2rac-567/14 — Încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată

prima instanță: I. Bulhac dosarul nr. 2rac-567/14 instanța de apel: E. Clim, A. Pohopol, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dibsertrans”, în pricina civilă la cererea de chemare a Societății cu Răspundere Limitată „Auto Tyres” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Dibsertrans” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dibsertrans” și modificată hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 16 octombrie 2013, în partea încasării penalității și a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La 30 mai 2013, SRL „Auto Tyres”, reprezentat de către Tabanschi Dumitru a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Dibsertrans” cu privire la încasarea datoriei și penalității. În motivarea acţiunii a indicat că la 11 mai 2012, între societate şi SRL „Dibsertrans” a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare nr.85cu eșalonarea plății. Susține că potrivit contractului, societatea a livrat marfa către SRL „Dibsertrans”, fapt confirmat prin factura fiscala eliberata la 29 noiembrie 2012, prin care ultima s-a obligat să achite suma în termen de 15 zile calendaristice, din momentul recepționării.

Menționează că marfa a fost recepționată de către pârât fără nici o pretenție și urma să fie achitată conform prețului indicat în factura fiscala, însă, dat fiind faptul că obligația de plată nu a fost respectată integral, s-a acumulat o datorie în sumă de 13 520 lei. Indică că conform actului de verificare a decontărilor între întreprindere și SRL „Dibsertrans”, la 23 mai 2013, ultima avea o datorie în mărime de 13 520 lei, astfel, SRL „Dibsertrans” obligația de plată nu a respectat. Remarcă reclamantul că în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la 02 aprilie 2013, s-a adresat cu o pretenție către SRL „Dibsertrans”, solicitând onorarea obligației contractuale, recepționată de către pârât la 05 aprilie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepție, însă, până în prezent nu a primit nici un răspuns.

Invocă în susţinerea poziţiei sale că în cazul nerespectării obligației de plată de către cumpărător, vânzătorul este în drept să calculeze o penalitate conform punctului 3.2. al contractului menționat şi anume în mărime de 1 % pentru fiecare zi calendaristică de întârziere din suma datoriei, astfel, potrivit calcului anexat, penalitatea constituie 21 362 lei. Solicită încasarea de la SRL „Dibsertrans” în beneficiul SRL „Auto Tyres” a datoriei în mărime de 13 520 lei, penalitatea în mărime de 21 362 lei, în total 35 152 lei și încasarea din contul pârâtului în beneficul său a taxei de stat în mărime 1 054,56 lei. Pe parcursul examinării pricinii SRL „Auto Tyres”, reprezentat de Tabanschi Dumitru, a depus cerere de concretizarea cerințelor, micșorând cuantumul pretențiilor, solicitând încasarea penalității în sumă de 21 362 lei și a cheltuielilor de judecată, motivând că după depunerea acţiunii în judecată pârâtul a achitat datoria.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 16 octombrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind încasat din contul SRL „Dibsertrans” în beneficiul SRL „Auto Tyres” penalitatea în sumă de 21 362, 9 şi cheltuielile de judecată în sumă de 1054,56 lei, în total suma de 22 416,56 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de către SRL „Dibsertrans” și modificată hotărârea primei instanțe în partea încasării datoriei, penalităților şi cheltuielilor de judecată, fiind micșorată suma penalității încasate de la 21 362 lei până la 13 000 și cheltuielile de judecată de la 1054,56 le până la 390 lei.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 753 alin.(1), art. 512 alin.(1), art. 572 alin.(2), art. 624 alin. (1) şi 630 alin.(1) din Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de obligații și condițiile cu privire la examinarea acestora, cât și clauza penală și reducerea acesteia, care indică că în cazuri de excepționale, luându-se în considerație toate împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporționat de mari.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materiale pricinii, instanța a reținut că apelantul urma să achite suma stabilită conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 85 din 11 mai 2012cu eșalonarea plății, adică din 14 decembrie 2012 până la data când SRL „Dibsertrans” a achitata suma de 13520 lei și anume la 27 mai 2013, ceia ce constituie o întârziere de 163 zile, respectiv, suma penalității constituie 22 037,60 lei, totodată luând în considerație că suma datoriei constituie 135200 lei, pe care debitorul deja a achitat-o, a considerat instanţa că clauza penală în comparația cu datoria de bază este disproporționat de mare. La 01 septembrie 2014, SRL „Dibsertrans” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată ca normelor de drept material, şi cu aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată în loc celei care trebuia să fie aplicată.

Menționează că la 11 mai 2012, între SRL „Auto Tyres” și societate a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare cu eșalonarea plății nr.85, după care, marfa a fost recepționată de către întreprindere și urma să fie achitată în decurs de 15 zile din momentul primirii conform prețului de 13600,00 lei, indicat în factura fiscala nr. FB3284966 din 29 noiembrie 2012. Susține că conform prevederilor contractuale, scadența pentru achitarea sumei datorate era data de 15 decembrie 2012, iar potrivit materialelor pricinii cererea de chemare în judecată a fost depusă la 30 mai 2013. Indică că la materialele dosarului a fost anexată cererea prin care reclamantul a micșorat cuantumul pretențiilor, solicitând doar încasarea penalității în sumă de 21362 lei și a cheltuielilor de judecată, din motiv că după depunerea acţiunii, societatea a achitat datoria, însă, în susținerea acestor afirmații intimata nu a prezenta potrivit art. 118 CPC careva înscrisuri, pe când, întreprinderea în acest sens a prezentat ordinul de plată nr. 150 din 27 mai 2013, prin care se confirmă cu certitudine că datoria pretinsă de către intimată a fost stinsă înaintea depunerii cererii de chemare în judecată.

Afirmă că instanța de apel la emiterea deciziei contrar art. 130 alin.(3) CPC nu a reținut faptul că datoria a fost achitată de către societatea conform ordinului de pată nr. 150 din 27 mai 2013, înaintea depunerii cererii de chemare în judecată. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei, nu a dat apreciere prevederilor art. 300 cât și art. 626 alin.(3) din Cod civil, care indică că în cazul în care a primit executarea obligației, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării, deoarece, penalitatea poate fi invocată doar în cazul existenței datoriei de bază.

Susține că ordinul de plată nr. 150 din 27 mai 2013, reprezintă dovada achitării datoriei pretinse de către intimat, fapt ce constituie drept ignorarea a prevederilor art. Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.3 din 07 iulie 2008, cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației procesuale civile la întocmirea actelor judecătorești de dispoziție în cadrul examinării pricinilor civile și economice în ordine de apel și recurs. Mai invocă că instanța de apel la emiterea deciziei nu s-a expus asupra probelor care au fost anexate la materialele pricini, fapt care a derapat în determinarea circumstanțelor care au importantă pentru soluționarea pricinii, de asemenea, nu a fost dată apreciere caracterului raportului juridic dintre părți după stingerea datoriei pretinse de intimat, iar toate aceste omisiuni au determinat ca în final să nu fie aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

La 05 noiembrie 2014 SRL „Auto tyres” prin intermediul reprezentantului Tabanschi Dumitru a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Dibsertrans” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Dibsertrans” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Dibsertrans”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Dibsertrans” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dibsertrans” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva