2ds-11/21 — recunoașterea dreptului de proprietate

2ds-11/21 — recunoașterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ds-11/2021

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând cererea depusă de Agentul guvernamental cu privire la emiterea

unei hotărâri suplimentare,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Gac

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Veronica-P” cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate,

c o n s t a t ă :

La 26 septembrie 2003, Vladimir Gac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Veronica-P” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate.

Prin hotărârea din 30 septembrie 2004 Judecătoriei Botanica mun. Chișinău s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Gac împotriva SRL

„Veronica-P” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și s-a recunoscut

dreptul de proprietate a lui Vladimir Gac asupra garajului din str. XXXXXX, nr.

22/1, mun. Chișinău.

Prin decizia din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de SRL „Veronica-P”, s-a casat hotărârea din 30 septembrie 2004 a

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău și s-a emis o hotărâre nouă, prin care cererea

de chemare în judecată s-a respins.

Prin decizia din 20 aprilie 2005 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

recursul declarat de Vladimir Gac și s-a menținut decizia din 15 decembrie 2004

Curții de Apel Chișinău.

La 6 aprilie 2007, Vladimir Gac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la anularea actelor administrative.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Chișinău s-a repus în

termen cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Gac. S-a anulat decizia

Primăriei mun. Chișinău din 11 septembrie 1995, contractul de arendă funciară

încheiat între SRL „Veronica-P” și Primăria mun. Chișinău, autorizația de

construcție din 27 octombrie 1995, decizia Primăriei mun. Chișinău din 22

noiembrie 2001 privind prelungirea contractului de arendă funciară, contractului de

arendă funciară din 18 martie 2002 încheiat între SRL „Veronica-P” și Primăria

mun. Chișinău, decizia Consiliului mun. Chișinău din 26 decembrie 2006 cu

privire la privatizarea terenului aferent obiectivului privat a SRL „Veronica-P” din

str. XXXXXX nr. 22/1, mun. Chișinău, contractul de vânzare-cumpărare a

terenului aferent din 2 februarie 2007 încheiat între Primăria mun. Chișinău și SRL

1

„Veronica-P”, procesul-verbal de recepție finală din 10 aprilie 2003. S-a anulat

înregistrarea cadastrală din 22 aprilie 2003 a procesului-verbal de recepție finală

nr. 168 din 10 aprilie 2003.

Prin decizia din 27 mai 2009 a Curții Supreme de Justiție s-a respins recursul

declarat de SRL „Veronica-P” și s-a menținut hotărârea din 10 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2009 Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea de revizuire depusă de Vladimir Gac, s-a casat decizia din 20 aprilie 2005 a

Curții Supreme de Justiție și decizia din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel

Chișinău, cauza fiind remisă pentru rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Prin decizia din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Veronica-P” și s-a menținut hotărârea din 30 septembrie 2004 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

La 17 februarie 2011, SRL „Veronica-P” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu restituirea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 2 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de SRL „Veronica-P”, s-a casat decizia din 15 aprilie 2010 a Curții de

Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Prin decizia din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Veronica-P” și s-a menținut hotărârea din 30 septembrie 2004 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

Prin încheierea din 29 mai 2013 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

inadmisibil recursul declarat de SRL „Veronica-P”.

La 11 ianuarie 2018, Agentul guvernamental a depus cerere de revizuire, prin

care a solicitat recunoașterea expresă a violării drepturilor SRL „Veronica-P”

garantate de art. 6 § 1 și art. 1 Protocolul nr. 1 al Convenției, casarea încheierii din

29 mai 2013 a Curții Supreme de Justiție, a deciziei din 24 ianuarie 2013 a Curții

de Apel Chișinău, a deciziei din 2 iunie 2011 Curții Supreme de Justiție, a deciziei

din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Chișinău, a încheierii din 4 noiembrie 2009 a

Curții Supreme de Justiție, a deciziei din 27 mai 2009 a Curții Supreme de Justiție

și a hotărârea din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a constat

violarea drepturilor SRL „Veronica-P” garantate de Articolul 6 §1 și art. 1 din

Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale. S-a admis cererea de revizuire depusă de Agentul

guvernamental. S-a casat integral încheierea din 29 mai 2013 a Curții Supreme de

Justiție, decizia din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Chișinău, decizia din 2 iunie

2011 a Curții Supreme de Justiție, decizia din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel

Chișinău, încheierea din 4 noiembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție, decizia din

27 mai 2009 a Curții Supreme de Justiție și hotărârea din 10 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Chișinău. S-a menționat că revendicările cu privire la acordarea

satisfacției echitabile urmează a fi soluționate de Agentul guvernamental, prin

intermediul Guvernului Republicii Moldova.

La 16 decembrie 2020, avocatul Eric Puțuntica, acționând în numele și

interesele SRL „Veronica-P” a depus cerere prin care a solicitat emiterea unei

2

hotărâri suplimentare prin care să fie prevăzută expres înscrierea în Registrul

bunurilor imobile a dreptului de proprietate a SRL „Veronica-P” asupra bunurilor

imobile din mun. Chișinău, str. XXXXXX 22/1 (nr. cadastrale XXXXXX.043 și

XXXXXX.043.01).

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

cererea depusă de avocatul Eric Puțuntica în numele și interesele Societății cu

Răspundere Limitată „Veronica-P” cu privire la emiterea unei hotărâri

suplimentare.

La 21 ianuarie 2021, avocatul Eric Puțuntica în numele și interesele Societății

cu Răspundere Limitată „Veronica-P” a depus cerere de explicare a modului de

aplicare a dispozitivului încheierii din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de

Justiție.

Prin încheierea din 7 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

cererea depusă de SRL „Veronica-P”, reprezentată de avocatul Puțuntica Eric cu

privire la explicarea modului aplicării dispozitivului încheierii din 31 ianuarie

2018.

Anterior, la 18 februarie 2021, Agentul guvernamental a depus cerere de

pronunțare a unei hotărâri suplimentare, prin care a solicitat obligarea IP „Agenția

Servicii Publice” să efectueze înscrierea în Registrul bunurilor imobile a dreptului

de proprietate a SRL „Veronica-P” asupra bunurilor imobile din mun. Chișinău,

str. XXXXXX 22/1, nr. cadastrale XXXXXX.043 și XXXXXX.043.01.

În motivarea cererii a menționat că la 3 octombrie 2017 Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea Veronica-

P SRL v. Republica Moldova (nr. 50211/09), în care compania reclamantă invoca

încălcarea dreptului său la un proces echitabil și a dreptului ei de proprietate,

deplângând acțiunile considerate abuzive ale instanțelor naționale de judecată, care

au condus la exproprierea acesteia de bunurile sale dobândite în cadrul unor relații

civile firești cu Primăria mun. Chișinău. Curtea a cerut explicații Guvernului cu

privire la alegațiile companiei reclamante, referindu-se la pretinsele încălcare a

Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

După comunicarea respectivei cereri, la 11 ianuarie 2018 Agentul

guvernamental a depus o cerere de revizuire, în baza art. 449 lit. g) din Codul de

procedură civilă, solicitând casarea tuturor actelor judecătorești în baza cărora SRL

„Veronica-P” fusese expropriată de bunurile imobile din mun. Chișinău, str.

XXXXXX 22/1 urmare a admiterii unor acțiuni abuzive depuse de către Vladimir

Gac.

Prin încheierea sa din 31 ianuarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a admis

cererea de revizuire depusă de către Agentul guvernamental, a constatat încălcarea

drepturilor SRL „Veronica-P” garantate de Articolul 6 § 1 din Convenție și

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și a dispus restabilirea SRL

„Veronica-P” la situația anterioară încălcării drepturilor sale garantate de

Convenție. În același timp anulând (i) încheierea Curții Supreme de Justiție din 29

mai 2013, (ii) decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2013, (iii) decizia

Curții Supreme de Justiție din 2 iunie 2011, (iv) decizia Curții de Apel Chișinău

din 15 aprilie 2010, (v) încheierea Curții Supreme de Justiție din 4 noiembrie 2009,

(vi) decizia Curții Supreme de Justiție din 27 mai 2009 si (vii) hotărârea Curții de

3

Apel Chișinău din 10 noiembrie 2008, lăsând în vigoare decizia Curții Supreme de

Justiție din 20 aprilie 2005.

După revizuirea cauzei care a stat la baza cererii comunicate de către Curtea

Europeană a Drepturilor Omului în prezentul context, Guvernul Republicii

Moldova a prezentat Curții o declarație unilaterală, prin care a reiterat

recunoașterea încălcării de către instanțele naționale de judecată, id est a încălcării

drepturilor companiei reclamante SRL „Veronica-P”, garantate de Articolul 6 § 1

din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, obligându-se să-i

achite despăgubiri pentru orice prejudiciu provocat, inclusiv costuri și cheltuieli,

drept urmare a încălcării drepturilor sale.

Prin decizia sa din 6 iunie 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

radiat de pe rolul său cererea Veronica-P S.R.L. v. Republica Moldova, referindu-

se la rezonabilitatea clauzelor conținute în declarația unilaterală prezentată de către

Guvern, precum și a cuantumului oferit de către Guvern drept despăgubire pentru

prejudiciile suportate. În același timp, Curtea a enunțat că „... în cazul în care

Guvernul nu va respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi

repusa pe rol, în conformitate cu Articolul 37 Ș 2 din Convenție.”

A mai specificat Agentul guvernamental că la o dată nespecificată,

reprezentantul SRL „Veronica-P” a depus o cerere prealabilă în adresa Agenției

Servicii Publice cu privire la întoarcerea executării și restabilirea dreptului de

proprietate, solicitând aducerea SRL „Veronica-P” la situația anterioară încălcării

drepturilor garantate de Articolul 6 § 1 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenție, conform încheierii Curții Supreme de Justiție din 31 ianuarie

2018.

În pofida încheierii din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin

care instanța supremă a dispus expres restabilirea SRL „Veronica-P” la situația

anterioară încălcării drepturilor sale garantate de Convenție, casând hotărârile

judecătorești emise în defavoarea sa, Agenția Servicii Publice aparent a refuzat

restabilirea înscrierilor în Registrul bunurilor imobile, care i-ar fi recunoscut

reclamantei SRL „Veronica-P” dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile din

mun. Chisinău, str. XXXXXX 22/1, nr. cadastrale XXXXXX.043 și

XXXXXX.043.01.

Ținând cont de respectivul răspuns din partea Agenției Servicii Publice, este

clară imposibilitatea executării firești a încheierii din 31 ianuarie 2018 a Curții

Supreme de Justiție în prezenta cauză, care determină survenirea riscului iminent

de repunere pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului a cererii Veronica-P

SRL v. Republica Moldova (nr. 50211/09), ceea ce ar fi un deznodământ regretabil

pentru Guvernul Republicii Moldova, ținând cont de eforturile sale anterioare de a

repune compania reclamantă în drepturile sale încălcate, inclusiv prin intermediul

instanțelor naționale de judecată. Astfel, persistă riscul ca însăși Curtea Europeană

a Drepturilor Omului să recomunice cererea, cerând explicații Guvernului cu

privire la caracterul formal al atitudinii autorităților naționale în executarea

rațională a încheierii din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin

efectele produse de aceasta pentru compania reclamantă.

Din aceste raționamente, ținând cont de prevederile art. 5 alin. (2) lit. b)-d)

din Legea nr. 151/20153, Agentul guvernamental a considerat judicios să solicite

instanței de revizuire pronunțarea unei hotărâri suplimentare, adițional la

încheierea din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, și să dispună în mod

4

expres obligarea Agenției Servicii Publice să efectueze înscrierea în Registrul

bunurilor imobile a dreptului de proprietate a SRL „Veronica-P” asupra bunurilor

imobile din mun. Chișinău, str. XXXXXX 22/1, cu numerele cadastrale

XXXXXX.043 și XXXXXX.043.01.

În aceeași ordine de idei, Agentul guvernamental a specificat că în baza

prevederilor art. 250 din Codul de procedură civilă, chestiunea cu privire la

pronunțarea unei hotărâri suplimentare trebuie examinată de către aceeași instanță

care pronunța-se anterior hotărârea, id est - în circumstanțele prezentei cauze - de

către Curtea Supremă de Justiție. În plus, s-ar contura necesitatea ca hotărârea

suplimentară să fie pronunțată de către același complet de judecători care au

examinat cererea de revizuire a Agentului guvernamental în contextul prezentei

cauze și care au pronunțat încheierea din 31 ianuarie 2018, aceștia fiind avantajați

datorită implicării lor directe în emiterea soluției finale.

Examinând cererea cu privire la emiterea unei decizii suplimentare Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a o respinge din motivele ce urmează.

Într-adevăr, în conformitate cu art. 250 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, instanța care a pronunțat hotărârea emite, din oficiu sau la cererea

participanților la proces, o hotărâre suplimentară dacă, rezolvând problema

dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce urmează a fi remise

sau acțiunile pe care pârâtul trebuie să le îndeplinească.

Astfel, legiuitorul a prevăzut expres situațiile când instanța de judecată poate,

din oficiu sau la cererea participanților la proces, să emită o hotărâre suplimentară.

În temeiul art. 250 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța poate

adopta o hotărâre suplimentară, în cazul în care, rezolvând problema dreptului în

litigiu, a examinat toate capetele de cerere, însă a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere, nu a indicat suma sau bunul adjudecat sau care acțiuni trebuie să

săvârșească pârâtul, nu a soluționat chestiunea repartizării cheltuielilor de judecată.

În speță, SRL „Veronica-P” în cauza menționată a avut calitate procesuală de

pârât și nu a formulat careva cerințe proprii, referitor la care instanța nu s-ar fi

expus.

Pe când, prin încheierea din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

Colegiul nu a examinat fondul cauzei, rezolvând problema dreptului în litigiu, ci,

în temeiul prevederilor art. 449 lit. g) din Codul de procedură civilă, a constat

violarea drepturilor SRL „Veronica-P” garantate de Articolul 6 §1 și art. 1 din

Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a admis cererea de

revizuire depusă de către Agentul guvernamental și a casat integral încheierea din

29 mai 2013 a Curții Supreme de Justiție, decizia din 24 ianuarie 2013 a Curții de

Apel Chișinău, decizia din 2 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, decizia din 15

aprilie 2010 a Curții de Apel Chișinău, încheierea din 4 noiembrie 2009 a Curții

Supreme de Justiție, decizia din 27 mai 2009 a Curții Supreme de Justiție și

hotărârea din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Chișinău. Totodată, s-a indicat că

revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile urmează a fi soluționate

de Agentul guvernamental, prin intermediul Guvernului Republicii Moldova.

În conexiunea celor relatate, Colegiul Curții Supreme de Justiție relevă că

scopul emiterii hotărârii suplimentare este de a-i da hotărârii inițiale caracterul

deplinătății, în situația în care hotărârea judecătorească trebuie să fie certă, să nu

5

producă confuzii și să nu creeze disensiuni pentru cei care urmează să-și

conformeze conduita prescrierilor acesteia.

Respectiv, o hotărâre suplimentară poate fi emisă doar în cazul când trebuie

să aducă o certitudine necondiționată și deplinătate hotărârii judecătorești inițiale.

La caz, însă, încheierea din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție este

deplină și, ca urmare, nu este necesară pronunțarea unei decizii suplimentare.

Din aceste considerente, la caz, Colegiul conchide că cererea depusă de

Agentul guvernamental cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare, depășește

limitele de aplicare a prevederilor art. 250 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 250, 269-270 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se respinge cererea depusă de Agentul guvernamental cu privire la emiterea

unei hotărâri suplimentare, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Vladimir Gac împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Veronica-P”

cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate,

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6