2ra-2664/14 — Repunerea în termen, încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2664/14 prima instanţă: R. Țurcanu instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc şi E. Fistican DECIZIE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Iurie Diaconu şi Tatiana Vieru examinînd recursul declarat de către Ecaterina Romanciuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Cîșlaru împotriva Ecaterinei Romanciuc cu privire la încasarea datoriei, precum și la cererea reconvențională înaintată de Ecaterina Romanciuc împotriva lui Anatol Cîșlaru cu privire la recunoașterea nulității contractului de împrumut, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Ecaterina Romanciuc cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 17 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 29 iulie 2011, Anatol Cîșlaru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ecaterinei Romanciuc cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 11 octombrie 2006 a încheiat cu pîrîta, Ecaterina Romanciuc, contractul de împrumut fără dobîndă a sumei de 160000 lei. A menționat, Anatol Cîșlaru, că respectivul contract a reflectat în formă scrisă contractul de împrumut anterior încheiat în formă verbală. Reieșind din conținutul contractului, reclamantul a acordat pîrîtei suma sus indicată pe un termen de 6 ani, cu începutul curgerii termenului din ianuarie 2001. A afirmat, Anatol Cîșlaru, că după expirarea termenului de rambursare a împrumutului, Ecaterina Romanciuc a solicitat amînarea întoarcerii banilor împrumutați pentru luna ianuarie 2010. Reclamantul a indicat că în urma unor circumstanțe independente de voința sa, a rămas fără originalul contractului de împrumut încheiat cu Ecaterina Romanciuc, contract care, ulterior, a fost recuperat.

Solicită, Anatol Cîșlaru, încasarea din contul pîrîtei în beneficiul său a datoriei în mărime de 160000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată. La 05 martie 2012, Ecaterina Romanciuc a depus cerere reconvențională împotriva lui Anatol Cîșlaru cu privire la recunoașterea nulității contractului de 1 împrumut (f.d. 62-64, Vol. I). În motivarea cererii, reclamanta a invocat că contractul de împrumut încheiat cu Anatol Cîșlaru este unul fictiv. Scopul contractului a fost de a ascunde de către pîrît proveniența banilor pentru procurarea acțiunilor la Societatea pe Acțiuni „Carmez”. De asemenea, Ecaterina Romanciuc a menționat că respectivul contract a fost încheiat în mod dolosiv dat fiind faptul că ultima, fiind amenințată cu concedierea, a fost impusă de către pîrît să semneze convenția de împrumut.

Cere, reclamanta, admiterea cererii reconvenționale, recunoașterea nulă a contractului de împrumut din 11 octombrie 2006 ca fiind fictiv încheiat și încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a tuturor cheltuielilor de judecată suportate. La 27 martie 2012, Ecaterina Romanciuc a depus cerere de concretizare la acțiunea reconvențională inițial înaintată, cu aceleași solicitări (f.d. 77-78, Vol. I). În motivarea cererii, suplimentar la cele invocate, reclamanta a mai indicat că, contractul de împrumut din 11 octombrie 2006 cade sub incidența prevederilor ce țin de nulitatea absolută. Astfel, consideră că acțiunea înaintată de către ea, este una imprescriptibilă. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 17 decembrie 2012 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Cîșlaru.

A fost dispusă repunerea în termen a reclamantului pentru exercitarea dreptului la acțiune. A fost încasat din contul Ecaterinei Romanciuc în beneficiul lui Anatol Cîșlaru datoria în sumă de 160000 lei și taxa de stat în mărime de 4800 lei. Acțiunea reconvențională depusă de Ecaterina Romanciuc a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de Ecaterina Romanciuc cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 17 decembrie 2012. La 29 mai 2014, Ecaterina Romanciuc a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea inițială depusă de Anatol Cîșlaru să fie respinsă ca tardivă, iar acțiunea reconvențională înaintată de recurentă să fie admisă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 04 aprilie 2014, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților copia deciziei motivate din 18 martie 2014. Potrivit copiei plicului anexat la materialele dosarului, recurenta a recepționat copia deciziei contestate la 10 aprilie 2014. Prin prisma normei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul declarat la 29 mai 2014 este depus în termen. În motivarea recursului, Ecaterina Romanciuc a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 2 La 28 iulie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 29 august 2014, Anatol Cîșlaru a depus referinţă la cererea de recurs solicitînd respingerea recursului ca fiind inadmisibil, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. Analizînd legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din materialele pricinii s-a constatat că la 11 octombrie 2006 a fost întocmit contractul de împrumut fără dobîndă, potrivit căruia, Anatol Cîșlaru i-a acordat Ecaterinei Romanciuc suma de 160000 lei, iar ultima s-a obligat să ramburseze împrumutul luat pînă în luna ianuarie a anului 2007 (f.d. 7, Vol. I). Considerînd că Ecaterina Romanciuc nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul contractului de împrumut, la 29 iulie 2011, Anatol Cîșlaru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată solicitînd încasarea din contul pîrîtei în beneficiul său a datoriei în mărime de 160000 lei. Totodată, instanța reține că Ecaterina Romanciuc, la rîndul său, la 05 martie 2012, a înaintat cerere reconvențională împotriva lui Anatol Cîșlaru cu privire la recunoașterea nulității contractului de împrumut.

Prima instanță prin hotărîrea din 17 decembrie 2012, l-a repus în termen pe Anatol Cîșlaru și i-a admis acțiunea depusă. Cererea reconvențională înaintată de Ecaterina Romanciuc a fost respinsă ca neîntemeiată. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel incorect au examinat pricina deferită judecăţii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Conform art. 267 alin. (1) Cod Civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Art. 272 alin. (1) Cod Civil prevede că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. În acest context Colegiul relevă că prescripția extinctivă ca termen juridico- civil se răsfrînge asupra posibilității apărute la persoană de a-și apăra dreptul încălcat pe calea acțiunii civile. În această ordine de idei, prescripția extinctivă este termenul la expirarea căruia, în cazul în care acțiunea nu a fost înaintată, se stinge dreptul la apărare pe calea acțiunii civile.

Faţă de elementele de fapt rezultate din probele administrate, Colegiul reține că dreptul la acțiune al lui Anatol Cîșlaru a apărut începînd cu luna ianuarie a anului 3 2007, dat fiind faptul că anume din această dată, obligația Ecaterinei Romanciuc, potrivit contractului, a devenit scadentă. Conform art. 271 Cod Civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului.

În speța respectivă, Ecaterina Romanciuc a invocat omiterea termenului de prescriptie de catre Anatol Cîșlaru, aceasta fiind un mijloc de apărare împotriva reclamantului, care decurge din principiul disponibilitatii, la obținerea, exercitarea și apărarea drepturilor civile, principiu de care instanța este obligată să țină cont. Odată ce e dovedit cu certitudine că Anatol Cîșlaru a omis termenul de prescripție, iar recurenta a invocat aceasta întru apararea sa, se consideră stins dreptul subiectiv la protecția intereselor reclamantului pe calea acțiunii civile. Concomitent însă urmează a se menţiona că legislația civilă prevede instituția repunerii în termenul de prescripție extinctivă. Pornind de la prevederile art. 279 Cod Civil, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat.

(2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie. În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) şi (4) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. În acest context, Colegiul constată că reieșind din materialele pricinii, Anatol Cîșlaru a înaintat în instanța de judecată cerere privind repunerea în termenul de prescripție, motivul indicat fiind lipsa originalului contractului de împrumut din 11 octombrie 2006, ca urmare a ridicării acestuia de către organele de urmărire penală (f.d.

69, Vol. I). Contrar concluziei instanțelor ierarhic inferioare, Colegiul consideră motivul invocat de către Anatol Cîșlaru privind repunerea în termen ca fiind unul neîntemeiat și lipsit de suport juridic. Instanța conchide că nu constituie temei plauzibil pentru repunerea în termen a reclamantului faptul lipsei în original a contractului de împrumut, în condițiile în care dînsul deținea copia respectivului contract. Or, în conformitate cu art. 119 alin. (1) şi (2) Cod de procedură civilă, probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa poate contribui, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor necesare.

4 Mai mult decît atît, în același context, instanța reține și prevederile art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, care indică, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Față de cele ce preced și în lipsa unor motive întemeiate privind repunerea în termen a lui Anatol Cîșlaru, acțiunea ultimului adresată împotriva Ecaterinei Romanciuc urmează a fi respinsă ca fiind prescrisă. Întru argumentarea suplimentară a concluziei enunțate, Colegiul invocă jurisprudenta CEDO.

Curtea de la Strasbourg consideră ca înrăutatirea unei situatii juridice, care a devenit irevocabilă, datorită aplicării termenului de prescripție este incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice (a se vedea Popov vs Moldova (nr. 2)). Referitor la acțiunea reconvențională înaintată de Ecaterina Romanciuc împotriva lui Anatol Cîșlaru. Ecaterina Romanciuc a solicitat recunoașterea nulă a contractului de împrumut, invocînd faptul că, contractul de împrumut este unul fictiv, încheiat în mod dolosiv, făcînd referire la prevederile ce țin de nulitatea absolută. Acest argument nu poate fi reținut de către instanța de judecată, și prin urmare se respinge ca neîntemeiat. Or, temeiurile invocate de către parte în cererea sa reconvențională (nulitatea actului juridic fictiv, nulitatea actului juridic încheiat prin dol) nu cad sub incidența instituției nulității absolute.

În această ordine de idei, dat fiind faptul că instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant, acțiunea reconvențională depusă de Ecaterina Romanciuc împotriva lui Anatol Cîșlaru se respinge ca neîntemeiată. Din considerentele menţionate şi având în vedere că s-a constatat aplicarea eronată a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de Anatol Cîșlaru urmează a fi respinsă ca fiind depusă tardiv, iar cererea reconvențională înaintată de Ecaterina Romanciuc – respinsă ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Ecaterina Romanciuc. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Cîșlaru împotriva 5 Ecaterinei Romanciuc cu privire la încasarea datoriei, precum și la cererea reconvențională înaintată de Ecaterina Romanciuc împotriva lui Anatol Cîșlaru cu privire la recunoașterea nulității contractului de împrumut, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care: Se respinge acţiunea depusă de Anatol Cîșlaru, ca fiind depusă tardiv.

Se respinge cererea reconvențională depusă de Ecaterina Romanciuc ca fiind neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Iurie Diaconu Tatiana Vieru 6