, din motiv că pârâtul nu era în drept să încaseze taxele vamale în suma de 38 689,16 lei, pentru mărfurile de lactoza, deoarece, actul constatator al Biroului Vamal Cahul nr.79 din 17 decembrie 2010, prin care plățile indicate au fost restituite societății, nu au fost anulate de organul competent, respectiv acesta avea puterea juridică la momentul când ultimul a emis decizia de regularizare. De asemenea, indică că Biroul Vamal a interpretat eronat prevederile Regulamentului Comisiei UE nr. 2454/1993 din 02 iulie 1993, cu privire la stabilirea a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, în partea ce se referă la Certificatul de proveniența a mărfurilor EUR.

1, deoarece, în această partea nici un act normativ național nu interzice agenților economici să primească facilități fiscale în baza Certificatelor de proveniență a mărfurilor de altă formă decît forma EUR 1. Mai mult ca atât, Biroul Vamal Cahul nu a menționat în decizia de regularizare și nici în actul de audit, în baza cărui act Regulamentul menționat acționează pe teritoriul RM și care normă a Regulamentului obligă societatea să utilizeze Certificatul de proveniență a mărfurilor EUR. 1, pentru a beneficia de facilitățile fiscale la importul mărfurilor.

Afirmă că din prevederile deciziei de regularizare și actul de audit rezultă că societatea la înstrăinarea, la casarea și nimicirea mărfurilor anterior importate a încălcat prevederile art. 35 din Codului Vamal, însă, pârâtul a invocat această normă în redacția, care a intrat in vigoare la data de 13 ianuarie 2012, iar din conținutul circumstanțelor de fapt a actului de audit reiese că, importul mărfii, comercializarea acesteia, casarea și nimicirea a avut loc în mod prioritar până la intrare în vigoare a art. 35 din Cod Vamal și anume până la data de 13 ianuarie 2012. Astfel, consideră reclamantul că Biroul Vamal nu era în drept să aplice prevederile Codului vamal în redacția din 13 ianuarie 2012, în relații juridice, care au avut loc până la data, când această normă a intrat în vigoare.

Solicită reclamantul anularea deciziei de regularizare nr. 62 emisă de Biroul Vamal Cahul la 27 mai 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 18 ianuarie 2014, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 05 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către ÎM „Vitapharm-Com” SRL și menținută hotărârea primei instanțe. La 01 octombrie 2014, ÎM „ Vitapharm-Com” SRL a declarant recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului, și au aplicat și interpretat eronat normele de drept material aplicabile la caz.

Astfel, menționează că instanțele judecătorești ș-au întemeiat concluziile pe prevederile art. 35 din Codul vamal și prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 134 din 10 februarie 2009, însă nici una din aceste norme juridice nu sunt aplicabile speței date.

În acest context susține că în cadrul dezbaterilor judiciare însăși reprezentantul Biroului Vamal Cahul a susținut poziția ÎM „ Vitapharm-Com” SRL vis a vis de aplicarea eronată de către prima instanță a prevederilor hotărîrii Guvernului nr. 134 din 10 februarie 2009, și a invocat că în speță sunt aplicabile prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009. Însă, consideră recurentul că prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009, nu indică expres despre faptul că trebuie să fie certificatul de proveniență preferențială a mărfii, cu atît mai mult că actul contestat inițial nu a fost întemeiat pe reglementările Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009. Cît privește aplicarea art. 35 din Codul Vamal, susține recurentul că instanțele judecătorești au aplicat aceste prevederi în redacția legii în vigoare de la 13 ianuarie 2012 pînă la 01 ianuarie 2014, deși acțiunile întreprinderii menționate în decizia contestată au avut loc cu mult timp înainte de data de 13 ianuarie 2012. Astfel, este de părerea că atît prima instanță cît și instanța de apel în cadrul examinării cauzei au încălcat prevederile art. 6 al Codului civil care reglementează acțiunea în timp a legii civile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei nu este clar cînd recurentul ÎM „ Vitapharm-Com” SRL a luat cunoștință de copia deciziei instanței de apel din 05 iunie 2014, astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 01 octombrie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanţe și emiterea unei noi hotărîri în partea casată din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Dec-Trans-Group”, Societatea cu Răspundere Limitată „Big-Baghira” și Societatea cu Răspundere Limitată „Den-Broker, ÎM „ Vitapharm-Com” SRL, a solicitat anularea deciziei de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013 prin care s-a dispus încasarea drepturilor de importa în sumă de 57 905,39 lei, inclusiv a taxei vamale restituite în mărime de 38 689,16 lei și a TVA neachitată în mărime de 17 186,83 lei.

Judecând pricina dată prima instanţă a concluzionat că taxa vamală în mărime de 38 689,16 lei nejustificat a fost restituită ÎM „Vitapharm-Com” SRL, deoarece la cererea de restituire agentul economic nu a anexat certificatul de origine preferențial, iar pentru mărfurile importate în baza declarațiilor vamale nr. nr. 2510I1577 din 29 octombrie 2010, 3028I1696 din 17 aprilie 2012, 2510I577 din 29 octombrie 2010 nr. 2510I264 din 04 iulie 2007, 2510I814 din 26 septembrie 2007, 2510I1350 din 15 decembrie 2007 și 3019I9856 din 03 iunie 2011 în regimul vamal 4200 201 - cu scutire de la plata TVA, ÎM „Vitapharm-Com” SRL urmează să achite drepturile de import, deoarece aceste mărfuri au fost importate ca materie primă în scopul producerii medicamentelor, însă au fost utilizate în alte scopuri decît destinația lor finală, unele fiind vîndute, iar altele casate și nimicite.

Astfel, prima instanță a constatat legalitatea deciziei de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013, și a respins acțiunea ÎM „Vitapharm-Com” SRL ca neîntemeiată, soluție care a fost menținută de către instanța de apel. Însă, instanţa de recurs consideră că deși la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul respingerii integrale a pretenţiilor înaintate faţă de Biroul Vamal Cahul sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor legislaţiei în vigoare, în coroborare cu materialul probator prezentat de părţi.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că în baza prevederilor Codului vamal în redacția Legii nr. 11 49-XIV din 20 iulie 2000 și Ordinului de control nr. 35 din 22 ianuarie 2013, în perioada 08 februarie 2013-08 mai 2013, ÎM „Vitapharm-Com” SRL a fost supusă unui control ulterior de audit post-vămuire asupra operațiunilor de import/export în anii 2009 – 2012 și verificarea respectării legislației vamale în vigoare.

În urma controlului s-a constatat că în baza protocolului nr. 14-s din 16 decembrie 2010 al ședinței grupului de experți pentru efectuarea modificărilor în declarațiile vamale ale Biroului Vamal Cahul, pentru lactoza importată conform declarației vamale nr. 2510I01557 din 29 octombrie 2010 în regimul vamal (de scutire) 4200201 cu valoarea în vamă 59 521,79 lei, prin care a fost modificată rubrica 37 la art. 2 în 4200 752, conform Actului constatator nr. 79 din 17 decembrie 2010 a fost restituită (65%) din taxa vamală achitată, în sumă de 38 689,16 lei.

În acest sens organul vamal a considerat că restituirea taxei vamale nu a fost justificată, deoarece ÎM „Vitapharm-Com” SRL nu a anexat la cererea privind restituirea taxei vamale certificatul de origine preferențial, ceea ce contravine prevederilor pct. 6 al Regulamentului cu privire la importul în regim preferențial al unor tipuri de zahăr aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 134 din 10 februarie 2009. Totodată s-a depistat că ÎM „Vitapharma-Com” SRL a vîndut materie primă „lactoză” pe teritoriul Republicii Moldova importată în baza declarației vamale nr. 2510I1577 din 29 octombrie 2010 și „extract de valeriană” importată conform declarației vamale 3028I1696 din 17 aprilie 2012 în regimul vamal 4200 201 - cu scutire de plata TVA la import, în total fiind vîndută cantitatea de 250 kg în sumă de 151 000 lei valoarea în vamă constituind 17 647.11 lei.

Iar, pentru cantitatea de 288 kg de „lactoză” cu valoarea în vamă de 11 428,18 lei importată în baza declarației vamale 2510I577 din 29 octombrie 2010 a expirat termenul de valabilitate în luna aprilie 2013, și materia respectivă nu poate fi folosită pentru producerea medicamentelor pentru care a fost eliberată autorizația Ministerului Sănătății privind importul de medicamente Nr. 1634/10-AM din 08 septembrie 2010. S-a mai constatat că conform declarațiilor vamale 2510I264 din 04 iulie 2007, 2510I814 din 26 septembrie 2007, 2510I1350 din 15 decembrie 2007 SRL „Vitapharm- Com” SRL a importat materia primă pentru producerea medicamentelor în regim vamal 4000 201 cu scutirea de plată a TVA la import, însă conform actului de casare a materiei prime nr. 9 din 03 iunie 2010 SRL „Vitapharm-Com” SRL a nimicit materia primă respectivă în cantitate de 41 108 kg în sumă de 11 059,54 lei (f.d.

24). La fel, în urma controlului s-au depistat că în baza declarației vamale 3019I9856 din 03 iunie 2011, ÎM „Vitapharm-Com” SRL a importat cu scutirea de TVA la import capsule tari din gelatină mărimea 1.1. cu valoarea în vamă de 27 829,34 lei, însă din acestea cantitatea de 242 892 bucăți în sumă de 9648.54 lei lipsesc, iar 375000 bucăți în sumă de 18 742,79 au fost casate conform actului nr. 20 din 30 decembrie 2011. Sub acest aspect organul vamal a concluzionat că deși ÎM „Vitapharm-Com” SRL a importat în Republica Moldova doar mărfuri - materie primă pentru producerea medicamentelor cu scutire de la plata TVA, a utilizat aceste mărfuri în alte scopuri decît destinația lor finală (le-a vîndut, nimicit și casat) prin ce a încălcat regulile vamale prevederile art. 35 din Codul vamal.

Ca urmare a celor constatate în rezultatul controlului la 14 mai 2013 a fost întocmit Actul de audit postvămuire 3/6/2013, prin care Biroul Vamal Cahul a considerat necesar de a recalcula drepturile de import în mărime totală de 55 875,99 lei inclusiv taxa vamală restituită în mărime de 38 689,16 și TVA neachitat ca urmare a schimbării destinație finale a mărfurilor importate în mărime de 17 186,83 lei, în consecință fiind emisă decizia de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013 prin care s-a dispus încasarea drepturilor de import în mărime de 57 905,39 lei (f.d. 12). Verificând legalitatea actului administrativ contestat în baza materialului probator anexat la dosar, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, instanţa de recurs constată că atît prima instanță cît și instanța de apel eronat au concluzionat că decizia de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013 este legală, iar cerințele înaintate de ÎM „Vitapharm -Com” urmează a fi respinse integral ca neîntemeiate.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine materialul probator, din care rezultă că prin declarația vamală nr. 2510I01577 din 29 octombrie 2010, ÎM „Vitapharm-Com” SRL a importat în Republica Moldova lactoză sub formă de primate în regimul vamal 4200 201 cu valoarea în vamă 59 521,79 lei (f.d.

25). Este cert și faptul că la data de 10 decembrie 2010 ÎM „Vitapharm-Com” SRL sa adresat cu o cerere Biroului Vamal Cahul prin care a solicitat modificarea declarației vamale nr. 2510I01577 din 29 octombrie 2010, prin modificarea rubricii 37 art. 2 a declarației din 4200201 în 4200725. Astfel, prin Protocolul nr. 14-S din 16 decembrie 2010, Biroul Vamal Cahul a decis de a accepta cererea ÎM „Vitapharm-Com” SRL, de a modifica r. 37 art. 2 a declarației din 4200201 în 4200725, cu includerea în borderoul de documente a declarației vamale a Autorizației Ministerului Economiei nr. 00066 din 16 noiembrie 2010 și Certificatului de origine forma A 873298 din 01 noiembrie 2010, și de a recalcula și restitui agentului economic taxa vamală achitată (f.d.

29). Prin Protocolul nr. 12-M din 16 decembrie 2010 de corecții a informației din declarațiile vamale, Biroul Vamal Cahul a efectuat modificările corespunzătoare în declarația vamală nr. 2510I01577 din 29 octombrie 2010, iar la data de 17 decembrie 2010 în baza art. 12713 din Codul vamal în vigoare la acel moment, a emis Actul constatator nr. 79 privind calcularea sau recalcularea drepturilor de import/export în baza căruia ÎM „Vitapharm-Com” SRL i-au fost restituite drepturile de import achitate în mărime de 38 689,16 lei (f.d. 31). Conform art. 12713 Cod vamal, în redacția Legi nr. 103-XVI din 16 mai 2008, actul constatator reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale, document spre executare obligatorie din momentul aprobării de către conducerea organului vamal şi semnării lui de ambele părţi.

Titularul obligaţiei vamale semnează actul constatator chiar şi în caz de dezacord. În caz de dezacord, actul constatator poate fi atacat în conformitate cu prevederile prezentului cod. Reieșind din sensul normei legale citate instanţa de recurs reține că actul constatator poate fi contestat în caz de dezacord doar de către titularul obligației vamale, la caz - agentul economic. Însă, în speță se constată că în urma controlului postvămuire anume organul vamal a stabilit că taxa vamală în sumă de 38 689,16 lei nejustificat a fost restituită ÎM „Vitapharm-Com” SRL manifestîndu-și astfel dezacordul față de Actul constatator nr. 79 din 17 decembrie 2010, din motiv că la emiterea acestuia agentul economic contrar pct. 6 din al Regulamentului cu privire la importul în regim preferențial al unor tipuri de zahăr aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 134 din 10 februarie 2009, nu a prezentat certificatul de origine preferențial.

Cu toate că legislația vamală în vigoare nu reglementează dreptul organului emitent, în speță Biroului Vamal Cahul, de a-și contesta propriile decizii. Or, Actul constatator nr. 79 din 17 decembrie 2010, prin care în baza documentelor anexate, Biroul Vamal Cahul a decis de a restitui ÎM „Vitapharm-Com” SRL taxa vamală în sumă de 38 689,16 lei, nu a fost contestat de agentul constatator, iar Biroul vamal Cahul nu are nici un temei legal de a-și revizui propria decizie și de a solicita ÎM „Vitaphram-Com” SRL achitarea drepturilor de import în sumă de 38 689,16 lei.

Aici este important de menționat că decizia Biroul Vamal Cahul privind restituirea nejustificată a taxei vamale ÎM „Vitapharm-Com” SRL nu este argumentată, în aceasta ne fiind indicat nici un act normativ în baza căruia a fost anulat Actul constatator nr. 79 din 17 decembrie 2010. În asemenea împrejurări se constată a fi lipsită de suport legal constatarea instanţelor judecătoreşti cu referire la legalitatea decizia de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013, în partea în care s-a dispus încasarea de la ÎM „Vitapharm-Com” SRL a taxei vamale în mărime de 38 689,16 lei, deoarece circumstanțele cauzei atestă incontestabil că drepturile de import în sumă de 38 689,16 lei au fost achitate de către ÎM „Vitaphar- Com” în baza declarației vamale nr.2510I01577 din 29 octombrie 2010, prin care au fost importate mărfuri cu valoarea în vamă de 59 521,29 lei, iar ulterior conform Actului constatator nr. 67 din 17 decembrie 2010, organul vamal a decis restituirea drepturilor de import achitate agentului economic (f.d.

25-31). În acelaşi timp, instanța de recurs constată legalitatea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea respingerii cerințelor reclamantului cu privire la anularea decizia de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013 în partea prin care s-a dispus încasarea de la ÎM „Vitapharm-Com” SRL a drepturilor de import în sumă de 17 186,82 lei și a penalității în sumă de 2 029,40 lei. Astfel, conform art. 35 din Codul Vamal, în cazul în care mărfurile sînt puse în liberă circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală.

Supravegherea vamală conform condiţiilor prevăzute pentru acordarea unor astfel de facilităţi fiscale şi vamale încetează a mai fi aplicată, cu condiţia achitării drepturilor de import datorate, în cazul în care mărfurile, sînt distruse, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, sînt utilizate în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţie pentru aplicarea facilităţilor fiscale şi vamale, cu excepţia exportului lor dacă nu au suferit modificări în afara uzurii normale. În conformitate cu prevederile art. 231 al. (11) din Cod vamal, se consideră încălcarea reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială neîndeplinirea obligaţiei de a declara organului vamal modificarea destinaţiei mărfurilor faţă de scopul declarat la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală.

Iar, în baza art. 1275 al. (1) Cod vamal, obligaţia vamală apare, în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decît cele stabilite prin destinaţia finală a acestora, cu excepţia exportului, dacă în această bază au beneficiat de un tratament tarifar favorabil.

În acest context, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor legale enunțate la caz se constată că deși în baza declarațiilor vamale nr. nr. 2510I1577 din 29 octombrie 2010 3028I1696 din 17 aprilie 2012, 2510I577 din 29 octombrie 2010 nr. 2510I264 din 04 iulie 2007, 2510I814 din 26 septembrie 2007, 2510I1350 din 15 decembrie 2007 și 3019I9856 din 03 iunie 2011, ÎM „Vitapharm” SRL a importat mărfuri - materie primă în scopul fabricării medicamentelor, agentul economic nu a utilizat mărfurile importate conform destinației lor finale (unele fiind vîndute iar altele casate și nimicite) și nu a declarat organului vamal despre acest fapt, circumstanțe ce constituie o încălcare a prevederilor art. 231 al (11) din Codul vamal, și duc la apariția obligației vamale prevăzute de art. 1275 al.

(1) lit. c) Cod vamal. Drept urmare, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare justificat au reținut legalitatea deciziei de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013 în partea în care a fost încasat de la ÎM „Vitapharm-Com” SRL TVA neachitat în legătură cu schimbarea destinație finale a mărfurilor importate în mărime de 17 186,83 lei.

Faţă de cele ce preced, fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a altor dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de ÎM „Vitapharm-Com” SRL, de a casa parțial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanțe și a emite o nouă hotărîre în partea casată cu privire la admiterea cerințelor, în rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Întreprindea Mixtă „Vitapharm-Com” Societatea cu Răspundere Limitată.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Cahul din 05 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Cahul din 18 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Vitapharm-Com” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Cahul, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Dec-Trans-Group”, Societatea cu Răspundere Limitată „Big-Baghira” și Societatea cu Răspundere Limitată „Den-Broker” cu privire la contestarea actului administrativ, în partea respingerii cerințelor cu privire la anularea deciziei de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013 a Biroului Vamal Cahul, prin care a fost încasat de la Întreprinderea Mixtă „Vitapharm-Com” Societate cu Răspundere Limitată taxa vamală în mărime de 38 689,16 lei și se emite în această parte o nouă hotărîre prin care: Se admite parțial acțiunea Întreprinderii Mixte „Vitapharm-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Cahul intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Dec-Trans-Group”, Societatea cu Răspundere Limitată „Big- Baghira” și Societatea cu Răspundere Limitată „Den-Broker” cu privire la contestarea actului administrativ.

Se anulează parțial decizia de regularizare a Biroului Vamal Cahul nr. 62 din 27 mai 2013, și anume, în partea prin care s-a dispus încasarea din contul Întreprinderii Mixte „Vitapharm-Com” Societate cu Răspundere Limitată taxa vamală în sumă de 38 689 (treizeci și opt mii șase sute opt zeci și nouă) lei 16 bani. În rest decizia Curţii de Apel Cahul din 05 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Cahul din 18 ianuarie 2014 prin care au fost respinse cerințele Întreprinderii Mixte „Vitapharm-Com” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea deciziei de regularizare nr. 62 din 27 mai 2013, în partea încasării TVA în mărime de 17 186,83 (șaptesprezece mii una sută opt zeci și șase) lei 83 bani, se mențin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva