2ra-1664/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Judecătoria Botanica, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1664/13 Judecători: I. Druţă Curtea de Apel Chişinău Judecători: E. Clim, M. Anton, I. Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Veronica-P”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Gac Vladimir împotriva SRL „Veronica-P”, cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care apelul declarat de SRL “Veronica-P” a fost respins, CONSTATĂ : La 26 septembrie 2003, Gac Vladimir a depus cerere de chemare in judecată impotriva SRL „Veronica-P”, solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate asupra garajului amplasat pe teritoril CCG 41 din str. Cernăuţi 22/1, mun.

Chişinău. In motivarea acţiunii a indicat că, în perioada anilor 1989 – 1991 a construit din cont propriu garajul amplasat pe teritoriul CCG – 41 din str. Cernăuţi 22/1 mun. Chişinău cu suprafaţa totală de 177,6 m2. Ulterior, în procesul înregistrării imobilului a aflat că garajul menţionat era deja înregistrat la organul cadastral după SRL „Veronica-P”. Consideră că ilegal a fost inregistrat garajul după pîrît, in cazul in care acesta nu a participat la construcţia garajului şi nu a investit careva mijloace băneşti. Cere reclamantul recunoaşterea dreptului de proprietate asupra garajului amplasat pe teritoriul CCG-41 din str. Cernăuţi 22/1 mun. Chişinău, cu suprafaţa totală de 177,6 m2. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 30 septembrie 2004, a fost admisă acţiunea şi a fost recunoscut dreptul de proprietate a lui Gac Vladimir asupra garajului din str. Cernăuţi 22/1 mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2004, a fost admis apelul declarat de SRL „Veronica-P”, casată hotărirea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 septembrie 2004, cu emiterea unei noi hotăriri, prin care acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 aprilie 2005, a fost respins recursul declarat de către Gac Vladimir şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2004. Prin incheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 noiembrie 2009, a fost admisă cererea de revizuire depusă de Gac Vladimir, casate decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 aprilie 2005 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2004, şi restituită pricina spre rejudecare in instanţa de apel in alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2010, a fost respins apelul declarat de SRL „Veronica-P” şi menţinută hotărirea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 septembrie 2004. La 17 februarie 2011, SRL „Veronica-P” a declarat recurs impotriva deciziei instanţei de apel, cerind admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare in instanţa de apel. Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justişie din 02 iunie 2011, a fost admis recursul declarat de SRL „Veronica-P”, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de SRL “Veronica-P”, a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 septembrie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legitimă în corespundere cu cerinţele legii.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 25 martie 2013, SRL „Veronica-P” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 septembrie 2004, cu remiterea cauzei în prima instanţă pentru rejudecare. În argumentarea recursului recurenta a invocat că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Consideră că instanţa de apel a studiat superficial cauza. Tototdată, a fost indicat că circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, precum şi că prin decizia adoptată au fost lezate drepturile persoanelor neatrase în proces.

2 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SRL „Veronica-P” asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Veronica-P” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Veronica-P” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Gac Vladimir împotriva SRL „Veronica-P”, cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4