- Dosarul nr.
- 1ra-1738/2023
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
- Data
- 24 septembrie 2026
- Părțile
- Alexandru Pototchii
- Pe scurt
- Art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1738/2023 — Art. 201/1 alin. 4 CP
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului învinuirea lui Alexandru Potoțchii (art. 2011 alin.(4) Cod penal) (Dosarul nr. 1ra-1738/2023 1-21122594-01-1ra-11092023) Recurs inadmisibil; Nerespectarea termenului acordat pentru înlăturarea neajunsurilor din recurs nu atrage automat considerarea acestuia ca fiind nedepus. Chiar și după expirarea termenului oferit, până la emiterea încheierii, recurentul poate înlătura neajunsurile; În recursul suplimentar nu pot fi invocate alte aspecte decât cele invocate în recursul depus în termen, ci doar dezvoltate argumentele din recursul inițial; Decizia curții de apel este suficient de motivată.
24 septembrie 2026 Au judecat anterior cauza judecătorii Prima instanță: Nicolae Chirilov Instanța de apel: Alexandru Spoială, Elena Cojocari, Dorin Dulghieru Textul corespunde originalului Examinând în lipsa părților recursurile în cauza penală privind învinuirea lui Alexandru Potoțchii, în numele legii, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Vladislav Gribincea, Președinte, Sergiu Statan, Leonid Chirtoacă, judecători, constată următoarele: ÎN FAPT
Alexandru Potoțchii s-a născut în anul 1988 în r-nul Orhei. El a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal (violență în familie, soldată cu decesul victimei).
Alexandru Potoțchii a fost învinuit că, la 02 iunie 2020, în jurul orei 18:30, aflându-se în gospodăria părinților săi din s. Fuzăuca, r-nul Șoldănești, în urma unei cerți cu mama sa, Tatiana Potoțcaia, pe fondul consumului de alcool, a intimidat-o pentru a-și impune voința și controlul asupra acesteia. El a lovit-o cu pumnii peste diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunea capului. În urma agresiunii, victimei i-au fost cauzate leziuni cranio-cerebrale grave, care se află în legătură cauzală cu decesul acesteia. Tatiana Potoțcaia a fost internată la IMSP SR Șoldănești, unde, la 23 iunie 2020, a decedat. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal.
În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 22 decembrie 2021, prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, Alexandru Potoțchii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate. El a fost condamnat la 13 ani de închisoare. Instanța a încasat de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de 71.696 de lei. Vinovăția inculpatului a fost reținută în baza declarațiilor martorilor și a probelor materiale, inclusiv rapoartelor de expertiză medico-legală. Instanța, la stabilirea pedepsei, a ținut cont că inculpatul se caracterizează negativ, este consumator de alcool și are comportament neadecvat. Sentința motivată a fost pronunțată la 10 ianuarie 2022.
La 28 decembrie 2021, inculpatul a declarat apel. El a solicitat achitarea, deoarece este nevinovat și că nu a aplicat nicio lovitură mamei sale. La 01 și 22 aprilie 2022, el a depus cereri prin care a solicitat aplicarea în privința sa a Legii privind amnistia.
La 25 ianuarie 2022, avocatul Constantin Mustea, în interesele inculpatului, a depus apel. El a solicitat casarea sentinței și achitarea inculpatului. Apărarea a susținut că probele administrate nu demonstrează vinovăția inculpatului și că acestea au fost apreciate eronat. Inculpatul a negat că și-a lovit mama. Apelantul a menționat contradicțiile din declarațiile martorilor privind 1 locul și modul desfășurării conflictului, precum și lipsa probelor care confirmă aplicarea intenționată a loviturilor. El a invocat inclusiv ipoteza că victima s-a împiedicat și a căzut accidental din cauza consumului de alcool și al medicamentelor. Apărarea a susținut că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii de violență în familie soldată cu decesul victimei.
