2ra-315/14 — Încasarea despăgubirii de asigurare şi a prejudiciului moral

prima instanţă: V. Gîscă dosarul nr. 2ra-315/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruță DECIZIE 05 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Untu Ana și Untu Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Untu Ana și Untu Sergiu împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, Damaschin Anatolii și Societatea Comercială „Premier Taxi” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 15 martie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 21 ianuarie 2010, Untu Ana şi Untu Serghei au depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „ASITO” SA, Damaschin Anatolii și SC „Premier Taxi” SRL cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acţiunii reclamanții Untu Ana și Untu Sergu au indicat că, la 20 iulie 2009, în jurul orelor 09.40, conducătorul automobilul de model „Daewoo Nexia” numărul de înmatriculare C MU 415, ce aparţine firmei de SC „Premier Taxi” SRL, Damaschin Anatolie deplasîndu-se pe str. M. Cebotari din direcţia str. A. Mateevici spre direcţia str. Bucureşti pe sens opus de circulaţie, a manifestat imprudenţă la trafic şi a ignorat cerinţele p. p. 45 (2) şi 59 (2) al Regulamentului circulaţiei rutiere, și la intersecţia cu strada Şciusev a comis tamponarea automobilului de model „Mitsubishi Colt” numărul de înmatriculare C JP 002, la volanul căruia se afla Untu Sergiu. Susţine că în rezultatul accidentului rutier menţionat, ambele autoturisme au fost deteriorate considerabil, iar şoferului automobilului de model „Mitsubishi Colt”, Untu Serghei, i-au fost cauzate şi vătămări corporale uşoare.

Menţionează că potrivit deciziei agentului constatator privind aplicarea sancţiunii în baza procesului-verbal din 13 august 2009, conducătorul automobilul de model „Daewoo Nexia” n/î C MU 415, Damaschin Anatolie a fost recunoscut vinovat în 1 comiterea accidentului rutier, fiindu-i aplicată sancţiune sub formă de amendă în mărime de 50 de unităţi convenţionale cu aplicarea a 6 puncte de penalizare. Afirmă că conform procesului-verbal de constatare a pagubelor RCA 091129 R1 din 26 august 2009 a automobilului avariat „Mitsubishi Colt” n/î C JP 002 şi actului nr. 3598 din 24 august 2009 de evaluare cost-reparaţie, întocmit de SRL „Autocomfix” - secţie expertiză a mijloacelor de transport, suma totală pentru reparaţia automobilului de model „Mitsubishi Colt” n/î С JP 002 constituie 29 496,53 lei.

Însă ulterior, aceste calcule au fost revizuite de către Compania de Asigurări, în rezultatul cărui fapt valoarea daunei conform asigurării tip RCA au fost apreciate în mărime de 22955,34 lei Considerînd că cuantumul despăgubirilor apreciate de către CIA „ASITO” SA, în raport cu deteriorările constatate, nu corespunde realităţii, motiv din care au efectuat o examinare a automobilului avariat în cadrul unei expertize independente, şi anume în cadrul ÎCS „Salikhov Consulting”, privind constatarea deteriorărilor cu caracter accidentat, produs la 20 iulie 2009 şi aprecierea lucrărilor de reabilitare a acestuia, iar conform actului de examinare nr. 28/0909 A din 08 septembrie 2009 s-a constatat că suma necesară pentru lucrările de reparaţie a autovehiculului este 54932,99 lei.

Solicită încasarea de la CIA „ASITO” SRL în beneficiul său a sumei de 54932,99 lei, compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4648 lei, ce constituie 3000 lei cheltuieli suportate pentru asistenţa juridică şi 1648 lei – taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, iar de la Damaschin Anatolie încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 50000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 martie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, şi încasat din contul CIA „ASITO” SRL în beneficiul lui Untu Serghei și Untu Ana suma de 54932,99 lei cu titlu de prejudiciu material, 4648 lei - cheltuieli de judecată, constituite din 3000 lei pentru asistenţă juridică şi 1648 lei - taxa de stat, totodată s-a încasat de la Damaschin Anatolii în beneficiul lui Untu Serghei și Untu Ana prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2012 nu s-a dat curs cererii de apel şi i-a fost acordat CIA „ASITO” SA termen pînă la 12 septembrie 2012 pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1238 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2012, cererea de apel depusă de către CIA „ASITO” SA a fost restituită în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, pentru neîndeplinirea în termen a indicaţiilor instanţei de apel şi neachitării taxei de stat şi explicat apelantului că restituirea cererii de apel nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată în termenul şi modul stabilit a aceluiaşi apelant, cu aceeaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărîri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012, cererea de apel depusă repetat de CIA „ASITO” SA a fost restituită ca fiind depusă în afara termenului legal. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 februarie 2013, a fost admis recursul declarat de CIA „ASITO” SA împotriva încheierilor Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2012 și 28 noiembrie 2012, casate încheierile instanței de apel şi restituită pricina în instanţa de apel, pentru judecarea apelului în fond. 2 Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2013, apelul declarat de către CIA „ASITO” SA a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 18 septembrie 2013, Untu Ana și Untu Sergiu, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că la examinarea cauzei instanța a încălcat normele de drept material și procedural care au dus la soluționarea greșită a pricinii și la o concluzie eronată de respingere a acțiunii.

Menționează că instanța de apel a examinat unilateral circumstanțele cauzei și la emiterea deciziei a luat la bază doar Actul de evaluare-cost reparație nr. 3598 întocmit de SRL „Autocomfix” în baza procesului –verbal de constatare a daunelor nr. 091129R1 din 23 iulie 2009, lăsînd fără apreciere Actul de examinare nr. 28/0909A din 08 septembrie 2009 întocmit de ÎCS „Salikhov-Consulting” SRL și Raportul Centrului de Expertize Independente nr. 443 din 11 iulie 2011. Consideră recurenții că, SRL „Autocomfix” nu are statut legal de unitate de specialitate, conform definiției unitate de specialitate, prezentate în art. 2 din Legea nr. 414-XVI din 22 iulie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, din care considerente suma despăgubirilor în mărime de 22955,34 lei stabilită în Actul de evaluare-cost reparație nr. 3598 nu este corectă și întemeiată și nu poate constitui temei la emiterea unei decizii legale.

Susțin că instanța de apel nu a făcut o claritate și corectitudine asupra sumei despăgubirilor de cost-reparație a autovehiculului avariat stabilită de către SRL „Autocomfix” care inițial a constituit 29 496,53 lei, ulterior, însă a fost modificată fiind micșorată cu 6 541, 18 lei. Invocă că nefiind de acord cu actul nr. 3598 de evaluare-cost-reparație efectuat de către SRL „Autocomfix”, pe motiv că deteriorările constatate în act diferă mult de deteriorările constatate la autovehicul, au convenit la efectuarea unei expertize independente, iar, prin actul de examinare nr. 28/0909A din 08 septembrie 2009, ÎCS „Salikhov Consulting” SRL a stabilit că suma de 54 932,99 lei este necesară pentru reparația autovehiculului avariat.

Insistă că există mari divergențe la costul reparației autovehiculului, divergențe ce caracterizează starea de întreținere a automobilului, coeficientul de uzură, efectuarea devizului de calcul a despăgubirilor în raport cu costul pieselor, făcînd în acest sens trimitere la cataloagele impozitele și adaosurile comerciale. Consideră că SRL „Autocomfix” cu trimitere la starea de întreținere a autovehiculului ca satisfăcătoare neîntemeiat a apreciat coeficientul de uzură în proporție de 81%, pe cînd ÎCS „Salikhov Consulting” SRL a apreciat această poziție în proporție de 75%, constatînd o stare bună a autovehiculului. Afirmă că, în procesul efectuării devizului de calcul a sumei de despăgubire, diferit a fost apreciată mărimea procentajului autovehiculului avariat.

