2ra-3565/14 — Obligarea demolării construcțiilor neautorizate

Dosarul nr.2ra-3565/14 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica mun. Chișinău – L. Gafton Instanţa de apel: CA Chişinău – L. Popova, M. Moraru, N. Craiu ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte judecător, Galina Stratulat, Judecătorii Iurie Bejenaru, Maria Ghervas soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Liuba Talpă și Iurie Ursu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Liuba Talpă și Iurie Ursu împotriva Nataliei Bernevec privind obligarea demolării construcțiilor neautorizate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, prin care s- a respins cererea de apel înaintată de către Liuba Talpă și Iurie Ursu și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 04 noiembrie 2013 prin care acțiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: La 03 martie 2011 Liuba Talpă și Iurie Ursu s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Bernevec privind demolarea construcției neautorizate-gardul capital ridicat. În motivarea cererii au invocat că Natalia Bernevec a efectuat neautorizat și cu încălcarea hotarelor de delimitare construcția unui gard capital în mun. Chișinău, str. Imașului 30, fiind instalați stîlpi de beton și bare metalice în drum, ceea ce a restricționat accesul reclamanților la proprietatea acestora. Reclamanții au sesizat Inspecția de Stat în Construcție pentru înlăturarea obstacolelor în folosirea dreptului de proprietate, care a costatat executarea construcției neautorizate și în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere contravențională nu au întreprins careva măsuri în acest sens, totodată recomandîndu-le soluționarea litigiului pe cale judiciară.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica un. Chișinău din 02 aprilie 2012 cererea de chemare în judecată a fost admisă integral. S-a obligat Natalia Bernevec să demoleze construcția neautorizată a gardului executată pe adresa mun. Chișinău, str. Imașului nr.30. S-a încasat de la Bernevec Natalia în beneficiul Liubei Talpă cheltuielile de judecată, ce constau din taxa de stat în mărime de 100 lei, cheltuieli pentru eliberarea Extrasului din Registrul bunurilor imobile în mărime de 61,2 lei, cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 3000 lei. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, Natalia Bernevec la 22 mai 2012 a depus cerere de apel, care prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2012 a fost admisă și remisă cauza la rejudecare în instanța de fond.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 04 noiembrie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă, iar prin hotărîrea suplimentară din 17 decembrie 2013 s-a dispus încasarea din contul Liubei Talpă și Iurie Ursu în mod solidar în beneficiul Nataliei Bernevec a sumei de 5500 lei cu titlul de cheltuieli de asistență juridică. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014 apelul declarat de către Liuba Talpă și Iurie Ursu a fost respins și menținută hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 04 noiembrie 2013. În argumentarea soluției sale instanța de apel a reținut că potrivit probelor anexate la dosar dreptul de proprietate asupra bunului imobil-construcție cu nr. cadastral 0100120.515.01 situat în mun.

Chișinău, str. Imașului 30 este înregistrat pe numele Bernevec Constantin. Proprietarul terenului aferent casei de locuit nr. 0100120.515 este administrația publică locală. Respectiv reclamanții au înaintat pretențiile lor față de pîrîtul necorespunzător, iar potrivit normelor legale instanța de judecată nu este competentă să înlocuiască partea care figurează greșit în proces. La 03 noiembrie 2014 Liuba Talpă și Iurie Ursu au depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 17 octombrie 2012 prin care a fost casată hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 aprilie 2012 cu trimiterea cauzei la rejudecare și împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014 prin care hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 04 noiembrie 2013 a fost menținută, solicitînd admiterea recursului casarea deciziilor respective cu menținerea hotărîrii judecătoriei Botanica din 02 aprilie 2012. Verificînd admisibilitatea recursului depus, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ reține că acesta vizează două decizii emise de către Curtea de Apel Chișinău. Cu referire la cererea de recurs asupra deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2012, prin care a fost casată hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 aprilie 2012 cu trimiterea cauzei la rejudecare, Colegiul remarcă art.469 alin.(4) CPC al RM potrivit căruia deciziile de trimitere a cauzelor la rejudecare nu se supun nici unei căi de atac.

Cererea de recurs asupra decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014 cade sub incidența art.429 CPC al RM Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 26 martie 2014. Din materialele cauzei reiese că instanţa de apel a expediat în adresa recurentului copia deciziei din 26 martie 2014, (f.d.199), dar nu a fost indicată data expedierii. De asemenea la materialele cauzei civile lipsesc şi date confirmative, care ar atesta momentul recepţionării deciziei de către participanţii la proces. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 octombrie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine argumente ce țin de dezacordul recurenților cu felul în care instanța de apel a apreciat înscrisurile probatoare și a constat circumstanțele cauzei.

Mai mult ca atît, respectivele obiecţii de fapt şi de drept deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Liuba Talpă și Iurie Ursu împotriva Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Liubei Talpă și Iurie Ursu împotriva Nataliei Bernevec privind obligarea demolării construcțiilor neautorizate.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas