2ra-1606/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanță E. Palanciuc dosarul nr. 2ra-1606/14 instanța de apel L. Bulgac N. Craiu M. Guzun DECIZIE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ala Garam (Moroz), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Palico împotriva Alei Garam (Moroz) şi Anatolii Dimoglo cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ala Garam (Moroz) și menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 26 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 04 mai 2012, Zinaida Palico a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Alei Garam (Moroz) și Anatolii Dimoglo cu privire la repararea prejudiciului material.

Ulterior, la 22 martie 2013 reclamanta a depus o cerere cu privire la modificarea obiectului și micșorarea cuantumului pretențiilor acțiunii, împotriva Alei Garam (Moroz) cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acțiunii reclamanta Zinaida Palico a indicat că este coproprietară a bunului imobil nr. 2 din str. 31 august 1989, mun. Chișinău în mărime de 2/7 cotă-parte împreună cu pârâta Ala Garam (Moroz) care deține 14/7 cotă-parte din imobilul moștenit de la Vasile Moroz, în temeiul certificatului de moștenire nr. 6361 din 14 iulie 2011. Menționează că pe parcursul conviețuirii, în curtea comună, cu vecinul său Vasile Moroz, ultimul s-a făcut vinovat de izbucnirea unui incendiu în urma căruia fost deteriorat subsolul ce-i aparține și bunurile ce se aflau în el.

În urma incendiului care a avut loc la 10 decembrie 2010, Vasile Moroz s-a obligat față de DPS Centru, mun. Chișinău, să respecte regulile de prevenire a incendiilor și să poarte răspundere în cazul provocării incendiilor. În acest sens, de către inspectorul DPS Centru, mun. Chișinău, V. Crudu, a fost întocmită o prescripție prin care se confirmă că soba și coșul de fum exploatate de către Vasile Moroz sunt defecte. 2 Indică că prin actul de constatare din 14 ianuarie 2011 al DPS Centru, mun. Chișinău s-a constatat că din cauza fumului și temperaturii ridicate în subsol, provenite de la apartamentul nr. 5, ce-i aparține lui Vasile Moroz au fost deteriorate 72 de lumânări pentru nunți în valoare totală de 4680 lei.

Solicită Zinaida Palico încasarea de la Ala Garam (Moroz) a sumei de 4680 lei cu titlu de prejudiciu material și 500 lei cheltuieli de asistență juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 septembrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la Ala Garam (Moroz) în beneficiul Zinaidei Palico prejudiciu material în mărime de 4680 lei și taxa de stat în sumă de 150 lei. În rest acțiune a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ala Garam (Moroz) și menținută hotărârea primei instanţe. La 20 martie 2014, Ala Garam (Moroz) a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătorești, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii și încasarea din contul intimatei a cheltuielilor de judecată în mărime de 2687,5 lei.

Recurenta Ala Garam (Moroz), în motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea. Afirmă că instanța de fond eronat a aplicat prevederile legii și a admis parțial acțiunea Zinaidei Palico, necătând la faptul că aceasta a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 1554 pentru înaintarea pretențiilor față de succesorii debitorului decedat, or, conform art. 1544 alin. (1) Codul civil, creditorii celui ce a lăsat moștenirea pot înainta pretențiile către moștenitorii care au acceptat succesiunea în termen de 6 luni din ziua când au aflat despre deschiderea succesiunii, indiferent de scadența acestor pretenții.

Astfel, menționează recurenta că conform certificatului de deces, Vasile Moroz a decedat la 13 ianuarie 2011, actul de constatare întocmit de inspectorii DPS Centru, mun. Chișinău datează cu 14 ianuarie 2011, iar acțiunea de încasare a prejudiciului material a fost depusă de către reclamantă în judecată la 04 mai 2012. Conform art. 1440 alin. (2) Codul civil, moment de deschidere a succesiunii, se consideră cel al decesului persoanei care a lăsat moștenirea, sau data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești privind declararea morții lui, prin urmare, reclamanta urma să înainteze pretențiile sale în decurs de 6 luni din ziua când a aflat despre decesul lui Vasile Moroz. Consideră că este ilegală concluzia instanței de fond prin care se apreciază drept moment al deschiderii moștenirii, data eliberării certificatului de moștenitor pârâtei, și anume la 14 iulie 2011, or, faptul dat este în contradicție cu prevederile art. 1440 alin. (2) Codul civil.

De asemenea, susține că este eronată opinia instanței, expusă asupra faptului că reclamanta putea să înainteze acțiunea în termen de un an de la data când pârâta a obținut certificatul de moștenitor, făcând trimitere la art. 1544 alin. (2) Codul civil, conform cărui, dacă nu știau despre deschiderea succesiunii, creditorii celui 3 ce a lăsat moștenirea urmează să înainteze pretenții moștenitorilor în termen de un an din momentul începerii curgerii termenului de înaintare a pretențiilor, astfel, potrivit declarațiilor reclamantei, aceasta a susținut că a aflat despre decesul lui Vasile Moroz în luna ianuarie 2011. În aceste împrejurări, instanța de fond nu poate pretinde că reclamanta nu a cunoscut despre faptul deschiderii moștenirii, și respectiv, aplicarea dispoziției art. 1544 alin. (2) Codul civil nu este justificată.

Or, chiar și în circumstanțele prevăzute de dispoziția dată, depunerea acțiunii de către reclamantă ar fi tardivă, deoarece drept moment de începere a termenului de înaintare a pretențiilor, în cazul dat, ar servi actul de constatare din 14 ianuarie 2011, întocmit de către inspectorii DPS Centru, iar acțiunea Zinaidei Palico a fost depusă la 04 mai 2012, cu depășirea termenului de prescripție de un an, prevăzut de art. 1544 alin. (2) Codul civil. Precum și, conform art. 272 alin. (1) Codul civil, dreptul la acțiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcare dreptului. Respectiv, curgerea termenului de prescripție urma să pornească de la această dată și nu de la data primirii de către Ala Garam (Moroz) a certificatului de moștenitor.

Totodată, consideră că este incorectă concluzia instanței de apel asupra faptului că nu sunt probe care ar demonstra că pârâta a cunoscut despre decesul lui Vasile Moroz, or, conform explicației Zinaidei Palico din 29 martie 2011, se atestă că reclamanta cunoștea despre decesul vecinului său Vasile Moroz. Mai mult decât atât, în cadrul ședinței de judecată din 26 septembrie 2013, Zinaida Palico a declarat că a cunoscut despre faptul decesului lui Vasile Moroz încă din luna ianuarie 2011, fapt consemnat şi în procesul-verbal al ședinței de judecată. În acest context, conform art. 123 alin. (6) Codul civil, pârâta este degrevată de necesitatea probării faptului cunoașterii de către reclamantă a momentului decesului lui Vasile Moroz.

La fel, susține că nu se confirmă mențiunea instanței de apel, asupra faptului recunoașterii personale de către Vasile Moroz a vinovăției sale, ce ar fi fost confirmat prin actul din 14 ianuarie 2011, or, în actul de constatare din 14 ianuarie 2011 lipsește orice mențiune despre Vasile Moroz. De asemenea, prin procesul- verbal de audiere a martorului V. Crudu, inspector care a întocmit actul de constatare evidențiat, se confirmă că actul dat a fost întocmit în absența lui Vasile Moroz, care conform certificatului de deces a decedat la 13 ianuarie 2011. Mai indică că nu poate fi reținută nici opinia prin care instanța de apel consideră ca fiind inaplicabile la caz regulile cu privire la prescripțiile stabilite de art. 1544 alin. (1) și (2) Codul civil, din considerentul că litigiul dat a apărut după decesul lui Vasile Moroz, iar Zinaida Palico nu avea calitatea de creditor al acestuia.

Consideră că opinia dată contravine atât art. 1544 Codul civil, cât și materialelor cauzei dat fiind faptul că conform încheierii Judecătoriei Centru din 15 noiembrie 2011 cu privire la scoaterea de pe rol a cererii depuse de Zinaida Palico împotriva lui Vasile Moroz și Anatol Dimoglo cu privire la încasarea prejudiciului material. În acest context, susține că reclamanta Zinaida Palico a omis termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 1544 alin. (1) Cod civil, iar în conformitate 4 cu alin (3) al aceluiași articol, nerespectarea dispozițiilor alin. (1) și (2) atrage pierderea de către creditori a dreptului de înaintare a pretențiilor. Astfel, instanța de fond eronat a interpretat legea, acordând reclamantei termenul de un an pentru înaintarea pretențiilor și calculându-l din data când pârâta Ala Garam (Moroz) a primit certificatul de moștenitor.

Prin referinţa depusă de Zinaida Palico la 13 mai 2014 a solicitat ca recursul declarat de către Ala Garam (Moroz) să fie declarat ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. La 21 ianuarie 2014 a fost pronunţată decizia instanţei de apel şi la 20 martie 2014, adică în termenul prevăzut de lege Ala Garam (Moroz) a declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 30 aprilie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră criticile invocate întemeiate.

În cadrul examinării pricinii s-a stabilit că în rezultatul exploatării necorespunzătoare a sobei şi coşului de fum defectate din apartamentul nr. 5 situat pe str. 31 august 1989/2 mun. Chişinău, de către proprietarul acestei locuinţe, Vasile Moroz, fumul din soba respectivă a pătruns în subsolul reclamatei-intimate Zinaida Palico, care se află sub apartamentul lui Vasile Moroz. În consecinţă a fost deteriorat nu numai subsolul, dar şi bunurile ce se aflau acolo şi anume 72 lumânări pentru nuntă şi alte obiecte. Cazul a fost cercetat de către Inspectorii Supravegherii de Stat a măsurilor contra incendiilor, care au stabilit vinovăţia lui Vasile Moroz în producerea incendiului la 03 decembrie 2010 în apartamentul nr. 5 din str. 31 August 1989/2 mun.

Chişinău şi deteriorarea bunurilor vecinei Zinaida Palico, fapt confirmat prin procesul-verbal din 10 ianuarie 2011, răspunsul Departamentul Salvatori şi Pompieri Centru din 07 februarie 2011 şi actul cercetării stării tehnice a coşurilor de fum şi canalelor de ventilaţie din 10 ianuarie 2011 întocmit de către Inspectorii Supravegherii de Stat a măsurilor contra incendiilor (f.d.44, 47, 48, 50). Astfel, intimata Zinaida Palico a acţionat-o în judecată pe Ala Garam (Moroz), succesoarea în drepturi a decedatului Vasile Moroz, solicitând repararea prejudiciului material pentru 72 lumânări, deteriorate în urma incendiului ce a fost 5 provocat de către Vasile Moroz. Ala Garam (Moroz) a devenit succesoare în drept a decedatului Vasile Moroz la 14 iulie 2011. Prima instanţă a admis parţial acţiunea şi a încasat de la Ala Garam Moroz în beneficiul Zinaidei Palico prejudiciul material în mărime de 4680 lei şi taxa de stat în mărime de 150 lei.

Instanţa de apel a fost de acord cu hotărârea primei instanţe. Judecând recursul, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră atît decizia instanţei de apel cât şi hotărârea primei instanţe emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material reieşind din următoarele.

Din actele pricinii s-a stabilit că conform certificatului de deces Vasile Moroz a decedat la 13 ianuarie 2011. Actul de inspectare a lumânărilor deteriorate, întocmit de inspectorii de pompieri se datează cu 14 ianuarie 2011, pe faptul unui incendiu ce a avut loc cu 3 zile mai înainte, adică la 11 ianuarie 2011. Iar, acţiunea de reparare a prejudiciului cauzat în urma incendiului, conform ştampilei de intrare a instanţei de judecată, Zinaida Palico a depus-o la 04 mai 2012. Conform art. 1544 alin. (1) Codul civil, în termen de 6 luni din ziua cînd au aflat despre deschiderea succesiunii, creditorii celui ce a lăsat moştenirea trebuie să înainteze pretenţii către moştenitorii care au acceptat succesiunea, indiferent de scadenţa acestor pretenţii.

Conform art. 1440 alin. (2) Codul civil, moment de deschidere a succesiunii, se consideră cel al decesului persoanei care a lăsat moştenirea sau dată rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti privind declararea morţii lui. Reieşind din prevederile legale menţionate, instanţa de recurs consideră că intimata Zinaida Palico urma să înainteze pretenţiile sale în decurs de 6 luni de la ziua cînd a aflat despre moartea lui Vasile Moroz, fapt ce a avut loc la 13 ianuarie 2011. Instanţa de recurs mai reţine că nu este legală concluzia instanţelor de judecată precum că drept moment al deschiderii moştenirii este data eliberării recurentei a certificatului de moştenitor, adică la 14 iulie 2011, deoarece această concluzie vine în contradicţie cu prevederile art. 1440 alin. (2) Codul civil.

Este eronată şi opinia instanţeleor de judecată inferioare precum că intimata Zinaida palico putea să înainteze acţiunea în termen de un an de la data cînd recurenta Ala Garam (Moroz) a obşinut certificatul de moştenitor, făcînd trimitere la art. 1544 alin. (2) Codul civil. Or, dispoziţia alin. (2) art. 1544 Codul civil prevede expres că dacă nu ştiau despre deschiderea succesiunii, creditorii celui ce a lăsat moştenirea urmează să înainteze pretenţii moştenitorilor în termen de un an din momentul începerii curgerii termenului de înaintare a pretenţiilor. În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că intimata a cunoscut despre faptul decesului vecinului său Vasile Moroz, ceea ce se confirmă prin explicaţia acesteia din 29 martie 2011 dată inspectorului de sector.

Mai mult ca atît, acest fapt se mai confirmă şi prin explicaţiile date de aceasta în cadrul şedinţei de judecată din 26 6 septembrie 2013 şi consemnate în procesul-verbal al şedinţei de judecată (f.d. 117). În aceste împrejurări intimata Zinaida Palico nu poate pretinde că nu a cunoscut despre faptul deschiderii moştenirii şi respectiv, aplicarea dispoziţiei art. 1544 alin. (2) Codul civil de către instanţa de apel şi prima instanţă nu este justificată legal. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că chiar şi în circumstanţele prevăzute de art. 1544 alin. (2) Codul civil, depunerea acţiunii de către Zinaida Palico ar fi tardivă, deoarece drept moment de curgere a termenului de înaintare a pretenţiilor, în speţa dată, serveşte actul de constatare din 14 ianuarie 2011, întocmit de către DPS Centru.

Iar, acţiunea Zinaidei Palico a fost depusă la 04 mai 2012, cu depăşirea termenului de prescripţie de un an, prevăzut de art. 1544 alin. (2) Codul civil. La această chestiune are tangenţă şi prevederile art. 272 alin. (1) Codul civil, care expres stipulează că dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului, şi prin urmare curgerea termenului de prescripţie urma să pornească de la această dată şi nu de la data primirii de către Ala Garam (Moroz) a certificatului de moştenitor. În consecinţă, instanţa de recurs concluzionează că Zinaida Palico a omis termenul de prescripţie de 6 luni, acordat de art. 1544 alin. (1) Codul civil, şi prin urmare acţiunea acesteia urmează a fi respinsă ca fiind depusă ca fiind depusă tardiv.

În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, instanţele de judecată au aplicat eronat prevederile normelor de drept material şi ilegal au admis parţial acţiunea.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de apel şi prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat de către prima instanţă şi instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea Zinaidei Palico împotriva Alei Garam (Moroz) şi Anatolii Dimoglo cu privire la repararea prejudiciului material de respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ala Garam (Moroz). Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Palico împotriva Alei Garam (Moroz) şi Anatolii Dimoglo cu privire la repararea prejudiciului material şi se emite o nouă hotărîre prin care: 7 Se respinge acţiunea Zinaidei Palico împotriva Alei Garam (Moroz) şi Anatolii Dimoglo cu privire la repararea prejudiciului material ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Ion Corolevschi