La 20 aprilie 2022, Curtea de Apel Chișinău a admis apelurile, a casat integral sentința și a pronunțat o hotărâre nouă. Instanța a încasat de la inculpat, în beneficiul statului, cheltuielile de judecată în sumă de 71.696 de lei. Instanța de apel a reținut că prima instanță a omis să descrie și să constate fapta infracțională în partea descriptivă a sentinței și a casat sentința din motive procedurale. Instanța a constatat că comiterea infracțiunii de către inculpat și încadrarea juridică a acțiunilor în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal, rezultă din evaluarea întregului material probator. Din probele administrate rezultă că victima Tatiana Potoțcaia a suferit un traumatism cranio-cerebral grav, provocat prin loviturile aplicate de inculpat pe diferite părți ale corpului, inclusiv în zona capului. Rapoartele de expertiză efectuate atestă prezența unui traumatism cranio-cerebral închis, cu hematom subdural acut emisferial drept de 90 de mililitri și hemoragii secundare în trunchiul cerebral. Aceste leziuni au fost provocate prin acțiunea unui corp contondent și se află în legătură cauzală directă cu decesul survenit la 23 iunie 2020. Concluziile rapoartelor de expertiză sunt susținute de declarațiile inițiale ale victimei și ale martorilor Ion Potoțchii, Alexandru Lisnic, Dmitrii Tcaci și Constantin Vîslovschii. Potrivit acestora, inculpatul a agresat-o în mod intenționat pe victimă, pe fondul unui conflict legat de un cal, aplicându-i o lovitură peste față în urma căreia aceasta s-a prăbușit la pământ. Deși declarațiile unor martori conțin mici neconcordanțe privind locul exact al altercației sau detalii secundare (dacă victima a fost lovită cu palma sau îmbrâncită), acestea nu afectează credibilitatea faptelor esențiale și sunt pe deplin confirmate de rapoartele medico-legale și celelalte probe. Declarațiile succesorului părții vătămate Natalia Cazac, ale ofițerilor de sector Andrei Baidan și Gheorghe Balaban, precum și procesul-verbal de audiere din 02 iunie 2020, în care Poltoțchii Alexandru a recunoscut inițial că și-a lovit mama peste față, confirmă comiterea faptelor de agresiune de către inculpat. Violența exercitată este dovedită, de asemenea, prin coroborarea fișei de apel la serviciul 112, a procesului-verbal de primire a plângerii și a ordinului de restricție de urgență din 02 iunie 2020. Nerecunoașterea ulterioară a faptei de către inculpat constituie doar o strategie de apărare, care nu poate combate probele administrate. Argumentul apărării potrivit căruia leziunile mortale ar fi fost cauzate de o cădere accidentală pe fondul consumului de alcool sau medicamente nu este susținut de nicio probă. Expertiza medico-legală a infirmat existența unor leziuni specifice căderii de la propria înălțime și a stabilit lipsa urmelor de ebrietate în organismul victimei. Prin urmare, probele demonstrează fără echivoc că traumatismul cranio-cerebral grav a fost provocat în timpul agresiunii comise de inculpat 2 asupra victimei la 02 iunie 2020, iar decesul acesteia constituie consecința directă a acțiunilor violente. Decizia motivată a instanței de apel a fost pronunțată la 08 iunie 2022.
La 01 septembrie 2022, condamnatul a depus recurs, fără a invoca vreun temei prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. El a declarat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, iar probele administrate nu dovedesc vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate. La 09 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție nu a dat curs cererii și a solicitat înlăturarea neajunsurilor în termen de 30 de zile. Recurentul a fost avertizat că, în cazul neînlăturării neajunsurilor în termenul indicat, cererea de recurs va fi considerată nedepusă. Potrivit avizului de recepție (f.d. 164, vol. I), la 16 septembrie 2022, încheierea a fost recepționată. În termenul acordat, recurentul nu a remediat deficiențele semnalate.
La 16 mai 2023, condamnatul a depus un nou recurs, fără a invoca vreun temei din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. El a solicitat rejudecarea cauzei și a prezentat propria versiune a circumstanțelor în care s-a produs incidentul. El a menționat că a plecat la muncă în Cehia pentru a achita datoriile, intenționa să revină în țară pentru a clarifica situația, însă a fost reținut și extrădat. Ajungând în țară a fost arestat, iar procurorul și avocatul Igor Namolovan au venit la Penitenciar și i-au prezentat spre semnare acte fără a-i explica conținutul.Ședințele de judecată au avut loc prin teleconferință, deși a solicitat să participe fizic la ele. Martorii nu au fost prezenți pentru a fi audiați nemijlocit de instanță.
La 14 august 2025, condamnatul a depus o nouă cerere de recurs, prin care a solicitat micșorarea termenului de pedeapsă.
Urmărirea penală a fost pornită la 01 iulie 2020 și s-a terminat la 16 august 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada 17 august – 22 decembrie 2021. Instanța de apel a examinat cauza între 09 februarie și 20 aprilie 2022. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 16 octombrie 2023.
La 11 septembrie 2023, cauza a fost repartizată judecătorului raportor Ghenadie Eremciuc. Prin hotărârea CSM din 22 aprilie 2026, transferul temporar al judecătorului Ghenadie Eremciuc la Curtea Supremă de Justiție a încetat. La 12 august 2026, cauza a fost repartizată în mod aleatoriu judecătorului Leonid Chirtoacă.
MOTIVAREA INSTANȚEI
12. Potrivit art. 422 Cod de procedură penală, în vigoare la data pronunțării deciziei instanței de apel, termenul de recurs începe să curgă de la data pronunțării deciziei. Termenul de recurs era de 30 de zile.
Potrivit informației din dosar, dispozitivul deciziei a fost pronunțat la 20 3 aprilie 2022. La ședința de judecată din 20 aprilie 2022, condamnatul a fost audiat prin intermediul teleconferinței, în prezența avocatului Constantin Mustea (f.d. 125-129, vol. III). Părțile au fost informate că decizia motivată va fi pronunțată la 08 iunie 2022. Decizia motivată a fost pronunțată în lipsa condamnatului și a avocatului (f.d. 130, vol III). Potrivit scrisorii nr. 1850, din 21 iunie 2022, participanților la proces le-a fost expediată copia deciziei motivate. Decizia motivată pentru condamnat a fost expediată pe adresa penitenciarului (f.d. 148, vol. III). La materialele cauzei lipsește o confirmare a momentului aducerii la cunoștință a deciziei motivate către condamnat, deși acesta se afla în detenție. Condamnatul a depus inițial cererea de recurs la 01 septembrie 2022. În asemenea circumstanțe, completul acceptă că acest recurs a fost înaintat în termen.
Prin încheierea din 09 septembrie 2022, cererea de recurs din 01 septembrie 2022 a fost restituită pentru înlăturarea neajunsurilor. Curtea Supremă de Justiție a acordat recurentului un termen de 30 de zile în conformitate cu art. 430 Cod de procedură penală. Instanța a menționat că, în caz contrar, recursul va fi considerat ca fiind nedepus (vezi para. 7). Încheierea din 09 septembrie 2022 a fost înmânată recurentului la 16 septembrie 2022, fapt ce se confirmă cu avizul de recepție (f.d. 164, vol. I). Recurentul nu a înlăturat în termenul stabilit deficiențele indicate. Cu toate acestea, Curtea Supremă de Justiție nu a emis o încheiere prin care să constate că recursul era nedepus. În lipsa unui asemenea act procedural, procedura de recurs a continuat. Până la emiterea încheierii prin care se constată că recursul se consideră nedepus, recurentul era în drept să înlăture neajunsurile din recursul inițial. În cauza nr.( 1ra-488/2023 § 17), Curtea Supremă de Justiție a adoptat o soluție opusă, considerând că, după expirarea termenului de înlăturare a neajunsurilor, curentul nu le mai poate înlătura. Interpretarea din această hotărâre reprezintă o nuanțare a jurisprudenței Curții Supreme de Justiție. Aceasta este determinată de inacțiunea instanței însăși și a fost adoptată în favoarea recurenților.
În recursul din 01 septembrie 2022, condamnatul a solicitat achitarea, pe motiv că nu a comis fapta incriminată. În recursul suplimentar, declarat la 16 mai 2023, recurentul își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel. Având în vedere motivele invocate în recursul din 01 septembrie 2022, recursul suplimentar nu este un recurs distinct, ci o completare a recursului formulat la 01 septembrie 2022, deoarece recurentul nu invocă argumente noi în ultimul recurs. Recursul din 16 mai 2023 este o completare a recursului din 01 septembrie 2022 și, din acest motiv, nu poate fi respins ca tardiv (mutatis mutandis decizia nr. 1ra-1611/2022, § 34).
Recursul suplimentar al condamnatului din 14 august 2025 (vezi para. 9) conține un considerent nou. Recurentul solicită micșorarea termenului de pedeapsă. În recursul depus după expirarea termenului de atac nu pot fi invocate aspecte noi, ci doar dezvoltate argumentele invocate în recursul depus în termen. 4 Recursul din 14 august 2025 reprezintă de fapt un recurs distinct de cel înaintat la 01 septembrie 2022. Având în vedere că recursul din 14 august 2025 a fost depus peste mai mult de 30 de zile, acesta este tardiv și nu poate fi examinat.
Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).
Recursul inițial este declarat până la 01 septembrie 2023, fără a fi indicat vreun temei din art. 427 Cod de procedură penală. Recurentul consideră că probele administrate au fost apreciate eronat, iar vinovăția sa nu a fost dovedită prin probe suficiente. O asemenea motivare a cererii de recurs cădea sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023.
Recurentul susține că probele administrate în cauză nu au fost apreciate corect și nu demonstrează vinovăția. Totuși, el nu menționează concret în ce constă eroarea instanței de apel și nici care sunt dispozițiile legale ce ar fi fost aplicate greșit. Instanța de apel a reținut că probele administrate confirmă că Tatiana Potoțcaia a suferit un traumatism cranio-cerebral grav, provocat prin loviturile aplicate de inculpat. Rapoartele de expertiză medico-legală din 06 august și 16 octombrie 2020 au stabilit existența leziunilor care se află în legătură directă cu decesul victimei. Aceste concluzii sunt coroborate cu declarațiile martorilor Ion Potoțchii, Alexandru Lisnic, Dmitrii Tcaci și Constantin Vîslovschii, precum și cu ale succesorului părții vătămate și ofițerilor Andrei Baidan și Gheorghe Balaban. Conform procesului-verbal de audiere din 02 iunie 2020, inculpatul a recunoscut inițial că și-a lovit mama peste față. Violența exercitată este confirmată și prin fișa apelului la serviciul 112, plângerea depusă și ordinul de restricție de urgență. Instanța a constatat că neconcordanțele minore din declarațiile martorilor nu afectează faptele esențiale, iar versiunea apărării privind producerea leziunilor printr-o cădere accidentală nu este susținută de probe și infirmată de concluziile medico-legale. Instanța de apel a conchis că decesul victimei a survenit ca urmare directă a agresiunii exercitate de inculpat la 02 iunie 2020. Având în vedere cele de mai sus și motivele invocate în recurs, instanța de recurs nu constată să decizia instanței de apel este motivată insuficient, sau că se bazează pe o eroare gravă de fapt. Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat.
Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2), 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 5 Declară inadmisibile recursurile înaintate de Alexandru Potoțchii împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2022. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Sergiu Stratan Leonid Chirtoacă 6