3ra-1084/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Diaconu dosarul nr. 3ra-1084/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciu, E. Fistican ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Curtea Supremă de Justiţie împotriva Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 ianuarie 2014 c o n s t a t ă La data de 28 noiembrie 2013 Curtea Supremă de Justiţie a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii s-a indicat că prin decizia Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal din 09 octombrie 2013 s-a dispus suspendarea imediată a operaţiunilor de prelucrare a datatelor cu caracter personal prin metoda publicării hotărârilor judecătoreşti personalizate pe pagina oficială în internet www.csj.md de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova, în calitatea sa de operator neînregistrat de date cu caracter personal.

Nefiind de acord cu decizia enunţată, la data de 18 octombrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie s-a adresat pîrîtului cu cererea prealabilă nr. 5s-187/2013, solicitînd anularea pe cale extrajudiciară a deciziei Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal din 09 octombrie 2013. Prin adresa nr. 04-11/1492 din 11 noiembrie 2013, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a respins cererea prealabilă a Curţii Supreme de Justiţie. Solicită Curtea Supremă de Justiţie anularea deciziei Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal din 09 octombrie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24 ianuarie 2014. Acţiunea a fost admisă, fiind anulată decizia Centrului Naţional Pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal din 09 octombrie 2013. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a depus apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a menţionat că în conformitate cu art. 117 Constituţia Republicii Moldova, în toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt publice , iar judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură. Acest principiu este consacrat şi în art. 23 CPC şi art. 18 CPP. În interpretarea normelor enunţate instanţa de apel a remarcat că conform principiului enunţat, orice şedinţă în Republica Moldova, cu excepţia şedinţelor declarate închise, se desfăşoară în prezenţa publicului şi orice persoană străină procesului poate asista la ea, lua notiţe şi obţine o copie a hotărîrii adoptate.

Orice încercare de ascundere, fie ea şi parţială, a şedinţelor de judecată publice şi/sau a hotărârilor adoptate în cadrul lor ar contraveni principiului publicităţii dezbaterilor judecătoreşti. De menţionat că obligativitatea publicităţii şi transparenţei actului de justiţie decurge şi din obligaţiile internaţionale asumate de Republica Moldova in cadrul Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Articolul 6 CEDO prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale [...] în mod public [...]. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public [..]... Conform art. (1) CPC, procedura de judecare a cauzelor civile în instanţele judecătoreşti de drept comun şi în cele specializate este stabilită de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul cod şi de alte legi organice.

Normele de drept procedural civil din alte legi trebuie să corespundă dispoziţiilor fundamentale ale Constituţiei Republicii Moldova şi prezentului cod.

Cu referire la situaţia de drept şi de fapt enunţată, instanţa de apel a reţinut ca întemeiată concluzia primei instanţe precum că din textele legale menţionate supra rezultă că: - publicarea deciziilor derivă din principiul caracterului public al dezbaterilor judiciare, consfinţit în Constituţie şi CEDO; - publicarea deciziilor depinde de desfăşurarea procesului de judecată în şedinţă închisă sau deschisă publicului; - publicarea deciziilor este parte componentă a procedurii judiciare, or, legea 2 condiţionează intrarea în vigoare a unor decizii anume de publicarea lor pe pagina web a instanţei; - publicarea deciziilor, fiind prevăzută de lege, de regulă, urmează a fi efectuată fără schimbarea textului acestora, chiar şi în privinţa datelor personale a participanţilor în proces; - publicarea deciziilor nu poate fi reglementată de alt cadru normativ decât Constituţia, CEDO, Codul de procedură civilă, alte legi organice ce conţin reglementări de procedură; Or, legislaţia procesuală asigură protecţia datelor cu caracter personal la publicarea deciziilor . Plus la aceasta, instanţa de apel a menţionat că în accepţiunea art. 23 alin. (3) CPC, instanţa de judecată poate dispune judecarea pricinii în şedinţă secretă pentru a preveni divulgarea unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea,

demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte circumstanţe care ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces, ordinea publică sau moralitatea. Conform art. 18 alin. (2) Cod procedură penală, accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului, prin încheiere motivată, pe parcursul întregului proces sau al unei părţi din proces, în interesul respectării moralităţii, ordinii publice sau securităţii naţionale, când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer, sau în măsura considerată strict necesară de către instanţă când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea să prejudicieze interesele justiţiei. Argumentele apelului precum că, instanţa este obligată să asigure depersonalizarea în toate cazurile a hotărîrilor judecătoreşti şi publicarea lor pe pagina web a instanţei judecătoreşti, nu au fost reţinute de instanţa de apel.