Astfel, cu trimitere la cataloagele și literatura din domeniu specializat, reieșind din costul pieselor, avînd în vedere TVA, impozitele vamale și adaosurile comerciale ÎCS „Salikhov Consulting” SRL a aplicat mărimea de 50%, pe cînd SRL „Autocomfix” doar 20%, fără a motiva aplicarea acestui procentaj. 3 La fel, indică că deoarece divergențele între concluzia SRL „Autocomfix” și raportul ÎCS „Salikhov-Consulting” SRL sunt atît de nejustificate în cadrul examinării cauzei de către instanţă, a fost dispusă efectuarea unei expertize judiciare la Centul de Expertize Judiciare, iar prin Raportului de Expertiză nr. 443 din 11 iulie 2011 s-a constatat că costul reparaţiei pentru restabilirea autovehiculului va constitui suma de 169067 lei şi dacă această sumă va fi calculată în raport cu costul materialelor şi pieselor, inclusiv şi coeficientul de uzură (75%) a autovehiculului, costul reparaţiei autovehiculului avariat va constitui 57235 lei.

De asemenea invocă că în cadrul dezbaterilor judiciare CIA „ASITO” SA i s-a propus o tranzacţie de împăcare propunînd că, în caz de dezacord cu achitarea despăgubirilor în mărime de 54932,99 lei, să repare din contul Companiei autovehiculul avariat, reieşind din suma propusă de ei în mărime de 22955,34 lei, la care ultimul a refuzat, accentuând că Compania nu dispune de aşa sume de bani.

Consideră recurenții că la stabilirea valorii prejudiciului pricinuit autovehiculului urma să se aplice art. 23 alin.(2) din Legea nr. 44 din 22 decembrie 2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, precum și pct. 42 al Hotărîrii plenului Curții Supreme de Justiție nr. 3 din 30 martie 2009, Cu privire la aplicarea de către instanțele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce decurg din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, prevederi de care s-a condus ÎCS „Salikhov Conslting” SRL la aprecierea pagubelor veridice cauzate autovehiculului deteriorat.

Menționează că nu au refuzat primirea despăgubirii de asigurare de la intimat în mărime de 22 955,34 lei din motiv că nu a fost calculată corect, ci din motivul că Compania trece cu vederea faptul că suma despăgubirilor a fost calculată diferit, la început această sumă constituind 29 496,53 lei iar peste o perioadă de 3 luni fiind micșorată la 22 955,34 lei. Mai mult decît atît, din răspunsul Companiei din 17 noiembrie 2009, expediat la adresările din 09 septembrie 2009 și 15 octombrie 2009 nu este clar care sumă este recunoscută și poate fi ridicată. Susțin recurenții că propunerea de a accepta suma despăgubirii în mărime de 22 955,34 lei reprezentantul intimatului a înaintat-o în cadrul ședințe de judecată, însă fiindu-i propus companiei să efectueze de sinestătător reparația automobilului de suma respectivă, ținînd cont de faptul că pînă la moment autovehiculul se află la păstrare cu defectele produse în urma accidentului din 20 iulie 2009, Compania a refuzat.

La fel, consideră neîntemeiate şi concluziile instanţei de apel privind respingerea cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral, pe motiv că reclamanții nu au prezentat probe veridice ce ar demonstra cauzarea prejudiciului moral, pe cînd CIA „ASITO” SA a fost dispusă de a achita despăgubirea de asigurare conform legislației în vigoare or, în acest sens instanța de apel nu a indicat care legislație în vigoare și care sumă era dispusă Compania să o achite, deoarece în cadrul examinării cauzei sau discutat despre trei sume două apreciate de însăşi Companie iniţial - 29496,53 lei şi ulterior modificată până la 22955,34 lei, sau cea constatată prin Raportul de expertiză - 54932,99 lei.

Insistă că faptul neexecutării obligațiunilor de achitare a despăgubirilor de asigurare pe parcursul a 4 ani de zile, precum și nerestabilirea pînă în prezent a autovehiculului deteriorat le provoacă suferințe fizice și psihice și le atentează la drepturile patrimoniale. 4 Totodată cu referire la termenul de declarare a apelului, afirmă că acesta a fost omis de către apelant, din simplu motiv că hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 15 martie 2012 a fost pronunțată integral în ziua respectivă, participanților fiindu-le eliberată copia hotărîrii, fapt confirmat prin semnătura ce se conține la materialele dosarului. Astfel, CIA „ASITO” SA, ne fiind de acord cu hotărîrea pronunțată urma să depună cererea de apel în termen de 20 de zile, însă la depus doar la 22 mai 2013, şi anume peste 432 de zile necătînd la faptul că anterior depunerii cererii de apel au avut loc 4 ședințe de judecată la a Curtea de Apel Chişinău şi o ședință de judecată la Curtea Supremă de Justiţie.

Consideră recurenții că, instanța de apel, cu încălcarea legislației în vigoare a repus în termen apelul declarat de CIA „ASITO” SA și nejustificat a respins acțiunea ca neîntemeiată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 12 iunie 2013, a fost expediată în adresa recurentului la data de 19 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 178). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-au conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 18 septembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanței de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva CIA „ASITO” SA, Damaschin Anatolii și SC „Premier Taxi” SRL, Untu Ana și Untu Serghei au solicitat repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier din 20 iulie 2009 și anume, încasarea din contul CIA „ASITO” SA a despăgubirii de asigurare în mărime de 54932,99 lei, compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4648 lei, constituită din 3000 lei – cheltuieli pentru asistenţa juridică şi 1648 lei – taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, și de la Damaschin Anatolie încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 50000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului încasarea despăgubirii de asigurare și repararea prejudiciului moral, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii şi a încasat din contul CIA „ASITO” SA în beneficiul lui Untu Serghei și Untu Ana despăgubirea de asigurare în mărime de 54 932 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 4648 lei, iar din contul lui Damaschin Anatolii în beneficiul lui Untu Serghei și Untu Ana suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciul moral, iar în rest a respins acţiunea. Judecând apelul declarat de către CIA „ASITO” SA, instanţa de apel motivat şi amplu argumentat, pronunţându-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii, temeinic a ajuns la concluzia admiterii apelului, ilegalităţii 5 hotărârii primei instanţe şi corect a emis o nouă hotărâre prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că, la data de 20 iulie 2009, Damaschi Anatolie aflându-se la volanul automobilului de modelul „Daewoo Nexia” cu n/î С MU 415, care îi aparţinea cu drept de proprietate firmei de taxi 1401, şi deplasându-se pe str. M.Cebotari din direcţia str. A. Mateevici spre direcţia str. Bucureşti, pe sens opus de circulaţie, a ignorat cerinţele Regulamentului Circulaţiei Rutiere a Republicii Moldova, şi la intersecţia cu str. Sciusev, a comis tamponarea cu autovehiculul de modelul „Mitsubishi Colt”, cu n/î CJP 002, condus de şoferul Untu Serghei, care se deplasa pe str. Sciusev spre direcţia str. C. Stere regulamentar.

La fel, materialele cauzei atestă că în urma accidentului rutier a fost deteriorat autovehiculul de model „Mitsubishi Colt” n/î С JP - 002 ce aparţine cu drept de proprietate reclamantei Untu Ana, iar vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Damaschin Anatolie, care prin procesu-verbal cu privire la contravenție din 13 august 2009, a fost sancționat administrativ cu amendă în mărime de 50 de unităţi convenţionale, cu aplicarea a celor 6 puncte de penalizare (f.d. 21-24). Conform art. 15 alin.(1) al Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciule s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul.

Instanța de recurs reține că conform prevederilor Codului Civil al RM, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii. Iar, contractul de asigurare este, în conformitate cu prevederile Legii menționate, un contract de probat prin poliţa de asigurare RCA, prin care un asigurător autorizat în condiţiile prezentei legi să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească prejudiciule cauzate prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare.

La caz, independent de acest aspect, este cert că în calitate de utilizator al autovehiculului, administraţia firmei SC „Premier Taxi” SRL şi-a îndeplinit obligaţiile impuse prin Legea asiguratului, respectiv obligaţia de a acorda despăgubirea pentru producerea accidentului din vina conducătorului autovehiculului asigurat îi revine CIA

„ASITO” SA.

Tot atele cauzei denotă că după primirea înştiinţării despre producerea accidentului rutier din 20 iulie 2009, CIA „ASITO” SA a deschis dosarul de daune nr. 091129R1 și la data de 23 iulie 2009 a întocmit Procesul-verbal de constatare a daunelor nr. 091129R1 (f.d. 7-8). Ulterior, la data de 06 august 2009, în baza Procesului-verbal de constatare a daunelor, SRL „Autocomfix” a întocmit Actul nr. 3598 de evaluare cost-reparație a automobilului avariat de model „Mitsubishi Colt” cu numerele de înmatriculare C JP 002 (f.d. 9-12), fiind stabilită despăgubirea de asigurare în sumă de 22 955,34 lei (f.d. 13). Iar, prin Actul de examinare nr. 28/0909A din 08 septembrie 2009 întocmite la cererea recurenţilor de către ÎCS „Salikhov-Consulting” SRL a fost stabilită despăgubirea de asigurare în mărime de 54 932,99 lei (f.d.

14-16). 6 Totodată, la caz este cert şi faptul că, CIA „ASITO” SA, a fost de acord de a achita recurenţilor despăgubirea de asigurare în mărime de 22 9955,34 lei, fapt ce se confirmă prin răspunsul nr. 05-1/6-47 din 17 noiembrie 2009, însă ultimii, considerînd că suma despăgubirii stabilită prin Actul de evaluare cost-reparație a automobilului este diminuată, au refuzat primirea acesteia. Drept urmare, Untu Ana și Untu Serghei, la data de 21 ianuarie 2012, s-au adresat în instanța de judecată, iar în cadrul judecării pricinii s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-mergeologice judiciare de către Centru de Expertize Independente, din motiv că în raportul efectuat de specialiștii CIA „ASITO” SA a fost aplicată uzura automobilului de model „Mitsubishi Cold” produs în anul 1996 în mărime de 81%, pe cînd specialiștii ÎCS „Salicov Consalting” SRL doar 75%, iar sumele despăgubirii de asigurare stabilite de către experți diferă considerabil (f.d.

48). Iar prin Raportul de Expertiză nr. 443 din 11 iulie 2011, experții Centrului Expertize Independente au stabilit că costul autovehiculului de model „Mitsubishi Colt” produs în anul 1996 cu numerele de înmatriculare C JP 002 la data accidentului constituia 44213 lei, iar costul pieselor nedeteriorate în urma producerii accidentului rutier din 20 iulie 2009, constituie 22114 lei (f.d. 50-58). În conformitate cu prevederile art. 23 al. 1) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi nici una din următoarele valori a) valoarea pagubei real suportate, b) diferenţa dintre valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului şi valoarea rămasă conform actului de reevaluare încheiat de către o unitate de specialitate, c) limita despăgubirii prevăzută de prezenta lege.

În aceste condiţii şi cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs remarcă, că la determinarea despăgubirii de asigurare, în cazul avarierii sau distrugeri autovehiculului este necesar de a se face distincţie între mărimea despăgubirii de asigurare în cazul distrugerii bunului şi mărimea despăgubirii de asigurare în cazul avarierii lui. Astfel, în cazul distrugerii autovehiculului, pătimitul va beneficia de o despăgubire de asigurare echivalentă valorii bunului pînă la data producerii cazului asigurat, iar în situaţia avarierii bunului, despăgubirea va fi egală cu costului cheltuielilor necesare pentru restabilirea automobilului în situaţia în care acesta se afla pînă la momentul producerii cazului asigurat, şi anume, în valoare egală cu cheltuielile de recondiţionare.

Iar la stabilirea mărimii despăgubirii de asigurare în cazul distrugerii autovehiculului, urmează să se ţină cont de faptul că aceasta constituie diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea lui rămasă, adică valoarea părţilor din autovehicul rămase neavariate în urma deteriorării lui. Prin urmare, la caz se constată drept corectă concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că asiguratorul CIA „ASITO” SA are obligația de a achita despăgubirea de asigurare pentru deteriorarea autovehiculului, însă mărimea despăgubirii nu poate depăși diferența dintre valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului și valoarea rămasă.

