3rh-160/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3rh-160/13 prima instanţă: M. Moraru ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea pe acţiuni „Supraten”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Supraten” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi intervenientului accesoriu Societatea pe acţiuni „Drumuri Cimişlia” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, casată hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 02 octombrie 2012, SA „Supraten” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi intervenientului accesoriu SA „Drumuri Cimişlia” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 06 septembrie 2011, pârâtul a emis decizia nr. 377 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale, prin care SA „Supraten” a fost obligată să achite impozite şi taxe, majorări de întârziere, precum şi i-a fost aplicată o amendă în sumă de 305350 lei.

Menţionează că conform art. 234 alin. (2) din Codul fiscal, persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate dacă respectă strict următoarele condiţii: nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge concomitent cu acţiunile prevăzute la lit. b); în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, majorărilor de întârziere (penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie şi prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit. a) şi b). Susţine că în scopul beneficierii acestei prevederi de reducere a amenzii, SA „Supraten”, în termenul prevăzut de lege, a stins în întregime sumele impozitelor, taxelor, majorărilor de întârziere, precum şi a achitat 50% din amenda aplicată prin decizie, ce constituie 152675 lei, ce se confirmă prin ordinele de plată.

Astfel, în baza cererii sale din 07 septembrie 2011, pârâtul a emis decizia nr. 255-R din 29 septembrie 2011 privind reducerea amenzii aplicate cu 50%, prin care s-a constatat că SA „Supraten” în calitate de contribuabil a respectat termenul de achitare a plăţilor de bază, a majorărilor de întârziere şi a amenzii aplicate şi că la situaţia de 06 septembrie 2011, agentul economic SA „Supraten” nu are restanţe faţă de bugetul de stat.

Afirmă că peste aproape un an, pe 15 august 2012, pârâtul a emis decizia nr. 263, prin care a fost anulată decizia de reducere a amenzii aplicate pentru încălcarea legislaţiei, motivând că prin reexaminarea repetată a materialelor s-a constatat o restanţă la clasificarea bugetară privind „taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise” prin neachitarea amenzii de 2502,34 lei, care nu a fost achitată în termen de 3 zile de la data înmânării deciziei, respectiv, prin anularea deciziei nr. 255-R, SA „Supraten” a fost impusă să achite restul amenzii în sumă de 152675 lei.

Consideră că decizia pârâtului nr. 263 din 15 august 2012 este ilegală, deoarece constatarea despre existenţa sau lipsa unor restanţe faţă de bugetul de stat ţine de competenţa agentului constatator la momentul adoptării deciziei, adică pârâtul a omis faptul că SA „Supraten” nu a întrunit toate condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 234 alin. (2) din Codul fiscal. Amenda aplicată de către SA „Drumuri Cimişlia” pentru depăşirea limitelor admise în sumă de 2502,34 lei nu a fost adusă la cunoştinţă SA „Supraten”, despre care fapt nu a ştiut şi nici nu putea să ştie la momentul emiterii deciziei nr. 377 privind încălcarea legislaţiei fiscale, în caz contrar, SA „Supraten” întreprindea toate acţiunile necesare pentru lichidarea acestei restanţe de 2502,34 lei.

În afară de aceasta, până la data depunerii prezentei cereri, nu i-a fost adus la cunoştinţă procesul-verbal de aplicare a amenzii pentru folosirea drumurilor, deşi, la 17 septembrie 2012, SA „Supraten” a înaintat o cerere către SA „Drumuri Cimişlia”, prin care a solicitat să o informeze despre numărul, data şi cuantumul amenzilor aplicate, însă nu a primit nici un răspuns.

Prin urmare, solicită anularea deciziei pârâtului nr. 263 din 15 august 2012 privind anularea deciziei de reducere a amenzii aplicate şi menţinerea deciziei pârâtului nr. 225-R din 29 septembrie 2011. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă şi a fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 263 din 15 august 2012 cu menţinerea în vigoare a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 225-R din 29 septembrie 2011. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013 a fost admis recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă.