Or, publicarea deciziilor este reglementată de cadru normativ şi anume: - Conform art. 440 alin. (1¹) CPC, încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie la data emiterii şi se transmite tuturor participanţilor la proces şi reprezentanţilor acestora. - Conform art. 445 alin. (3) CPC, în urma examinării recursului, instanţa de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie. - Conform art. 10 alin. (4) şi (5) din Legea privind organizarea judecătorească, hotărârile judecătoriilor, ale curţilor de apel şi ale Curţii Supreme de Justiţie se publică pe pagina web din internet, iar modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti este stabilit prin Regulamentul privind modul de publicare a 3 hotărârilor judecătoreşti, aprobat de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Instanţa de apel nu a reţinut nici argumentele apelului precum că, conform 31 alin. (1) din Legea privind protecţia datelor cu caracter personal nr. 133 din 08.07.2011, operatorul depersonalizează datele cu caracter personal prin retragerea din ele a părţii care permite identificarea persoanei fizice, transformîndu-le în date anonime, care nu pot fi asociate cu o persoană identificată sau identificabilă. Or, potrivit normei menţionate, retragerea din ele a părţii care permite identificarea persoanei fizice, transformându-le în date anonime, care nu pot fi asociate cu o persoană identificată sau identificabilă se face doar în scopuri statistice, de cercetare istorică, ştiinţifică, sociologică, medicală, de documentare juridică.

În interpretarea corectă a textului legal în partea în care se referă la decizii judecătoreşti instanţa de apel a remarcat că, deciziile judecătoreşti pronunţate în şedinţe închise, adică care se referă la sănătate, aspecte intime ale vieţii, vor putea fi prezentate pentru studiu doar în formă depersonalizată. De altfel, Curtea Supremă anume aşa şi procedează - în dosarele despre înfiere, unele divorţuri, infracţiuni privind viaţa sexuală, deciziile se plasează la compartimentele jurisprudenţa şi unificarea practicii judiciare doar în formă depersonalizată. S-a menţionat că, invocând prevenirea divulgării unor informaţii care se referă ia aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, protecţia vieţii private ori alte circumstanţe ce le-ar putea prejudicia interesele, părţile la proces au opţiunea de a decide asupra publicării deciziilor judecătoreşti depersonalizate prin solicitarea examinării cauzelor în şedinţă închisă.

În această ordine de idei, instanţa de apel a reţinut ca întemeiată concluzia primei instanţe precum că din start, participanţii la proces cunosc că toate deciziile urmează a fi publicate, iar publicarea prin înlocuirea datelor personale este posibilă doar în cazul deciziilor pronunţate în şedinţe închise. La rândul său, Curtea Europeana a Drepturilor Omului publică numele integral al reclamanţilor în hotărârile sale chiar şi în cazurile de natură penală. In baza de HUDOC a Curţii Europene sunt reflectate cazuri precum: Dan vs Moldova, Becciev vs Moldova, Boicenco vs Moldova, Popovici vs Moldova, Şarban vs Moldova. Reieşind din conţinutului hotărârilor menţionate, în toate aceste hotărâri sunt date numele complete ale reclamanţilor şi alte informaţii precum data naşterii şi locul de trai.

Într-un număr foarte limitat de cazuri, Curtea Europeană ascunde identitatea reclamanţilor (I.G. vs Moldova, caz care se referea la violul reclamantei). În acest context, instanţa de apel a considerat întemeiată şi concluzia instanţei de fond precum că, ţine de discreţia instanţei de judecată de a stabili dacă un anume caz poate aduce o atingere serioasă vieţii private a părţilor şi, pe cale de consecinţă, dacă procesul trebuie să fie unul închis, în restul cazurilor, se aplică principiul 4 publicităţii. Instanţa de apela a considerat neîntemeiate argumentele apelului precum că publicarea numelor constituie o ingerinţă în dreptul participanţilor la viaţă privată sunt neîntemeiate. Or, o astfel de ingerinţă este prevăzută de lege, cu atît mai mult că, interesul general de a avea o justiţie publică şi transparentă înclină balanţa în defavoarea intereselor individuale ale persoanelor ale căror nume apar publicate în hotărârile judecătoreşti.

La fel, instanţa de apel a considerat neîntemeiat şi argumentul apelului precum că, Curtea Supremă de Justiţie admite ingerinţe neprevăzute de lege în viaţa privată a justiţiabililor din motiv că Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti pe pagina web, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 472/21 din 18 decembrie 2008, nu este publicat în conformitate cu prevederile art. 8/1 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Or, regulamentul enunţat prevede aspecte tehnice ale publicării deciziilor judecătoreşti, iar publicarea şi restricţiile privind publicarea sunt prevăzute de Legea privind organizarea judecătorească, Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală.