În asemenea împrejurări şi ţinînd cont de faptul că prin Raportul de Expertiză nr. 443 din 11 iulie 2011 s-a stabilit că valoarea automobilului la data producerii accidentului constituia 44 213 lei, iar valoarea automobilului rămas după accident, şi 7 anume costul pieselor nedeteriorate constituie suma de 22 114 lei, temeinic instanţa de apel a stabilit că despăgubire de asigurare ce urmează a fi achitată în beneficiul lui Serghei Untu şi Anei Untu, pentru automobilul deteriorat în urma accidentului din 20 iulie 2009, constituie diferența dintre valoarea automobilului la data producerii accidentului - 44213 lei și valoarea automobilului rămas după accident - 22114 lei, şi anume suma de 22099 lei.

În circumstanțele relatate, este neîntemeiată susţinerea ulterioară a lui Serghei Untu şi Ana Untu cu referire la faptul că suma de 54932,99 lei, solicitată de ei de a fi încasată din contul Companiei de Asigurări, este necesară pentru lucrările de reparaţie a autovehiculului avariat, această afirmaţie nefiind demonstrată cu certitudine în cadrul dezbaterilor judiciare prin probe pertinente. Or, actul de examinare a autovehiculului nr. 28/0909A din 08 septembrie 2009, prezentat de către recurenţii, nu poate fi reţinut drept probă admisibilă şi pertinentă adusă în susţinerea pretenţiei cu privire la recuperarea despăgubirii de asigurare, deoarece acesta a fost efectuat în mod unilateral, la cererea lui Untu Serghei, astfel lipsind părţile la proces de drepturile prevăzute în art. 152 CPC, fapt care duce la dezechilibrarea principiului egalităţii.

De altfel, se reţine drept corectă şi menţiunea instanţei de apel cu privire la netemeinicia pretenţiei lui Untu Serghei şi Untu Ana cu privire la repararea prejudiciului material, or, prevederile art. 1442 Cod Civil, indică direct că în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial.

Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege. Iar, conform art. 118 al. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Pe cînd, în cadrul examinării cauzei Untu Ana și Untu Serghei nu au prezentat instanței probe incontestabile și pertinente ce ar demonstra vina asiguratorului în suferințele suportate ca rezultat al accidentului rutier din 20 iulie 2009, mai mult că asiguratorul fiind dispus de a achita despăgubirea de asigurare calculat conform Dosarului de daune nr. 091129R1 din 23 iulie 2009 (f.d. 17). În această ordine de idei şi reieşind din faptul că cerinţele a lui Untu Serghei şi Untu Ana cu privire de încasarea despăgubirii de asigurare și repararea prejudiciului moral au fost respinse ca neîntemeiate, justificat instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 94 CPC, a dispus încasarea în mod solidar din contul lui Untu Serghei şi Untu Ana în beneficiul CIA „ASITO” SA a cheltuielilor de judecată în mărime de 2 836 lei, ce constituie cheltuieli suportate la efectuarea expertizei şi taxa de stat la depunerea cererii de apel.

Sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs susţinerile recurenţilor Untu Serghei şi Untu Ana cu privire la faptul că instanța de apel a examinat unilateral 8 circumstanțele cauzei și neîntemeiat a pus la baza deciziei Actul de evaluare-cost reparație nr. 3598 întocmit de SRL „Autocomfix” în baza procesului –verbal de constatare a daunelor nr. 091129 R1 din 23 iulie 2009, deoarece contravin circumstanțelor cauzei care atestă cu certitudine faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a aplicat corect normele materiale şi procedurale, a stabilit şi elucidat toate circumstanţele importante ale cauzei, şi a apreciat corect probele administrate în strictă conformitate cu prevederile art. 130 CPC.

Totodată sunt neîntemeiate și argumentele recursului cu referire la omiterea de către CIA „ASITO” SA a termenul de declarare a apelului, deoarece, după cum atestă materialele cauzei, respectarea termenului de declarare a apelului de către CIA „ASITO” SA la contestarea primei instanţe din 15 martie 2012 a fost verificată de către instanța de recurs, care la data de 27 februarie 2013 a emis o decizie irevocabilă în acest sens şi a considerat apelul depus în termen (f.d. 140-143).

Distinct de cele indicate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Din considerentele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Untu Ana şi Untu Serghei. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Untu Ana și Untu Sergiu împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni, Damaschin Anatolii și Societatea Comercială „Premier Taxi” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material și moral, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva 9