2ra-699/14 — Privind recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune

Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani – V. Micu Dosarul nr. 2ra-699/14 Instanţa de apel: CA Chişinău – B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele, judecătorul, Ala Cobăneanu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Culinca Ludmila, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Culinca împotriva Primăriei mun. Chişinău, intervenient accesoriu Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău privind recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de către Culinca Ludmila, c o n s t a t ă: La 30 mai 2012 Culinca Ludmila a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău privind recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune. În motivarea acţiunii Culinca Ludmila a invocat că, prin decizia nr. 6/7-3 din 10 mai 1988 eliberată de Comitetul Executiv al r. Octombrie i-a permis lui Cernocnijnicov Iurii să se folosească de garajul A 1, nr. 8 situat pe str-la Studenţilor 16/2, construit în anul 1976 cu permisiunea Comitetului Executiv al s. Stăuceni, r-nul Criuleni, pentru păstrarea automobilului personal. În anul 1995 Culinca Filip, fiind în căsătorie cu Culinca Liudmila, au cumpărat de la Cernocnijnicov Iurii garajul dat. La data de 17 august 1995 prin decizia Primăriei com. Stăuceni lui Culinca Filip i-a fost atribuit pentru construcţia autogarajului în comuna Stăuceni, un teren cu suprafaţă de 0,0024 ha în sectorul Ceucari, com.

Stăuceni, sub nr. 123, prin această decizie Culinca Filip a fost obligat să înregistreze garajul dat timp de 6 luni la organele competente. Menţionează Culinca Ludmila că, Culinca Filip nu a înregistrat dreptul de proprietate, după cum prevede legislaţia în vigoare, acesta s-a folosit cu bună credinţă de bunul imobil, adoptînd un comportament de proprietar al garajului sus-menţionat. La data 09 decembrie 2008, Culinca Filip a decedat, reclamanta s-a adresat la notar, unde a fost deschis dosar de moştenire după decesul soţului, în urma deschiderii dosarului de moştenire a apărut necesitatea de a legaliza garajul A 1, nr. 8, de pe str-la Studenţilor 16/2, amplasată pe terenul Primăriei mun. Chişinău, după reorganizarea comitetului executiv Stăuceni al r-lui Criuleni.

În anul 2009 s-a adresat către Primăria mun. Chişinău cu o cerere prin care a solicitat să i se legifereze lotul de pămînt din str- la Studenţilor 16/2, pentru a înregistra dreptul de proprietate asupra garajului şi a prezentat Primăriei planul încăperii, schema de amplasare a construcţiilor, certificatul nr. 0100/09/6838 din 28 mai 2009, prin care se specifică că, lotul de teren a fost repartizat cetăţeanului Culinca Filip în baza deciziei Primăriei com. Stăuceni din 17 august 1995. Reclamanta a primit răspuns de la viceprimarul mun. Chişinău, prin care i s-a comunicat că va fi posibilă legiferarea lotului de pămînt din str-la Studenţilor 16/2, mun. Chişinău pentru exploatarea garajului existent după prezentarea actelor de proprietate asupra construcţiei şi planul geometric eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial.

În anul 1976 anul construcţiei garajului nu era în vigoare legea nr. 721 din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcţie şi nu era necesar de a obţine autorizaţie de construcţie a garajului sus-menţionat, totodată, nu era necesar înregistrarea bunului la OCT, deoarece în anul 1998 a fost creat cadastrul bunurilor imobile, prin care a apărut necesitatea înregistrării imobilelor. În urma celor relatate mai sus Culinca Filip din numele căruia acţionează reclamanta se consideră posesor de bună credinţă a garajului sus menţionat, el a dobîndit dreptul de posesiune prin exercitarea voită a stăpînirii de fapt a bunului. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 12 iunie 2013, s-a respins cererea de chemare înaintată de către Culinca Ludmila ca neîntemeiată.

Motivînd prin faptul că, Culinca Liudmila nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 332 Codul Civil, în temeiul cărora reclamantei urmează ai fi recunoscut dreptul de proprietate asupra garajului situat în mun. Chişinău, str-la Studenţilor, 16/2, lit. “A”, boxa nr. 8, dobîndit prin uzucapiune. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 29 octombrie 2013, a respins apelul declarat de către Culinca Ludmila şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 12 iunie 2013. La 19 decembrie 2013, Culinca Ludmila a înaintat cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîrii de admitere a acţiunii.

Drept temei al recursului înaintat, Culinca Ludmila a invocat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond; concluziile expuse în hotărîre şi în decizie sînt în contradicţie cu circumstanţele adevărate ale pricinii; nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca 2 fiind stabilite; nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată; au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procedural; s-a dat o interpretare eronată a legii. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Culinca Ludmila nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată, Culinca Ludmila, a invocat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond; concluziile expuse în hotărîre şi în decizie sînt în contradicţie cu circumstanţele adevărate ale pricinii; nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite; nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată; au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procedural; s-a dat o interpretare eronată a legii.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Culinca Ludmila împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Culinca Ludmila, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Culinca împotriva Primăriei mun. Chişinău, intervenient accesoriu Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău privind recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4