În speţă, nu a fost reţinut nici argumentele apelului precum că, spre deosebire de Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Europeană asigură părţilor dreptul la viaţa privată punându-li-se la dispoziţie un formular prin completarea cărui acestea se pot opune publicităţii. Or, legislaţia naţională acordă dreptul părţilor de a solicita examinarea cauzelor în şedinţă închisă, astfel fiind exclusă publicarea deciziilor judecătoreşti pe site-urile instanţelor. Atât completarea formularului, cât şi demersul privind desfăşurarea şedinţei închise nu conduc automat la nepublicarea datelor cu caracter personal, decizia, în acest sens, aparţinând de fiecare dată instanţei. În atare circumstanţe de fapt, Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a considerat întemeiată concluzia instanţei de fond precum că, argumentarea juridică a deciziei din 09 octombrie 2013 este neîntemeiată şi nu poate sta la baza suspendării publicării deciziilor judecătoreşti pe site-ul instanţei.

In context, a fost considerat neîntemeiat şi argumentul apelului precum că, necesitatea depersonalizării deciziilor rezultă din prevederile art. 47 alin. (3) lit. e) al Legii privind organizarea judecătorească, conform căreia asistentul judiciar asigură depersonalizarea hotărârilor judecătoreşti şi publicarea lor pe pagina web a instanţei judecătoreşti. Or, norma respectivă, nu reglementează modul de publicare a deciziilor judecătoreşti pe site-urile instanţelor şi nici nu stabileşte obligativitatea depersonalizării deciziilor judecătoreşti. Ea reglementează atribuţiile asistentului judiciar în sensul că, în cazul şedinţelor judecătoreşti închise, depersonalizarea 5 hotărârilor şi publicarea acestora este pusă anume în sarcina asistenţilor judiciari şi nu a altor funcţionari.

La 18 iunie 2014 Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri. În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de apel a aplicat şi a interpretat eronat normele de drept material. Astfel, instanţa nu a ţinut cont de faptul că prin decizia din 09 octombrie 2013 Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal nu a intervenit întru limitarea principiului legal al publicităţii şedinţei judiciare statuate de art. 117 Constituţia RM, art. 23 CPC, ori art. 18 CPP.

Invocă recurentul că după cum este prevăzut în descriptivul deciziei din 09 octombrie 2013, obiectul acesteia vizează doar operaţiunile de prelucrare personalizată a deciziilor judiciare, în regim de acces nerestricţionat, prin intermediul paginii web www.csj.md, iar argumentele referitoare la caracterul public al şedinţelor judiciare nu sunt relevante cazului. Menţionează recurentul că au fost interpretate eronat prevederile art. 47 alin. (3) din Legea privind organizarea judecătorească precum că „…norma menţionată nu reglementează modul de publicare a deciziilor judecătoreşti pe pagina web a instanţelor judecătoreşti şi nici nu stabileşte obligativitatea depersonalizării deciziilor judecătoreşti”.

Recurentul menţionează că art. 47 alin. (3) lit.e) statuează că una din obligaţiile asistentului judiciar este de a „asigura depersonalizarea hotărîrilor judecătoreşti şi publicarea lor pe pagina web a instanţei judecătoreşti”. Recurentul afirmă că prin publicarea deciziilor judecătoreşti Curtea Supremă de Justiţie încalcă prevederile art. 6 din CEDO.

De asemenea, instanţa nu a ţinut cont de sensul noţiunii „documentare juridică” potrivit Recomandării Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. R (95) 11 cu privire la selectarea, prelucrarea, prezentarea şi arhivarea hotărîrilor judecătoreşti în sistemele automatizate de documentare juridică, adoptată la 11 septembrie 1995. La fel, invocă că Regulamentul privind modul de publicare a hotărîrilor judecătoreşti pe pagina web, aprobat prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 472/21 din 18 decembrie 2008, care urma a fi publicat în Monitorul Oficial al RM în conformitate cu art. 8¹ alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nu poate servi în calitate de cadru legal, ce ar întemeia publicarea personalizată a deciziilor judiciare.

Recurentul mai invocă că spre deosebire de Curtea Supremă de Justiţie, la Curtea Europeană părţilor li se asigură dreptul la viaţă privată punîndu-li-se la dispoziţie un formular prin completarea căruia acestea se pot opune publicităţii. 6 Menţionează că Curtea Supremă de Justiţie publică ilegal deciziile judecătoreşti nedepersonalizate din motiv că nu s-a înregistrat ca operator de date cu caracter personal. Intimatul Curtea Supremă de justiţie prin referinţă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs , în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

7 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 8