2ra-785/14 — Declararea nulităţii actelor juridice, recunoaşterea dreptulu de proprietate

prima instanţă: Gh. Liulca dosarul nr: 2ra-785/14 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Matsor” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Martei Tanas şi Danielei Tanas, reprezentate de către Valeriu Cernopolc împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Matsor” şi Instituţiei Publice „Căpitănia portului Giurgiuleşti” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Cernopolc împotriva Instituţiei Publice „Căpitănia portului Giurgiuleşti” şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Matsor” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Matsor”, casată parțial hotărârea Judecătoriei Soroca din 24 mai 2012, fiind dispusă scoaterea de pe rol a acţiunii civile formulate de Valeriu Cernopolc,

în calitate de reprezentant al reclamantelor Marta Tanas şi Daniela Tanas împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Matsor” şi Instituţiei Publice „Căpitănia portului Giurgiuleşti” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate, în rest hotărârea Judecătoriei Soroca din 24 mai 2012 fiind menţinută constată: La 11 mai 2011, Valeriu Cernopolc în calitate de reprezentant al Mariei Tanas şi Danielei Tanas a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Matsor” şi Instituţiei Publice „Căpitănia portului Giurgiuleşti” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 iulie 2008, Mihail Tanas - tatăl reclamantelor a decedat, iar fiicele în termenii legali au depus declaraţii la notarul Marian Radu, privind acceptarea succesiunii.

Indică că la 26 decembrie 2007, defunctul Mihail Tanas procurase o parte din bacul plutitor Cosăuţi - Iampol de la SRL „Cvadrant”. Relatează că bacul plutitor este supus înregistrării obligatorii în Registrul de stat al navelor, registru care este ţinut de Instituţia Publică „Căpitănia portului Giurgiuleşti”. 1 Afirmă că la Instituţia Publică „Căpitania portului Giurgiuleşti”, bacul plutitor este înregistrat după SRL „Matsor”, în temeiul unor acte lovite de nulitate absolută. Consideră că deoarece prin prisma art. 315 alin. (1) Cod civil numai proprietarul are dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie, iar dreptul de proprietate a lui Mihail Tanas n-a fost înregistrat în modul stabilit, contractele de vânzare - cumpărare semnate de ultimul sânt nule.

Remarcă că Instituţia Publică „Căpitănia portului Giurgiuleşti”, care a înregistrat dreptul de proprietate a bacului plutitor după SRL „Matsor”, a încălcat legislaţia. Instituţia urma să respingă cererea de înregistrare, iar motivul înregistrării nu este cunoscut. Solicită admiterea acţiunii, a declara nul contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil din 13 februarie 2008, încheiat între Mihail Tanas şi Valeriu Cernopolc, a anula înregistrarea dreptului de proprietate asupra bacului plutitor Cosăuţi - Iampol, înregistrat de către Instituţia Publică „Căpitănia portului Giurgiuleşti”, a recunoaşte dreptul de proprietate a 1/2 din bacul plutitor Cosăuţi - Iampol după Mihail Tanas.

Ulterior, Valeriu Cernopolc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Publice „Căpitănia portului Giurgiuleşti” şi SRL „Matsor” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate, prin care a solicitat admiterea acţiunii, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil din 13 februarie 2008, încheiat între Mihail Tanas şi Valeriu Cernopolc, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil din 14 februarie 2008, încheiat între Valeriu Cernopolc şi SRL „Matsor”, anularea înregistrării dreptului de proprietate asupra bacului plutitor Cosăuţi - Iampol, înregistrat de către Instituţia Publică „Căpitania portului Giurgiuleşti”, recunoaşterea dreptului de proprietate a 1/2 din bacul plutitor Cosăuţi - Iampol după Valeriu Cernopolc.

În motivarea acţiunii a indicat că la 26 decembrie 2007, el împreună cu Mihail Tanas au procurat bacul plutitor Cosăuţi – Iampol de la SRL „Cvadrant”. Susţine că a achitat personal bacul plutitor, iar Mihail Tanas urma să-i întoarcă 1/2 din suma plătită. Afirmă că la 13 februarie 2008, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a bacului plutitor, conform căruia a devenit proprietar la a doua parte a bacului plutitor iar la 14 februarie 2008, a mai semnat un contract de vânzare-cumpărare a bacului plutitor cu SRL „Matsor”, directorul fiind Mihail Tanas. După semnarea contractului de vânzare-cumpărare a bacului plutitor cu SRL „Cvadrant”, indică că nu a depus cerere la Registrul de stat pentru a înregistra dreptul de proprietate asupra bacului plutitor.

Cu referire la prevederile art. 321 alin. (2) Cod civil a indicat că în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Indică că în registrul Instituţiei Publice „Căpitania portului Giurgiuleşti”, bacul plutitor este înregistrat după SRL „Matsor”, în temeiul unor acte lovite de nulitate absolută. Consideră că datorită faptului că numai proprietarul are dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie (art. 315 alin. (1) Cod civil), iar dreptul de proprietate al său şi al lui Mihail Tanas nu a fost înregistrat în modul stabilit, 2 contractele de vânzare - cumpărare sânt nule. Iar Instituţia Publică „Căpitania portului Giurgiuleşti”, care a înregistrat dreptul de proprietate asupra bacului plutitor după SRL „Matsor”, a încălcat legislaţia.

Instituţia urma să respingă cererea de înregistrare, iar motivul înregistrării nu este cunoscut. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 24 mai 2012 ambele acţiuni au fost admise parţial, a fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil din 13 februarie 2008, încheiat între Mihail Tanas şi Valeriu Cernopolc, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil din 14 februarie 2008, încheiat între Valeriu Cernopolc şi SRL „Matsor”, anulată înregistrarea dreptului de proprietate asupra bacului plutitor Cosăuţi – Iampol după SRL „Matsor”, înregistrat de către Instituţia Publică „Căpitania portului Giurgiuleşti”, în rest acţiunile fiind respinse ca nefondate.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 octombrie 2012 a fost admis apelul declarat de SRL „Matsor”, casată integral hotărârea primei instanţe, dispusă scoaterea de pe rol a acţiunii civile formulate de Valeriu Cernopolc, în calitate de reprezentant al reclamantelor Marta Tanas şi Daniela Tanas împotriva SRL „Matsor” şi Instituţia Publică „Căpitănia portului Giurgiuleşti” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate, fiind respinsă acţiunea civilă formulată de Valeriu Ceronopolc împotriva SRL „Matsor” şi Instituţia Publică „Căpitănia portului Giurgiuleşti” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate, ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 iunie 2013 a fost admis recursul declarat de Valeriu Cernopolc, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 octombrie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de SRL „Matsor”, casată parţial hotărârea primei instanţe, dispusă scoaterea de pe rol a acţiunii civile formulate de Valeriu Cernopolc, în calitate de reprezentant al reclamantelor Marta Tanas şi Daniela Tanas împotriva SRL „Matsor” şi Instituţia Publică „Căpitănia portului Giurgiuleşti” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate, în rest fiind menţinută hotărârea primei instanţe.

La 09 decembrie 2013, SRL „Matsor” a depus cerere de recurs prealabilă prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe, casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de admiterea acţiunii intervenientului principal Valeriu Cernopolc şi emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea lui Cernopolc Valeriu privind declararea nulităţii actelor juridice şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată considerând că este una vădit ilegală şi reprezintă o decizie arbitrară de deposedare de proprietate a SRL „Matsor”, în contradicţie cu Constituţia Republicii Moldova, normele de drept naţional şi internaţional, în contradicţie cu practica CEDO.

Afirmă că la materialele pricinii este prezentat Certificatul de proprietate asupra navei - Certificate of Ownership eliberat la 10 februarie 2009 (f. d. 66), de către IP „Căpitania Portului Giurgiuleşti”, prin care se confirmă înregistrarea în Registrul de Stat al Navelor a navei Cosăuţi - Iampol după SC „Matsor” SRL, Republica Moldova, c/f 1005607001420. 3 Consideră că prin decizia contestată, instanţa în mod abuziv a anulat această înregistrare a dreptului de proprietate şi a declarat nule contractele de vânzare- cumpărare care au fost valabil încheiate. Cu referire la prevederile art. 375 alin. (1) Cod civil, consideră SC „Matsor” SRL este dobânditor de bună credinţă şi a îndeplinit toate condiţiile de valabilitate a actului juridic.

Afirmă că înregistrarea pontonului Cosăuţi-Iampol în registrul naval nu este o condiţie de valabilitate a contractului, ci o condiţie de opozabilitate faţă de terţi. Indică că motivul invocat de Valeriu Cernopolc pentru declararea nulităţii absolute a contractului invocând că bunul vândut de Valeriu Cernopolc către SC „Matsor” SRL, în calitate de cumpărător, nu era înregistrat după vânzător, nu are nici un suport juridic. Iar instanţele judecătoreşti punând la baza hotărârilor sale anume acest argument, au încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. Mai indică că Valeriu Cernopolc are calitatea şi de cumpărător (în baza contractului din 13 februarie 2008) şi de vânzător în baza contractului din 14 februarie 2008 (f. d. 65), iar acţiunea privind nulitatea actului juridic încheiat personal este depusă de acesta peste termenul 3 ani de la încheierea actului juridic, la 08 septembrie 2011, cu derogare de la prevederile art. 257 alin. (l) Cod civil.

Cu referire la prevederile art. 38 din Hotărârea Guvernului nr. 855 din 30 iulie 2007 a indicat că „în cazul apariţiei unor dubii vizând temeiurile pentru înregistrarea navei, procedura de înregistrare se sistează şi, în termen de 10 zile lucrătoare, se întreprind măsuri necesare pentru obţinerea informaţiilor suplimentare. Proprietarul navei sau armatorul, care va fi informat în regim de urgenţă despre dubiile apărute, este în drept să prezinte dovezi suplimentare privind temeiul pentru înregistrare. Sistarea procedurii de înregistrare a navei nu poate dura mai mult de 30 de zile calendaristice”.

La 30 ianuarie 2014, SRL „Matsor” a depus recurs suplimentar, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi anume în partea admiterii acţiunii înaintate de către Valeriu Cernopolc, pronunţarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să se respingă acţiunea înaintată de către Valeriu Cernopolc împotriva IP „Căpitănia Portului Giurgiuleşti” şi SRL „Matsor”, cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 13 februarie 2008 şi a contractului de vânzare-cumpărare din 14 februarie 2008, anularea înregistrării dreptului de proprietate asupra barcului Cosăuţi-Iampol, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra barcului plutitor Cosăuţi-Iampol la 1/2 cotă parte după Valeriu Cernopolc, încasarea cheltuielilor de judecată suportate de SRL „Matsor” (rezultate din achitarea taxei de stat) din contul intimatului Valeriu Cernopolc.

În motivarea cererii menţionate recurentul a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe şi parţial cu decizia instanţei de apel. Indică că temei de nulitate a contractelor a fost considerat faptul că vânzătorii (iniţial Mihail Tanas şi ulterior Valeriu Cernopolc) nu şi-au înregistrat în Registrul bunurilor imobile, în conformitate cu art. 321 alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate asupra barcului plutitor Cosăuţi-Iampol şi drept urmare nu erau proprietari şi nu puteau să-l înstrăineze.

Consideră că aceste afirmaţii sunt neîntemeiate şi lipsite de suport juridic, or conform p. 6 al Instrucţiunii cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, aprobată prin ordinul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru 4 nr. 112 din 22 iunie 2005, barcul plutitor nu constituie un bun care cade sub necesitatea de înregistrare a dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile, ba mai mult ca atât, lista obiectelor care urmează a fi înregistrare sânt enumerate exhaustiv de norma respectivă. Remarcă că instanţele inferioare incorect au aplicat art. 321 alin. (2) Cod civil, şi au interpretat eronat prevederile art. 220 alin. (1) Cod civil în coraport cu art. 321 alin. (2) Cod civil şi art. 21 al Codului navigaţiei maritime.

Invocă că instanţele inferioare au calificat faptul că neînregistrarea dreptului de proprietate rezultat din contractele de vânzare-cumpărare din 13 februarie 2008 şi din 14 februarie 2008, duce la nulitatea acestora, însă această concluzie este una incorectă şi neprofesionistă, deoarece atât art. 321 alin. (2) Cod civil (care de fapt nu este aplicabil speţei) cât şi art. 21 din Codul navigaţiei maritime comerciale, cu toate că prescriu o anumită conduită persoanei, nu au capacitatea de a atrage nulitatea actului juridic, care este încheiat în condiţiile legii.

Consideră că legislatorul odată cu instituirea acestor norme (chiar din conţinutul acestora) a indicat asupra necesităţii înregistrării dreptului de proprietate în anumite cazuri, într-un Registru de stat, urmărind scopul de a impune o evidenţă a anumitor bunuri şi pentru a crea efectul de opozabilitate faţă de terţi şi nicidecum nu s-a dorit ca înregistrarea sau neînregistrarea, să poată afecta valabilitatea actelor juridice, care depinde de alte condiţii stabilite separat.

Mai remarcă că instanţele judecătoreşti inferioare nu au aplicat prevederile legale, referitoare la repunerea părţilor în poziţia iniţială, adică cea de până la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare din 13 februarie 2008 şi din 14 februarie 2008. Cu referire la prevederile p.19 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie Nr. 1 din 07 iulie 2008, cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează nulitatea actului juridic civil, menţionează că instanţa va aplica efectele nulităţii, inclusiv repunerea părţilor în situaţia iniţială, în cazul ambelor nulităţi indiferent de faptul dacă reclamantul a înaintat o asemenea cerinţă. Instanţele judecătoreşti nu se vor limita la faptul indicării repunerii părţilor în situaţia iniţială, ci vor indica în dispozitiv, cu motivarea corespunzătoare în considerentele hotărârii, modalitatea de repunere în situaţia anterioară.

Consideră că instanţele urmau să indice în dispozitivul hotărârii, în proprietatea cui va trece barcul Cosăuţi-Iampol ca efect al nulităţii, precum şi să încaseze din contul vânzătorilor în beneficiul cumpărătorilor preţul achitat (pentru contractul din 13 februarie 2008 - 20000 lei şi pentru contractul din 14 februarie 2008 - 30000 lei). Un alt moment pe care recurentul îl invocă este faptul că unul din participanţii la încheierea contractelor respective este Mihail Tanas, care a decedat în anul 2008, iar repunerea părţilor în situaţia preexistentă poate avea loc, numai cu condiţia identificării şi atragerii în proces a succesorilor acestuia, fapt care la fel a fost omis de instanţă.

Relatează că Valeriu Cernopolc, care se face vinovat de situaţia creată (prin neînregistrarea dreptului său de proprietate) încearcă prin acţiunea înaintată să-şi atingă scopul de expropriere ilegală recurentului SRL „Matsor” de proprietatea sa, dobândită şi utilizată în mod legal, ceea ce reprezintă o ingerinţă inadmisibilă 5 asupra patrimoniului persoanei, proprietatea căruia este garantată de art. 46 alin. (1) al Constituţiei şi art. 316 Cod civil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 03 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 31704 (f. d. 205), fiind recepţionată de către recurent la 10 decembrie 2013, aşa precum rezultă din avizul de recepţie (f. d. 208). Prin urmare, se atestă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 09 decembrie 2013. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Matsor” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Matsor”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

6 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Matsor” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Matsor” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 7