La 04 octombrie 2013, în termenul prevăzut de lege, SA „Supraten” a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia şi casarea deciziei instanţei de recurs. Revizuienta SA „Supraten”, în motivarea cererii de revizuire, a invocat ca temei al revizuirii deciziei instanţei de recurs prevederile art. 449 lit. b) CPC, menţionând că drept circumstanţe, ce determină revizuirea deciziei şi emiterea unei noi hotărâri, sunt răspunsurile primite de la SA „Drumuri Ialoveni”, SA „Drumuri Orhei” şi SA „Drumuri Ungheni”, care la solicitarea revizuientei de a prezenta informaţie cu privire la numărul proceselor-verbale şi deciziilor de sancţionare cu amendă, întocmite în privinţa SA „Supraten” în luna septembrie 2011, a recepţionat o informaţie amplă, ce reprezintă un temei juridic de a se adresa instanţei împuternicite prin lege să retracteze decizia emisă.

Susţine că prin scrisorile nr. 58, 59 şi 60 din 30 aprilie 2013 au fost interpelaţi agenţii constatatori ai SA „Drumul Ialoveni”, SA „Drumuri Orhei” şi SA „Drumuri Ungheni” de a-i prezenta informaţia cu privire la existenţa şi numărul proceselor-verbale aplicate în privinţa SA „Supraten”, cu scopul de a stabili dacă sumele amenzilor aplicate în totalitate reprezintă sau nu soldul final al sumei de 2502,34 lei, sumă care a fost invocată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în decizia nr. 263 din 19 septembrie 2012 ca fiind o restanţă a SA „Supraten” la capitolul 115/45 „taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise”, ceea ce a determinat instanţa de recurs să emită decizia din 17 aprilie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea SA „Supraten”.

Afirmă că la 14 mai 2013, prin scrisoarea nr. 46, SA „Drumuri Orhei” a informat SA „Supraten” că pentru perioada anului 2011 de către echipa mobilă de control al sarcinii pe osie din cadrul SA „Drumuri Orhei” a fost întocmit un proces-verbal cu nr. 400394 din 06 septembrie 2011 în sumă de 127,60 lei, cu anexarea procesului-verbal. Prin scrisoarea nr. 49 din 14 mai 2013 SA „Drumuri Orhei” a adus la cunoştinţă SA „Supraten” faptul că în perioada lunii septembrie 2011 de către echipa de control al sarcinii pe osie nu a fost întocmit nici un proces-verbal, în ceea ce priveşte depăşirea limitei de greutate pe osie şi a masei totale a unităţilor de transport ce aparţin SA „Supraten”. Prin solicitare repetată, SA „Drumuri Ialoveni”, la 10 septembrie 2013, prin scrisoarea nr. 1024, i-a expediat informaţia solicitată şi, anume, pentru luna septembrie 2011, agenţii constatatori ai SA „Drumuri Ialoveni” au întocmit două procese-verbale cu sumele de 181,15 lei şi 125,91 lei.

Reţine că suma tuturor amenzilor aplicate în perioada raportată de către agenţii menţionaţi constituie 434,66 lei şi nicidecum 2502,34 lei, invocată în recurs de către intimat şi pusă la baza casării de către instanţa de recurs a hotărârii primei instanţe. Invocă că odată ce suma de 2502,34 lei a fost achitată de către SA „Supraten” în baza ordinului de plată nr. 5913 din 12 iulie 2011, respectiv şi amenzile aplicate de către agenţii constatatori menţionaţi, de asemenea, au fost stinse, iar conform fişei contului personal detaliat al SA „Supraten”, care nu a fost anexată la materialele dosarului de către intimat, ce reflectă o altă situaţie, instanţa de judecată. La emiterea deciziei, a fost dusă în eroare de către intimat, prin neprezentarea unor probe veridice întru susţinerea celor invocate.

