2ra-2857/14 — Încasarea datoriei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2ra-2857/14 prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău (judecător D.Dulghieru) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: A.Panov, S.Arnăut, T.Pelin) DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Liliana Catan, Svetlana Novac examinând fără citarea părților recursul declarat de avocatul Bailo Victor în interesele lui Zareiciuc Ghenadie, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Ostapenco Roman împotriva lui Zareiciuc Ghenadie, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ostapenco Roman, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 29 iunie 2011 și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, a c o n s t a t a t: Reclamantul Ostapenco Roman s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva lui Zareiciuc Ghenadie, prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 7500 dolari SUA, ce constituie suma de 85800 lei la momentul depunerii acţiunii. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 27.07.2005 i-a acordat un împrumut pârâtului în mărime de 7500 dolari SUA, cu termen de rambursare până la 27.07.2006. Contractul a fost întocmit în formă scrisă, pârâtul semnând o recipisă. Însă, la data scadenței împrumutului pârâtul nu şi-a onorat obligațiunile asumate de restituire a împrumutului, iar la nenumăratele adresări în vederea restituirii datoriei, acesta nu a reacționat.

Din aceste considerente, reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune pentru încasarea din contul pârâtului a datoriei în mărime de 7500 dolari SUA, ce constituie suma de 85800 lei la momentul depunerii acţiunii şi cheltuielile de judecată sub formă de plată a taxei de stat în mărime de 2500 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13.05.2011 a fost dispusă aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii prin aplicarea sechestrului pe apartamentul nr.36 din str. Alba Iulia 3, mun. Chişinău, ce aparține cu drept de proprietate pârâtului Zareiciuc Ghenadie. La data de 03.06.2011, în scopul substituirii măsurii de asigurare a acţiunii, din numele pârâtului Zareiciuc Ghenadie la contul de depozit al Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău a fost depusă suma de 85800 lei, iar drept consecință prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14.06.2011 a fost dispusă anularea măsurii de asigurarea acţiunii prin aplicarea sechestrului pe apartamentul sus-indicat. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29.06.2011 a fost respinsă acțiunea ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție extinctivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10.04.2013 a fost admis apelul declarat de către Ostapenco Roman, casată hotărârea primei instanțe din 29.06.2011 şi pronunțată o nouă hotărâre. S-a repus în termen cererea de chemare în judecată înaintată de către Ostapenco Roman împotriva lui Zareiciuc Ghenadie cu privire la încasarea datoriei.

S-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Ostapenco Roman. S-a încasat din contul lui Zareiciuc Ghenadie în beneficiul lui Ostapenco Roman datoria în sumă de 7500 dolari SUA sau echivalentul în lei moldovenești la data executării hotărârii şi cheltuielile judiciare în sumă de 5074 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25.06.2014 a fost reconstituită procedura judiciară pierdută în dosarul nr.2-2565/2011, la acțiunea înaintată de către Ostapenco Roman împotriva lui Zareiciuc Ghenadie, privind încasarea datoriei, inclusiv: cererea de chemare în judecată depusă la 05.05.2011 de Ostapenco Roman împotriva lui Zareiciuc Ghenadie cu privire la încasarea datoriei în mărime de 85800 lei; recipisa din 27.05.2005 întocmită de către Zareiciuc Ghenadie; ordin de plată nr.1 din 03.06.2011 privind depunerea la contul de depozit a sumei de 85800 lei; ordin de plată nr.1 din 09.06.2011 privind depunerea la contul de depozit a sumei de 85800 lei cu indicele despre executare; încheierile Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 13.05.2011 şi 14.06.2011 emise în pricina civilă la acțiunea înaintată de către Ostapenco Roman împotriva lui Zareiciuc Ghenadie cu privire la încasarea datoriei în mărime de 85800 lei; hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 29.06.2011, pronunțată în pricina civilă la acțiunea înaintată de către Ostapenco Roman împotriva lui Zareiciuc Ghenadie cu privire la încasarea datoriei în mărime de 85800 lei; cererea de apel depusă de Ostapenco Roman la 26.07.2011, decizia Curţii de Apel Chişinău din 10.04.2013. Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 10.04.2013, avocatul Bailo Victor, acționând în interesele recurentului Zareiciuc Ghenadie, a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29.06.2011, prin care acțiunea a fost respinsă. În motivarea recursului a menționat aplicarea eronată a normelor de drept material, invocând art.432 alin.(2), lit.c), precum că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, referindu-se la art.279 Cod Civil, referitor la repunerea în termenul de prescripție extinctivă. Recurentul consideră că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, deoarece la repus neîntemeiat în termenul de prescripție pe Ostapenco Roman. Prin prisma art.434 alin.(1) CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termenul legal, deoarece decizia instanței de apel este din 10.04.2013, recursul fiind depus la 07.06.2013, în contextul în care procedura judiciară pierdută a fost reconstituită prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25.06.2014. Conform art.445 alin.(1), lit.f) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe. Analizând legalitatea hotărârilor judecătorești atacate, în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis din următoarele considerente. 2 Problema de drept ridicată în prezenta acțiune este raportată la normele Codului Civil și se referă la repunerea în termenul de prescripție extinctivă, iar aprecierea soluționării juste a cauzei date revine instanței de recurs din prisma normelor de drept material ce guvernează prezentul raport juridic litigios și a problemei de drept menționate.

În contextul normativ reiterat, raportat la materialele dosarului și circumstanțele prezentei cauzei, instanța de recurs constată că argumentele recurentului sunt întemeiate în baza normelor de drept material aplicabile pricinii și urmează a fi admis din următoarele considerente. Instanța de recurs constată că la 27.07.2005, reclamantul Ostapenco Roman, i-a acordat un împrumut pârâtului Ghenadie Zareiciuc în mărime de 7500 dolari SUA, cu termen de rambursare până la 27.07.2006. Contractul a fost întocmit în formă scrisă, pârâtul semnând o recipisă (f.d.4). Totodată, instanța de recurs constată că reclamantul Ostapenco Roman s-a adresat cu acțiune în judecată privind încasarea sumei datoriei abia la 05.05.2011.

Or, conform art.267 alin.(1) CC, termenul general în interiorul căruia persoană poate să-şi apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Potrivit art.271 CC, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. în apel sau recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanţa se pronunță asupra fondului. Conform art.272 CC, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Or, în şedinţă de judecată a primei instanțe, până la încheierea dezbaterilor în fond, reprezentantul pârâtului a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe motivul omiterii de către reclamant a termenului de prescripției extinctivă. Astfel, aplicând prevederile legale enunțate la circumstanțele speței date, instanţa de judecată corect a ajuns la concluzia că reclamantul Ostapenco Roman a omis termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani, stabilit de legiuitor, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale. Or, menirea prescripției extinctive este necesară participanților la circuitul civil în scopul apărării drepturilor şi intereselor sale, iar împrejurările litigioase după scurgerea unui interval de timp îndelungat nu totdeauna pot fi stabilite cu exactitatea dorită şi persoanele, cărora le sunt înaintate cerințe neîntemeiate şi demult stinse, deseori nu dispun de probe în apărarea sa.

Ca urmare, în cazul acţiunii înaintate în interiorul termenilor de prescripţie, există o garanție suficientă de păstrare a probelor, prin intermediul cărora organele jurisdicționale sunt în stare să stabilească împrejurările de fapt ale cauzei. Totodată, aplicarea prescripției extinctive determină pârțile să-şi exercite accelerat drepturile sale, contribuind astfel la soluționarea litigiilor intervenite și nu este permisibil ca o tranzacție realizată sau un drept obținut, să fie lăsat o perioadă nedeterminat de lungă sub riscul contestării. Instanța de recurs consideră, că în condițiile în care dreptul la acțiune al reclamantului a apărut la 27.07.2006, iar cererea de chemare în judecată a fost înaintată la 05.05.2011, cu certitudine s-a scurs o perioadă îndelungată de timp în 3 care reclamantul nu a dorit să-şi realizeze dreptul încălcat, împrejurare care în circumstanțele speței trezește anumite dubii vizavi de legalitatea pretențiilor.

Totodată, instanța de recurs consideră că prima instanță corect a respins ca nefondată cerința reprezentantei reclamantului privind repunerea în termenul de prescripţie extinctivă din motivul precum că nu cunoștea domiciliul şi locul aflării pârâtului. Or, potrivit art.39 CPC, acţiunea împotriva piratului al cărui domiciliu nu este cunoscut sau care nu are domiciliu în Republica Moldova poate fi intentată în instanţa de la locul de aflare a bunurilor acestuia sau în instanţa de la ultimul lui domiciliu din Republica Moldova. Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că, în şedința de judecată reprezentantul reclamantului nu a prezentat probe justificate în argumentarea omiterii termenului de prescripţie, prima instanţa corect a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă.

Având în vedere cele expuse, instanţa de recurs consideră că la judecarea litigiului instanța de apel neîntemeiat a aplicat normele de drept material, prima instanță întemeiat a aplicat prevederile Codului Civil ce se referă la repunerea în termenul de prescripție extinctivă, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate şi pot fi reținute, reieșind din normele reiterate de instanța de recurs. Din aceste considerentele, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanței de apel din 10.04.2013 și a menține hotărârea primei instanțe din 29.06.2011. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite ca întemeiat recursul declarat de avocatul Bailo Victor în interesele lui Zareiciuc Ghenadie.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013 și se menține hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 iunie 2011, prin care acțiunea a fost respinsă, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Ostapenco Roman împotriva lui Zareiciuc Ghenadie, privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tatiana Vieru Ion Corolevschi Liliana Catan Svetlana Novac 4