3ra-419/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: A.Bostan dosarul nr.3ra–419/14 instanța de apel: N.Budăi, I.Muruianu, V.Pruteanu DECIZIE 16 aprilie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Artconstruct”, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Artconstruct” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Hîncești privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat r-nul Hîncești, casată hotărârea Judecătoriei Hîncești din 01 octombrie 2013 și adoptată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 05.07.2013, reclamantul SRL„Artconstract” s-a adresat cu acțiune în judecată împotriva IFS Hînceşti privind contestarea actului administrativ şi anume decizia nr.1018 din 04.06.2013, ca fiind ilegală.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 23.04.2012 inspectorii Direcției control fiscal a IFS Ungheni, Tantuş Veaceslav şi Rusu Alexandru, au efectuat în cadrul SRL„Artconstract”, un control inopinat privind respectarea legislației fiscale, în rezultatul căruia au întocmit Actul nr.1-619247, prin care au constatat încălcarea prevederilor art.8, al.(2), lit.f) Cod Fiscal, imputată contribuabilului, manifestată prin neprezentarea la prima cerere a documentelor de proveniență pentru mărfurile supuse comercializării, şi anume cartele de reîncărcare „Orange” şi „Moldcell”. Ca urmare, asupra cazului de încălcare fiscală, IFS Hânceşti a adoptat decizia nr.1018 din 04.06.2013, aplicând contribuabilului amendă în mărime de 10000 lei.

Ne fiind de acord cu decizia, SRL„Artconstract” a înaintat la 06.06.2013 cerere prealabilă către IFS Hânceşti, contestație respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr.1163 din 28.06.2013. Astfel, reclamantul a solicitat în instanța de judecată anularea deciziei IFS Hânceşti nr.1018 din 04.06.2013, ca fiind ilegală. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 01.10.2013 acțiunea a fost admisă, prin care s-a dispus anularea integrală a deciziei nr.1018 din 04.06.2013 a IFS Hînceşti, emisă cu privire la aplicarea sancțiunii fiscale în privința reclamantului în baza art.253 alin.(l) Cod Fiscal, ca fiind ilegală. 1 Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16.01.2014 a fost admis apelul declarat de către IFS Hînceşti, s-a casat hotărârea instanței de fond și s-a adoptat o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, SRL„Artconstract” a declarat recurs la 12.02.2014, în termen legal, solicitând casarea deciziei instanței de apel din 16.01.2014 și menținerea hotărâri instanței de fond din 01.10.2013. În motivarea recursului a invocat art. 432 alin.(2), lit.a) și c), și anume că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept material. Recurentul menționează că argumentele instanței de apel care au stat la baza deciziei din 16.01.2014, referitor la inițierea efectuării controlului inopinat în privința SRL„Artconstract”, în lipsa conducătorului întreprinderii și a documentelor de proveniență a mărfii comercializate, precum și neprezentarea lor la data efectuării controlului, sunt neîntemeiate, speculative, lipsindu-le temeiul legal, adică fără să fie invocate prevederile legale aplicabile soluționării obiective a cauzei de către instanța de apel.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. În conformitate cu prevederile art.445 al.(1) lit.f) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel și menținută hotărârea primei instanțe din următoarele considerente. Din materialele dosarului s-a constatat că SRL„Artconstract” a depus acțiune împotriva IFS Hînceşti, privind anularea deciziei nr.1018 din 04.06.2013.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță s-a pronunțat în favoarea admiterii acțiunii. Pentru a emite soluția enunțată, instanța de fond a reținut referitor la controlul fiscal demarat de angajații IFS Hînceşti în privința SRL„Artconstract”, că nu s-a efectuat în corespundere cu prevederile legale în acest domeniu, și anume: Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, nr.131 din 08.06.2012, cu referire la art.art. 18, 20 din Lege; Codul Fiscal art.art. 8 alin.(2), lit.f) și 253 alin.(1). Astfel, raportând controlul fiscal inopinat, la normele legale menționate, instanța de fond a constat că în decizia de inițiere a controlului fiscal nu se dețin datele prevăzute de lege la capitolul indicării denumirii persoanelor juridice supuse controlului, aceasta conținând doar mențiunea „Agenți economici care desfășoară activitate în raza r. Ungheni”.

În conținutul deciziei contestate nu se regăsesc nici date referitor la aspectele ce urmau a fi examinate în cadrul controlului. Instanța de fond a menționat, că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate date că agentul economic SRL„Artconstract” a fost înștiințat despre faptul inițierii controlului fiscal în conformitate cu prevederile legale. Instanța de fond a mai reiterat faptul că la momentul controlului SRL„Artconstract” deținea facturile fiscale din 03.04.2013 şi 18.04.2013, eliberate în 2 modul stabilit pentru achiziționarea mărfurilor supuse comercializării, care au fost prezentate organului ce a examinat pretinsa încălcare, fapt ignorat însă de IFS Hânceşti. Totodată, instanța a respins ca fiind nefondat argumentul pârâtului cu referire la faptul, precum că angajata Cuşcă Ana, fiind prezentă la data efectuării pretinsului control, a asigurat reprezentarea reclamantului SRL„Artconstract”.

Or, analizând conținutul carnetului de muncă s-a constat că la momentul controlului Cuşcă Ana era angajată în calitate de manager pentru vânzări în cadrul SRL„Nova Brocher”. Din circumstanțele cauzei raportate la prevederile legale menționate, instanța de fond a ajuns la concluzia că decizia IFS Hânceşti nr.1018 din 04.06.2013, asupra cazului de încălcare fiscală, a fost adoptată cu încălcarea legislației, iar acțiunile SRL„Artconstract” în cadrul efectuării controlului au fost ilegal calificate și ca urmare a dispus anularea deciziei contestate de reclamant în judecată, acțiunea fiind admisă.

Instanța de apel, prin decizia din 16.01.2014, a casat hotărârea primei instanțe și a respins acțiunea înaintată de SRL„Artconstract”, ajungând la concluzia că IFS Hînceşti a constatat întemeiat încălcarea obligației contribuabilului prevăzută la art.8, alin.(2), lit.f) Cod Fiscal și ca urmare fapta ilicită respectivă a fost corect calificată în baza art.253 alin.(1) Cod Fiscal, fiind aplicată agentului economic amenda în mărime de 10000 lei. Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei instanței de apel, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SRL„Artconstract” întemeiat, iar decizia instanței de apel pasibilă de a fi casată, cu menținerea hotărârii primei instanțe din următoarele considerente.

Analizând circumstanțele cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanța de recurs a stabilit că SRL„Artconstract” a fost supusă controlului fiscal inopinat la 23.04.2013, în baza deciziei nr.544 din 23.04.2013, emisă de IFS Ungheni. În rezultatul controlului efectuat, s-a constatat încălcarea obligației fiscale a contribuabilului prevăzută la art.8, alin.(2), lit. f) Cod Fiscal – neprezentarea la prima cerere a documentelor de proveniență pentru mărfurile supuse comercializării, fiind întocmit Actul de control fiscal nr.1-619247 din 23.04.2013. Ca urmare, IFS Hânceşti a emis decizia nr.1018 din 04.06.2013, prin care a aplicat contribuabilului amendă, în baza art.253 alin.(1) Cod Fiscal, în mărime de 10000 lei, decizie contestată în ordine de contencios administrativ.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că în conformitate cu legislația aplicabilă pricinii în cauză, și anume Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, nr.131 din 08.06.2012, în conformitate cu art.18 alin.(2) din Lege, un exemplar al deciziei de control fiscal inopinat se înmânează contra semnătură persoanei care urmează a fi supusă controlului cel târziu la începutul controlului. Potrivit art.19 din Lege, sunt reglementate temeiurile limitative pentru efectuarea controlului fiscal inopinat, dar și condițiile specifice în acest sens, printre care faptul că acest control specific nu poate fi efectuat în cazul când există orice alte modalități directe sau indirecte de obținere a informației necesare de către organul abilitat cu funcții de control.

Totodată, conform art.20 din Lege, forma și cuprinsul deciziei de control trebuie să conțină, printre altele, denumirea (numele) persoanei supuse controlului; tipul 3 controlului şi scopul acestuia; temeiul efectuării controlului în cazul controalelor inopinate; aspectele ce urmează a fi examinate în cadrul controlului etc. Or, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că decizia privind inițierea controlului fiscal, nr.544 din 23.04.2013, emisă de IFS Ungheni (f.d.52), nu întrunește condițiile legale enunțate mai sus. Astfel, referitor la notificarea deciziei de control, din materialele cauzei nu rezultă că a fost înmânat un exemplar al deciziei nr.544 din 23.04.2013 de către organul fiscal, contra semnătură, persoanei care urma să fie supusă controlului.