La 01 noiembrie 2013, SA „Supraten” a depus o cerere de revizuire suplimentară, în motivarea căreia a indicat că instanţa de recurs nu a intrat în esenţa cauzei şi greşit a admis cererea de recurs depusă de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, încasând nejustificat suma de 152657 lei din contul SA „Supraten”. Menţionează că datele denaturate şi contradictorii prezentate de către intimat indică vădit existenţa unor erori în sistemul informaţional al intimatului, fapt confirmat şi prin scrisoarea nr. 26-05/4-10/116 din 19 februarie 2013, prin care intimatul recunoaşte achitarea de către revizuientă a amenzii în sumă de 2502,34 lei pe data de 12 iulie 2013, poziţie ce a fost negată de către acesta în cadrul examinării pricinii.

În continuare, însă, în contradicţie cu cele confirmate, intimatul invocă că suma de 2502,34 lei constituie o amendă aplicată de o entitate juridică ca SA „Drumuri”, ce a prezentat darea de seamă, în care se conţine informaţia cu privire la întocmirea proceselor-verbale privind controlul sarcinii pe osie pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise, sumele respective fiind înscrise în sistemul informaţional al intimatului. Susţine că nu există o astfel de persoană juridică ca SA „Drumuri”, fapt conformat şi prin certificatul nr. 758 din 29 octombrie 2013, eliberat de către Camera Înregistrării de Stat.

Afirmă că neregularităţi în activitatea fiscală manifestată faţă de SA „Supraten” pot fi argumentate şi prin faptul că în cadrul derulării procesului, a mai fost comisă o eroare din partea intimatului şi, anume, la 14 ianuarie 2012, conform informaţiei prezentate de către intimat, soldul final la capitolul achitării impozitului pe venit la sursa de plată pentru anul 2012 constituia 395,10 lei (în avans), însă la solicitarea eliberării unui certificat privind lipsa datoriilor la bugetul public naţional, a fost informată că pe acea perioadă dispune de datorii. Odată cu solicitarea informaţiei detaliate, s-a constatat că de către intimat a fost comisă o eroare tehnică, unde impozitul pe venit la sursa de plată la 31 martie 2012 a fost calculată de două ori.

În scopul clarificării situaţiei date, a solicitat intimatului să recalculeze şi să restituie sumele încasate neîntemeiat. Ulterior, în baza certificatelor privind lipsa restanţelor faţă de bugetul public naţional din 05 februarie 2013 şi martie 2013, s-a reflectat o altă situaţie şi, anume, lipsa unor restanţe faţă de bugetul de stat. În perioada dată, însă, careva achitări de către SA „Supraten” în contul intimatului nu au fost efectuate. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei.

Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Având ca temei prevederile normei enunţate, revizuienta SA „Supraten” a anexat la cererea de revizuire scrisoarea SA „Drumuri Orhei” nr. 46 din 14 mai 2013, scrisoarea SA „Drumuri Ungheni” nr. 49 din 14 mai 2013, scrisoarea SA „Drumuri Ialoveni” nr. 1024 din 10 septembrie 2013, certificatul nr. 758 din 29 octombrie 2013, eliberat de către Camera Înregistrării de Stat, copia fişei contului personal al SA „Supraten” din 04 februarie 2013, copia fişei contului personal detaliat al SA „Supraten” şi copiile certificatelor privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetul public naţional din 03 ianuarie 2012, 05 februarie 2013 şi 26 martie 2013, eliberate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că înscrisurile enunţate nu pot fi considerate ca circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientei, deoarece ele nu se încadrează în prevederile art. 449 lit. b) CPC. Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) CPC este de înţeles că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire în asemenea împrejurări ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea pe acţiuni „Supraten” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Supraten” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi intervenientului accesoriu Societatea pe acţiuni „Drumuri Cimişlia” cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Druţă Ion Corolevschi