2ra-2570/14 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ, stabilirea modului de folosinţă a spaţiului locativ

prima instanţă – I. Bulhac dosarul nr. 2ra-2570/14 instanţa de apel – Sv. Caitaz, L. Popova, A. Doga ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Irina Savin în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Savin împotriva lui Mihai Vîlcu şi Mariei Vlaicu-Vîlcu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ, stabilirea modului de folosinţă a spaţiului locativ şi la cererea reconvenţională a lui Mihai Vîlcu şi Mariei Vlaicu-Vîlcu împotriva Irinei Savin cu privire la recunoaşterea dreptului pierdut la spaţiu locativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Irina Savin şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 28 martie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea iniţială şi admisă acţiunea reconvenţională constată: La 06 ianuarie 2011, Irina Savin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihai Vîlcu şi Mariei Vlaicu-Vîlcu cu privire la înlăturarea obstacolelor în instalarea şi folosirea spaţiului locativ, stabilirea modului de folosinţă a spaţiului locativ. În motivarea acţiunii a indicat că locuieşte în mun. Chişinău, str. Ginta Latină 11/3, ap. 57 împreună cu familia, soţul şi fiul, de aproximativ de 2 ani, având viza de domiciliu din 18 februarie 2010. Menţionează că în acest apartament de ceva timp locuieşte şi chiriaşul principal Mihai Vîlcu cu familia sa, soţia Maria Vlaicu-Vîlcu şi doi fii.

Pe parcursul timpului menţionat le-a achitat ultimilor câte 100 Euro lunar şi serviciile comunale. Afirmă că la 14 noiembrie 2010 Maria Vlaicu-Vîlcu i-a comunicat ca în câteva ore să părăsească apartamentul în care locuieşte, însă dânsa a refuzat. La 16 noiembrie 2010, i-a cerut din nou ca în câteva ore să părăsească apartamentul în care locuieşte. 1 Dânsa din nou a refuzat, motivând prin faptul că dispune de viză de domiciliu în acest spaţiu locativ, iar pârâta nu are niciun drept legal să o impună forţat să părăsească locuinţa. Indică că după cele comunicate de dânsa, Maria Vlaicu-Vîlcu a reacţionat foarte nervos la refuzul ei de a părăsi locuinţa, a sărit la bătaie şi a prevenit-o că dacă nu părăseşte benevol apartamentul, îi aruncă hainele şi va fi evacuată.

Ulterior, a început să-i creeze diferite obstacole, inclusiv de a se folosi de bucătărie. Menţionează că după cele întâmplate, copilul este stresat şi îi este frică să vină acasă de la şcoală. Având în vedere că cearta continua, a solicitat intervenţia poliţiei 902 aproximativ pe la orele 21.00. A venit inspectorul de sector, care a verificat actele şi a luat explicaţie de la ambele, iar Mariei Vlaicu-Vîlcu inspectorul de sector i-a spus că litigiul poate fi soluţionat numai prin instanţa de judecată. Afirmă că apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău este compus din 3 odăi şi se află la etajul 5, cu intrare separată. Invocă că în prezent apar mari probleme în folosirea spaţiului locativ, mai mult ca atât i-au fost luate cheile de la apartament şi nu are posibilitate în prezent să se instaleze şi să domicilieze cu familia în apartamentul în care dispune de viză de domiciliu.

Îşi întemeiază pretenţiile pe prevederile art. 55 şi art. 56 al Codului cu privire la locuinţe. Solicită obligarea pârâţilor să nu-i creeze impedimente în instalarea în apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău şi în folosirea spaţiului locativ din apartamentul nominalizat, stabilirea modului de folosinţă a acestui spaţiu locativ, atribuindu-i în folosinţă familiei ei odaia mică nr. 3 cu suprafaţa de 11,5 m.p., lăsând în folosinţă comună încăperile nelocative: bucătăria, veceul, baia, balconul şi altele, precum şi încasarea de la pârâţi a tuturor cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 22 februarie 2011 a fost interzis Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţii – Secţiei de evidenţă şi documentare a populaţiei sect.

Ciocana mun. Chişinău de a radia sau înscrie la viza de domiciliu în apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău alte persoane până la soluţionarea litigiului în fond. La 07 aprilie 2011 Mihai Vîlcu şi Maria Vlaicu-Vîlcu, reprezentaţi de către Petru Coşleţ au depus cerere reconvenţională împotriva Irinei Savin, prin care au solicitat radierea vizei de domiciliu a Irinei Savin înregistrată la 18 februarie 2010 pe adresa mun. Chişinău, str. Ginta Latină 11/3, ap. 57 şi încasarea de la Irina Savin a cheltuielilor de judecată şi de asistenţă juridică. În motivarea acţiunii reconvenţionale s-a menţionat că, fiind refugiaţi din raioanele din stânga Nistrului, în baza Ordinului de repartiţie al Primăriei mun.

Chişinău nr. 012748 din 05 iunie 2009 ei şi fiilor Marius şi Cătălin le-a fost acordată în posesie şi folosinţă apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău. Afirmă că la începutul anului 2010, pârâta fiind în relaţii de prietenie, i s-a plâns că nu are viză de domiciliu în mun. Chişinău şi din aceste considerente nu se poate 2 înregistra la Oficiul forţei de muncă, iar în consecinţă nu se poate angaja la muncă şi primi un salariu pentru a-şi întreţine familia. Din aceste motive, pârâta i-a rugat să-i permită perfectarea vizei de domiciliu în apartamentul lor, la care dânşii au căzut de acord, cu condiţia că îndată ce se va înregistra la Oficiul forţei de muncă, să-şi retragă viza de domiciliu.

Relatează că la 18 februarie 2010 au mers împreună cu pârâta la Secţia de evidenţă şi documentare a populaţiei sec. Ciocana, unde i-au perfectat viză de domiciliu în apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău. Prin luna aprilie 2010, au întrebat pârâta dacă şi-a retras sau nu viza de domiciliu, la ce ea a răspuns afirmativ. Însă, la 06 ianuarie 2011, pârâta i-a acţionat în judecată, solicitând atribuirea unei odăi şi înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului comun din acest apartament. Doar atunci ei au înţeles scopul real şi intenţiile meschine ale pârâtei de a i se perfecta viză de domiciliu în apartamentul în litigiu. Afirmă că din informaţia Întreprinderii municipale servicii locuinţe sec. Ciocana, au constatat că pârâta i-a indus în eroare referitor la retragerea vizei de domiciliu.

Dimpotrivă, la 22 octombrie 2010 s-a inclus pe sine şi pe fiul său Sergiu Savin în tabelul nominal şi fişa locuinţei din apartamentul litigios. Consideră că viza de reşedinţă a pârâtei urmează a fi radiată de instanţa de judecată. În acest sens menţionează că conform art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Ei şi pârâta au convenit să-i perfecteze viză de reşedinţă Irinei Savin doar pentru ca ea să se poată înregistra la Oficiul forţei de muncă, nu şi în alte scopuri. Actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit în art. 195 Cod civil - intenţia de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii civile.

La 10 iunie 2011, Mihai Vîlcu şi Maria Vlaicu-Vîlcu, reprezentaţi de către Petru Coşleţ au depus cerere de concretizare a cererii reconvenţionale, solicitând de a fi recunoscut ca pierdut dreptul de folosinţă a pârâtei Irina Savin asupra spaţiului locativ din apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău şi încasarea de la Irina Savin a cheltuielilor de judecată şi de asistenţă juridică. În susţinerea cererii au indicat că viza de domiciliu i-a fost ei perfectată Irinei Savin doar ca ea să se poată angaja la serviciu, nu şi pentru a se instala în acest apartament. De fapt, ea nici nu s-a instalat şi nu a trăit niciodată în acest apartament, fapt demonstrat şi prin extrasele din tabelul nominal şi din fişa locuinţei din 08 septembrie 2010 anexate la dosar.

Având în vedere faptul că Irina Savin niciodată nu a locuit în acest apartament, iar de la data perfectării vizei de domiciliu a durat mai mult de 6 luni, termen în care pârâta nu s-a instalat cu traiul în apartament, în temeiul art. 63 alin. (4) al Codului cu privire la locuinţe, instanţa de judecată este în drept să recunoască pierdut dreptul ei de folosinţă asupra spaţiului locativ din apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău. 3 La 24 februarie 2012 Irina Savin a depus cerere de modificare şi concretizare a acţiunii, solicitând obligarea pârâţilor Mihai Vîlcu, Maria Vlaicu-Vîlcu şi membrii familiei lor să nu creeze ei şi membrilor familiei impedimente în instalarea în apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun.

Chişinău al ei cu membrii familiei şi a dispune instalarea în spaţiul locativ menţionat, obligarea pârâţilor să nu creeze impedimente în folosirea spaţiului locativ din apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău Irinei Savin cu membrii familiei, stabilirea modului de folosinţă a acestui spaţiu locativ, atribuindu-i în folosinţă Irinei Savin şi familiei sale odaia nr. 1 mică cu suprafaţa de 11,3 m.p., lăsând în folosinţă comună încăperile nelocative: bucătăria, veceul, baia, balconul şi altele şi încasarea de la pârâţi a tuturor cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii a menţionat că conform probelor prezentate şi examinate în şedinţa de judecată, şi anume declaraţiile martorilor, extrasul din fişa locuinţei şi tabelul nominal eliberate de către ÎMSL Ciocana, Director Aurel Sobeţchi, contractul nr. 2803417 din 19 septembrie 2008 de prestare a serviciului „Acces internet de bandă largă” încheiat între Irina Savin şi SA „Moldtelecom”, facturile de plată a acestui serviciu, facturile de plată a telefoniei fixe, înscrisurile prezentate de către intervenientul accesoriu ÎS „CRIS „Registru”, se dovedeşte cu certitudine că ea dispune de viză de domiciliu permanentă în apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău, a locuit în apartamentul litigios şi are dreptul la spaţiul locativ pentru folosinţă în apartamentul nominalizat.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 28 martie 2012 a fost respinsă acţiunea iniţială, admisă acţiunea reconvenţională, obligată ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” de a o radia pe Irina Savin şi membrii familiei, de la evidenţă de pe adresa mun. Chişinău, str. Ginta Latină 11/3, ap. 57, în rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă. A fost încasat de la Irina Savin în beneficiul lui Mihai Vîlcu şi Maria Vlaicu-Vîlcu cheltuieli de judecată în sumă de 4280 lei. La fel, măsura de asigurare a acţiunii aplicată prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 22 februarie 2011 a fost menţinută, până când hotărârea judecătorească va deveni definitivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Irina Savin şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 mai 2013 recursul declarat de către ÎS „CRIS „Registru” a fost considerat inadmisibil. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 a fost admis recursul declarat de către Irina Savin, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 a fost respinsă cererea ÎS „CRIS „Registru” privind corectarea greşelii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Irina Savin şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 07 iulie 2014 Irina Savin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, adoptarea unei noi hotărâri prin care a admite integral acţiunea iniţială şi a respinge integral acţiunea reconvenţională. 4 În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor instanţelor ierarhic inferioare, considerând că în speţă au fost încălcate esenţial şi aplicate eronat normele de drept material, cât şi normele de drept procedural, şi anume instanţa judecătorească a aplicat eronat normele de drept material prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. lit. a), b), c) şi d) CPC.

Totodată, instanţa judecătorească a aplicat eronat normele de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (3) lit. lit. b), c) şi d) CPC, adică pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, totodată instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces şi anume soţul şi fiul ei nu au fost atraşi în proces, însă instanţa a soluţionat problema şi în privinţa drepturilor lor, cât şi la judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului, având în vedere că ea este vorbitoare de limba rusă şi posedă rău limba română.

Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 365 alin. (1) lit. g) CPC, în cererea de apel se indică şi numele şi domiciliul martorilor, dacă se cere a fi citaţi în apel, invocând că deşi în cererea de apel se indică numele şi domiciliul martorilor, instanţa nu a citat pe nici unul care este indicat. Cu referire la prevederile art. art. 10, 55, 56 Codul cu privire la locuinţe, pct. 18, 19, 20, 21 din Regulamentul cu privire la modul de perfectare şi eliberare a actelor de identitate ale sistemului Naţional de Paşapoarte aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 376 din 06 iunie 1995 „Cu privire la măsurile suplimentare de realizare a Sistemului naţional de paşapoarte”, modificată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 286 din 17 martie 2006, susţine că înregistrarea la domiciliu a dânsei şi fiului ei Sergiu Savin pe adresa str. Ginta Latină 11/3, ap. 57, mun.

Chişinău a avut loc în strictă conformitate cu prevederile legale. Indică că în conformitate cu prevederile pct. 25 al Regulamentului nominalizat radierea din evidenţă a persoanelor fizice se efectuează în următoarele cazuri: înregistrării la noul domiciliu; stabilirii domiciliului permanent peste hotarele ţării; în baza demersului proprietarului locuinţei sau al administraţiei instituţiilor de învăţământ, căminelor departamentale, caselor-internat, azilurilor pentru bătrâni, orfelinatelor; privării persoanei, prin hotărârea instanţei judecătoreşti, de dreptul de posesiune a spaţiului locativ şi decesului conform actelor de identitate primite de la oficiile de stare civilă (primării) şi de la alte organe competente.

Copiii şi persoanele aflate la întreţinere nu pot fi radiate din evidenţă în condiţiile lit. c). Remarcă că prevederile menţionate prevăd expres în care cazuri se efectuează radierea din evidenţă a persoanelor fizice, mai mult ca atât, copiii şi persoanele aflate la întreţinere nu pot fi radiate din evidentă în condiţiile lit. c). Invocă că decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 28 martie 2012 nu se referă la norma legală care reglementează clar radierea din evidenţă a persoanelor fizice, deşi în conţinutul referinţelor depuse de către dânsa şi reprezentantul intervenientului accesoriu ÎS „CRIS „Registru”, este expusă poziţia clară, argumentată şi bazată pe pct. 25 al Regulamentului cu privire la modul de perfectare şi eliberare a actelor de identitate ale sistemului Naţional de Paşapoarte aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii 5 Moldova nr. 376 din 06 iunie 1995 „Cu privire la măsurile suplimentare de realizare a Sistemului naţional de paşapoarte. Afirmă că conform probelor prezentate şi examinate în şedinţa de judecată se dovedeşte cu certitudine faptul că ea dispune de viză de domiciliu permanentă în apartamentul nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun.

Chişinău, a locuit în apartamentul în litigiu şi are dreptul la spaţiul locativ pentru folosinţă în apartamentul litigios şi nu există nici un temei legal în normele de drept menţionate pentru radierea ei de pe adresa menţionată. Referitor la încasarea din contul ei a cheltuielilor de judecată şi de asistenţă juridică, cu referire la art. 94 şi 96 CPC menţionează că la materialele cauzei nu au fost prezentate careva probe, contract de asistenţă juridică încheiat între avocat şi Mihai Vîlcu şi Maria Vlaicu-Vîlcu, prin care să confirme într-adevăr faptul acordării asistenţei juridice.

Susţine că înscrisurile prezentate de către reprezentantul intimaţilor în şedinţa de judecată (f. d 186-187, 189-190), răspunsul Ministerului Afacerilor Interne al RM din 01 noiembrie 2010 şi rechizitoriul din 30 decembrie 2011 în privinţa fostului reprezentant al ei - Anatolie Bîzgu, sub aspectul legalităţii şi motivelor invocate poartă doar caracter denigrator şi defăimător, scopul căreia este lezarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale şi a duce în eroare instanţa de judecată. Mai mult ca atât, prin ordonanţa din 18 mai 2011 a Procurorului secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii generale, Lucreţia Zaharia, în baza probelor acumulate, s-a dispus, încetarea urmăririi penale nr. 2010481415, din motiv că nu există faptul infracţiunii.

Iar în legătură cu faptul că Mihai Vîlcu, Maria Vlaicu-Vîlcu, Ion Vîlcu şi Profira Vlaicu şi/sau reprezentanţii lor au prezentat probe false în instanţa de judecată, precum că Profira Vlaicu a plecat din sat. Meleşeni r-nul Călăraşi cu traiul la fiică şi în sat nu dispune de spaţiu locativ, pe cazul dat de către Procuratura anticorupţie la 29 septembrie 2011 s-a pornit cauza penală nr. 2011036660 pe faptul confecţionării, deţinerii şi folosirii documentelor oficiale false, soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, infracţiune prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal. Consideră că raportul Centrului naţional de expertize judiciare nr. 2782 din 23 decembrie 2011, prin care s-a efectuat expertiza grafologică, nu are nimic comun cu obiectul cauzei.

Prin urmare, argumentele instanţei de judecată cu referire la respingerea acţiunii din motivul lipsei temeiurilor, probelor concludente şi pertinente de a demonstra dreptul ei asupra folosirii apartamentului nr. 57 din str. Ginta Latină 11/3, mun. Chişinău sunt neîntemeiate, deoarece contravin circumstanţelor cauzei, înscrisurilor şi probelor din dosar. Susţine că având în vedere că martorii audiaţi la demersul reprezentantului intimaţilor au depus declaraţii diametral opuse, a solicitat instanţei de judecată audierea lor repetată şi totodată pentru a stabili adevărul şi a demonstra faptul domicilierii ei în apartamentul litigios şi ducerii unei gospodării comune cu chiriaşul principal, intimaţii Mihai Vîlcu şi Maria Vlaicu-Vîlcu, a solicitat instanţei de judecată audierea a 26 de martori, fapt ce nu a fost efectuat.

6 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei la 28 mai 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire cu nr. de înregistrare 1130 (f. d. 42 vol. - II), iar ultima susţine că a recepţionat-o la 03 iunie 2014. Alte date la materialele dosarului lipsesc. Prin urmare, la caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 07 iulie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Irina Savin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, şi invocarea recurentei precum că instanţa de apel a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces şi anume a soţului şi fiului ei, urmează a fi apreciată critic. Acesta deoarece, după cum rezultă din materialul probator anexat la dosar şi anume din Extrasul din fişa locuinţei nr. 709057 (f. d. 24, vol. I), soţul recurentei nu a 7 deţinut nicicând viză de domiciliu în apartamentul litigios, fapt ce denotă că acesta nu are nicio tangenţă cu litigiul în cauză.

Referitor la fiul Savin Sergiu, instanţa de recurs atestă că la momentul depunerii acţiunii în instanţa de judecată, acesta era minor, reprezentant legal fiind însăşi recurenta, iar ulterior nu au parvenit careva cereri cu privire la intervenirea lui în proces. La fel, nici argumentul recurentei privind încălcarea de către instanţă a regulilor privind limba de desfăşurare a procesului, dânsa fiind vorbitoare de limbă rusă, nu poate fi reţinut, or, din actele cauzei rezultă că ultima nici nu a participat în şedinţa instanţei de apel, dar fiind reprezentată de către avocatul Valeriu Dimitriu (f. d. 30, vol. II).

Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Irina Savin, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Irina Savin ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Irina Savin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 8