Totodată, organul de control fiscal nu a probat necesitatea efectuării controlului fiscal inopinat în privința SRL„Artconstract”, în detrimentul altor modalități de control fiscal prevăzute de lege. Referitor la cuprinsul deciziei de inițiere a controlului fiscal, nr.544 din 23.04.2013, în privința SRL„Artconstract”, instanța de recurs constată că nu sunt indicate următoarele: denumirea (numele) persoanei supuse controlului; tipul controlului şi scopul acestuia; temeiul efectuării controlului și nici aspectele ce urmează a fi examinate în cadrul controlului. În aceste circumstanțe, instanța de recurs constată că inițierea efectuării controlului inopinat în privința SRL„Artconstract” a avut loc cu încălcarea dispozițiile legale pentru un atare tip de control.

Astfel, referitor la conținutul deciziei de inițiere a controlului fiscal inopinat, nr.544 din 23.04.2013, în privința SRL„Artconstract”, instanța de recurs consideră eronate concluziile instanței de apel expuse în decizia din 16.01.2014, precum că nu a fost întocmită cu încălcarea prevederilor legislației sau că sunt incluse toate elementele obligatorii prevăzute de legislație, inclusiv denumirea persoanei juridice supuse controlului. În privința desfășurării controlului fiscal inopinat, instanța de recurs reține că a fost efectuat cu încălcarea art.8, alin.(3) Cod Fiscal, unde este stabilit că în lipsa conducătorului întreprinderii obligațiile sunt exercitate de către persoane cu funcții de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii.

Or, în cadrul examinării cauzei s-a stabilit că Ana Cuşca nu era persoană cu funcții de răspundere a subiectului impunerii, iar inspectorii fiscali au întocmit actul de control ignorând acest aspect. Totodată, sunt eronate argumentele reținute de instanța de apel precum că SRL„Artconstract” nu a formulat un dezacord la actul de control și că în felul acesta contribuabilul și-a recunoscut vina. Or, reieșind din prevederile art.3 al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000, Actul de control nr.1-619247 din 23.04.2012, întocmit de IFS Ungheni, nu constituie act administrativ producător de efecte juridice, actul de control fiind un act preparatoriu, legalitatea căruia nu poate fi controlată de sine stătător pe calea contenciosului administrativ, ci doar odată cu actul administrativ la baza căruia a stat actul sau operațiunea administrativă.

Cu alte cuvinte, actele pregătitoare (operațiunile administrative) care stau la baza emiterii actului administrativ nu pot fi atacate în ordine de contencios administrativ, deci nu constituie obiect al acțiunii în contencios administrativ prevăzut la art.3 al Legii nr.793 din 10.02.2000. Astfel, lipsa dezacordului la Actul de control nr.1-619247 din 23.04.2012 din partea SRL„Artconstract” nu poate echivala cu recunoașterea vinovăției, atâta timp cât 4 este un act constatator, iar decizia de sancționare emisă în temeiul respectivului a fost contestată de către contribuabil în condițiile legii.

Cât privește lipsa documentelor de proveniență a mărfii comercializate, invocată de IFS Ungheni în Actul nr.1-619247 din 23.04.2013, instanța de recurs menționează că în cadrul examinării cauzei s-a constatat deținerea facturilor fiscale din 03.04.2013 şi 18.04.2013 de către SRL„Artconstract” (f.d.9,10), iar neprezentarea lor la data efectuării controlului s-a datorat din cauza inițierii și efectuării controlului fiscal inopinat contrar prevederilor legale, fiind încălcate în particular dispozițiile art.art. 18,19 și 20 din Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, nr.131 din 08.06.2012. În astfel de împrejurări, decizia IFS Hînceşti nr.1018 din 04.06.2013 cu privire la aplicarea sancțiunii fiscale în privința SRL„Artconstract”, este ilegală, motiv pentru care instanța de fond în mod întemeiat a anulat actul administrativ respectiv.

În contextul celor exprimate mai sus, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acțiunea privind anularea deciziei nr.1018 din 04.06.2013, emisă de IFS Hînceşti, este întemeiată. Având în vedere faptul că decizia instanței de apel a fost emisă în contradicție cu circumstanțele cauzei și cu prevederile normelor de drept material, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SRL„Artconstract”, de a casa decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e: Se admite recursul declarat de SRL„Artconstract”. Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2014 și se menține hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 01 octombrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Artconstruct” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat r-nul Hîncești privind contestarea actului administrativ. Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 5