2ra-1461/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă – Gh. Gorun dosarul nr. 2ra-1461/13 instanţa de apel – M. Anton, A. Panov, I. Secrieru ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ada Lazarev, reprezentată de către avocatul Oleg Spînu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Adei Lazarev împotriva Întreprinderii Municipale „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi” cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către avocatul Oleg Spînu, admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 06 august 2012 în partea în care au fost admise cerinţele cu privire la recuperarea prejudiciului material, emisă în partea dată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 august 2012 în partea în care au fost respinse cerinţele cu privire la încasarea cheltuielilor legate de închirierea altui mijloc de transport constată: La 25 octombrie 2011 Ada Lazarev, reprezentată de către avocatul Oleg Spînu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi” cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că la 08 iunie 2011 pe str. Alexandru cel Bun, 52 mun.

Chişinău, în urma căderii unei crengi de pe un arbore, a fost deteriorat automobilul ei, de model Tayota Avensis, n/î COK 695. Menţionează că pe marginea cazului dat s-a adresat organului de poliţie din teritoriu şi ÎM „Asociaţia de Gospodărire a Spaţiilor Verzi” care au ieşit la faţa locului, au documentat şi înregistrat faptul dat. Afirmă că întru stabilirea prejudiciului material real produs drept urmare a căderii crengii, s-a adresat către SRL „EXAUTO-PLUS”, expertul căruia, în prezenţa proprietarului automobilului şi reprezentantului pârâtului a concluzionat că costul recondiţionării automobilului de model Tayota Avensis, n/î COK 695, la staţiile specializate de aprovizionare tehnică constituie suma de 10752,50 lei, reprezentantul pârâtului refuzând de a semna actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. 402/06A din 10 iunie 2011. Indică că pentru serviciile de evaluare a fost achitată suma de 400 lei.

Susţine că ea este încadrată în câmpul muncii şi având strictă necesitate în exploatarea mijlocului de transport, precum şi pentru necesităţile de familie, la 09 iunie 2011 a încheiat cu Leonid Melenciuc un contract de locaţiune, prin care dânsa ca locatar a închiriat de la ultimul automobilul de model Lexus IS 200 pe termen de o lună, termen în care urma ai fi reparat automobilul deteriorat, achitând pentru chirie 30 Euro zilnic. Astfel, pentru perioada de chirie a achitat lui Melenciuc Leonid, conform actelor confirmătoare suma totală de 930 Euro, ceea ce conform cursului oficial la data achitării constituia 15400 lei. Mai indică că la 23 august 2011 a depus o cerere prealabilă, înregistrată în cancelaria pârâtului cu nr. 01-0/1369, însă acesta a rămas fără răspuns.

Afirmă că a suportat cheltuieli financiare legate de primirea serviciilor juridice în sumă de 5000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată, precum şi achitarea taxei de stat în sumă de 946 lei. Solicită încasarea de la ÎM „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi” cu titlu de prejudiciu material a sumei de 10752,50 lei, cheltuielilor legate de închirierea altui mijloc de transport pe perioada aflării automobilului personal la reparaţie în sumă de 15400 lei, cheltuielilor legate de efectuarea raportului de evaluare a pagubei nr. 402/06A din 10 iunie 2011 în sumă de 400 lei, cheltuielilor pentru acordarea serviciilor juridice în sumă de 5000 lei, precum şi a taxei de stat în sumă de 946 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 august 2012 acţiunea a fost admisă parţial, încasat din contul ÎM „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi” în beneficiul Adei Lazarev cu titlu de prejudiciu material suma de 10752,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 946 lei, taxa de stat achitată şi cheltuieli pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 lei, în total suma de 16698, 50 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de avocatul Oleg Spînu, admis apelul declarat de ÎM „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”, casată hotărârea primei instanţe în partea în care au fost admise cerinţele cu privire la recuperarea prejudiciului material, emisă în partea dată o nouă hotărâre, prin acţiunea care a fost respinsă şi menţinută hotărârea primei instanţe în partea în care au fost respinse cerinţele cu privire la încasarea cheltuielilor legate de închirierea altui mijloc de transport.

La 11 martie 2013 Ada Lazarev, reprezentată de către avocatul Oleg Spînu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea evaluării şi sumei de 15400 lei cu titlu de cheltuieli pentru închirierea mijlocului de transport, şi deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel a fost motivată doar în baza art. 117 alin. (1), (2), (3), art. 118 alin. (1) şi art. 121 CPC, în lipsa prezentării probelor pertinente şi concludente.

Susţine că decizia redactată a instanţei de apel a recepţionat-o la 16 ianuarie 2013, fapt confirmat prin plicul anexat. Consideră că instanţa nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, în atare situaţie fiind admisă o încălcare gravă, privind legea materială ce guvernează relaţiile dintre părţi care a fost incorect aplicată. Menţionează că vinovat de producerea accidentului în litigiu este pârâtul, or conform pct. 3 al Statutului ÎM „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”, scopul întreprinderii este de a îngriji plantaţiile verzi, conform normativelor tehnologice şi agrotehnice, la indicaţiile Consiliului Municipal Chişinău şi ale altor organe publice, întru asigurarea condiţiilor de creştere a plantelor în mediul urban şi prestarea diverselor servicii şi anume: crearea, extinderea, întreţinerea şi dezvoltarea zonelor verzi, parcurilor, scuarurilor din mun.

Chişinău, curăţirea şi defrişarea arborilor avariaţi, uscaţi şi bolnavi. Afirmă că obligaţia reparării prejudiciului material revine pârâtului, fapt expres prevăzut de art. 1398 alin. (1) Cod civil. Cu referire art. 1404 Cod civil, indică că în cazul în care o autoritate publică are o obligaţie impusă de un act adoptat în scopul protecţiei contra riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu, ea răspunde pentru prejudiciul de acest fel cauzat sau nepreîntâmpinat prin neexecutarea obligaţiei, cu excepţia cazului când autoritatea publică demonstrează că a dat dovadă de diligentă rezonabilă în executarea obligaţiei. La fel, indică că conform art. 10 lit. j) din Legea RM cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, este stabilită competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, care urmează să respecte tehnologiile corespunzătoare la executarea lucrărilor de creare şi întreţinere a spaţiilor verzi.

Menţionează că şi art. 23 din Legea nominalizată prevede că proprietarii şi gestionarii de terenuri cu formaţiuni silvice sunt obligaţi să realizeze măsurile de menţinere şi îngrijire a arboreturilor în conformitate cu normele tehnice şi cerinţele de îmbunătăţire a compoziţiei lor, de efectuare la timp a lucrărilor sanitare şi de reconstrucţie.

Consideră că instanţa în apel a interpretat şi aplicat eronat normele materiale şi procesuale, casând hotărârea primei instanţe şi motivând că reclamanta nu a prezentat careva probe veridice care ar confirma că ÎM „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi” este vinovată de cauzarea prejudiciului, lăsând fără apreciere juridică actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. 402/06A din 10 iunie 2011. Invocă că instanţele de judecată au respins pretenţia cu privire la cheltuieli legate de închirierea mijlocului de transport indicându-se că sunt neîntemeiate, deoarece reclamanta nu a prezentat probe pertinente şi indiscutabile privind stricta necesitate de a închiria un alt mijloc de transport pe perioada aflării automobilului ei la reparaţie, deşi dânsa domiciliază în afara mun.

Chişinău, com. Stăuceni, str. Livezilor, 64, ce se confirmă prin viza de domiciliu din fişa buletinului de identitate şi are un serviciu în centrul mun. Chişinău, fapt atestat prin certificatul Centrului Sănătăţii Familiei „GALAXIA” a SC „Balcombe” SRL nr. 01-05/302 din 21 noiembrie 2012, precum şi faptul că are la întreţinere doi copii minori ce are stricta necesitate de a-i transporta în oraş la bunei pentru perioada orelor de serviciu. Prin urmare, consideră că instanţa nu a constatat corect circumstanţele de fapt ale pricinii, a aplica şi interpretat eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ada Lazarev, reprezentată de către avocatul Oleg Spînu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, criticile recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ada Lazarev, reprezentată de către avocatul Oleg Spînu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ada Lazarev, reprezentată de către avocatul Oleg Spînu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul Adei Lazarev, reprezentată de către avocatul Oleg Spînu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan