2ra-3779/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: N. Clevadî dosarul nr. 2ra-3779/13 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe acţiuni „Cet Nord”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Cet-Nord” împotriva Raisei Breus cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Cet-Nord” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 24 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 01 februarie 2012, SA „Cet-Nord” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Raisei Breus cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că pârâta, locuind permanent şi având viză de reşedinţă pe str. Ştefan cel Mare,28/18, mun. Bălţi, a ocupat samavolnic şi s-a folosit de apartamentul nr. 14 din str. Ştefan cel Mare,18, care i-a aparţinut fostului său soţ, Alexandr Breus, decedat la 20 ianuarie 2009. Faptul ocupării samavolnice a apartamentului menţionat se confirmă prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 22 decembrie 2009 şi decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 octombrie 2010. Menţionează că abia la 26 mai 2011, după eliberarea apartamentului nr. 14 din str. Ştefan cel Mare,18, mun. Bălţi, primăria a repartizat apartamentul altei persoane. Susţine că în perioada ianuarie 2009-martie 2011, pentru încălzirea apartamentului menţionat, SA „Cet-Nord” a furnizat energie termică în sumă de 7325,49 lei, pe care trebuie să o achite pârâta, în posesia căreia se află apartamentul.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a datoriei în sumă de 7325,49 lei şi a taxei de stat în sumă de 270 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 24 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către SA „Cet-Nord” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 august 2013, SA „Cet-Nord” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece contravin materialelor dosarului şi legislaţiei în vigoare.

Faptul că intimata nu are dreptul la spaţiul locativ şi, anume, la apartamentul nr. 14 din str. Ştefan cel Mare,18, mun. Bălţi a fost stabilit prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 octombrie 2010, însă această decizie nu poate anula, nega circumstanţele care au avut loc pînă la emiterea acesteia. Susţine că O. Leahu, persoana căreia i-a fost repartizat apartamentul nr. 14 din str. Ştefan cel Mare,18, mun. Bălţi prin ordinul de repartiţie nr. 000618 din 26 mai 2011, a explicat că cheia de la acest apartament a primit-o de la Raisa Reus. În afară de aceasta, în scrisoarea ÎM „GLC Bălţi” din 11 martie 2011 a fost indicat că apartamentul nr. 14 din Ştefan cel Mare,18, mun. Bălţi nu a fost sigilat, iar prin preîntâmpinarea ÎM „GLC Bălţi” din 20 iunie 2011 Larisa Breus a fost avertizată că dacă nu va elibera apartamentul menţionat va fi pedepsită conform prevederilor Codului contravenţional.

Afirmă că toate aceste circumstanţe confirmă faptul că Larisa Breus a fost posesoarea de fapt a apartamentului menţionat şi de aceea trebuie să restituie prejudiciul material cauzat prin ocuparea samavolnică a apartamentului, care constă în suportarea de către SA „Cet-Nord” a cheltuielilor necesare pentru încălzirea apartamentului în sumă de 7325,49 lei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Cet-Nord” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SA „Cet-Nord” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii pe acţiuni „Cet-Nord” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi