1ra-588/2024 — Art. 217 alin. 4 lit.b CP

Alexandru Caziuc a fost apărat de avocatul Vasile Soltan.

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură simplificată. Prin sentința din 13 decembrie 2022 Caziuc a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la patru ani de închisoare și la privare de dreptul de a ocupa anumite funcții. Executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată condiţionat pentru o perioadă de probațiune de doi ani. Instanța a încasat de la Alexandru Caziuc cheltuielile de judecată în mărime de 1.680 de lei. Procurorul a contestat sentința în partea aplicării art. 90 Cod penal. Prin decizia din 29 martie 2024 Curtea de Apel a respins apelul procurorului și a menținut sentința.

Anterior, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 05 decembrie 2019, Alexandru Caziuc a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și condamnat la un an de închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și activități legate de circulația legală a drogurilor pe un termen de doi ani. În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, s-a dispus executarea, în penitenciar de tip semiînchis, a șase luni de închisoare și suspendarea pedepsei restante pe un termen de probațiune de doi ani. Instanța a dispus calcularea termenului de executare a pedepsei din momentul reținerii. Lui Caziuc i-a fost stabilită măsura arestului preventiv și a fost anunțat în căutare pentru reținere. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2020, a fost respins apelul apărării, cu menținerea sentinței. La 02 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a decis inadmisibilitatea recursului apărării, ca fiind vădit neîntemeiat.

Alexandru Caziuc a fost reținut la 17 iunie 2020. El a fost privat de libertate pînă la 16 decembrie 2020. Potrivit informației comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), în această perioadă el a 1 executat pedeapsa privativă de libertate stabilită prin sentința din 05 decembrie 2019 (f.d. 229, vol. I). La 17 noiembrie 2022 Inspectoratul Național de Probațiune (INP), a comunicat că Alexandru Caziuc nu a fost identificat cu statut de subiect al probațiunii (f.d. 231, vol. I). La 22 decembrie 2022, Biroul de Probațiune Chișinău a depus un demers cu privire la stabilirea momentului curgerii termenului și a datei de punere în executare a sentinței. A indicat că sentința din 05 decembrie 2019 a parvenit spre executare cu patru zile înainte de scurgerea termenului de probațiune, la 12 decembrie 2022. La 24 februarie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a respins demersul. La 16 decembrie 2025, Curtea de Apel Centru a respins recursul Biroului de Probațiune Chișinău.

Urmărirea penală a fost pornită la 02 iunie 2020 și s-a terminat la 26 iunie 2020. Prima instanță a examinat cauza în perioada 17 iulie 2020 -13 decembrie 2022. Instanța de apel a examinat cauza pînă la 29 martie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 08 mai 2024. ÎN FAPT

Alexandru Caziuc a fost învinuit că, la 26 aprilie 2020, în jurul orei 09:00, în timp ce se afla la serviciu în calitate de barman la barul „La Fântână” din or. Cimișlia, a păstrat fără scop de înstrăinare un pachețel cu masă vegetală, un fragment de staniol și un vas metalic cu urme de substanță de culoare cafenie. Potrivit raportului de expertiză, masa vegetală (0,705 g) și substanța depistată pe obiectele ridicate (0,049 de g) conțineau canabinoidul sintetic MDMB(N)-022, analog al substanței psihotrope 5F-AMB, inclusă în lista substanțelor psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Acțiunile lui Alexandru Caziuc au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală. La 13 decembrie 2022, prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, Alexandru Caziuc a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la patru ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a precursorilor acestora pe un termen de doi ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată condiţionat pentru o perioadă de probațiune de doi ani. Instanța a încasat cheltuielile de judecată în mărime de 1.680 de lei. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii, antecedentele penale stinse, recunoașterea vinovăției, examinarea cauzei în procedură simplificată, căința sinceră, caracterizarea pozitivă și existența unui loc permanent de muncă, apreciate drept circumstanțe atenuante. Circumstanțe agravante nu au fost reținute. Instanța a apreciat că scopul pedepsei penale poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

La 15 decembrie 2022, procurorul în Procuratura raionului Cimișlia, Valerian Botezatu, a depus apel. El a solicitat casarea sentinței în partea suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea. Apelantul a criticat 2 soluția primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei. El a susținut că instanța a reținut eronat, drept circumstanțe atenuante, recunoașterea vinovăției și antecedentele penale stinse. El a precizat că recunoașterea vinovăției fusese deja valorificată prin aplicarea procedurii simplificate. El a susținut că antecedentele penale nu puteau fi considerate stinse, întrucât partea pedepsei a cărei executare fusese suspendată condiționat nu fusese pusă în executare, Alexandru Caziuc nefiind luat la evidența organului de probațiune. Procurorul a apreciat că executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea este necesară pentru atingerea scopului pedepsei și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.

La 29 martie 2024, Curtea de Apel Cahul a respins apelul și a menținut sentința. Instanța a reținut că pedeapsa a fost individualizată în conformitate cu criteriile legale. Ea a respins argumentul privind valorificarea dublă a recunoașterii vinovăției. Instanța a arătat că inculpatului i-a fost stabilit maximul pedepsei cu închisoarea prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța nu a reținut argumentul procurorului potrivit căruia, la adoptarea sentinței, prima instanță a apreciat eronat stingerea antecedentelor penale. Ea a indicat că la data comiterii infracțiunii din 26 aprilie 2020, sentința din 05 decembrie 2019 nu intrase încă în vigoare și nu putea fi reținută ca o condamnare anterioară. Neexecutarea integrală a pedepsei aplicate prin sentința din 05 decembrie 2019, în condițiile în care Alexandru Caziuc nu a fost luat la evidența organului de probațiune, nu constituie temei pentru înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Nici lipsa unei vize de domiciliu nu constituie un asemenea temei. Caziuc a indicat o adresă exactă la care locuiește. Instanța a apreciat că pedeapsa este proporțională și suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art. 61 Cod penal.

La 15 aprilie 2024, procurorul în Procuratura Generală, Dumitru Calendari, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 5) și 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel și rejudecarea cauzei. Procurorul reiterează argumentele din apel privind individualizarea pedepsei. El susține că instanțele, la individualizarea pedepsei, au ignorat că anterior Caziuc a săvârșit o infracțiune similară. Ele nu au ținut cont de gravitatea infracțiunii, personalitatea condamnatului, caracterizarea negativă la locul de trai, săvârșirea anterioară a opt contravenții și comportamentul acestuia după comiterea infracțiunii. Caziuc nu a colaborat cu organul de urmărire penală și s-a eschivat de la prezentarea în instanța de judecată, fiind anunțat în căutare și dispusă aducerea silită. Procurorul critică concluzia instanțelor privind lipsa antecedentelor penale. El susține că executarea parțială a pedepsei de șase luni închisoare impunea examinarea situației acestuia prin prisma art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal. Aceste circumstanțe exclud realizarea scopurilor pedepsei prin suspendarea condiționată a executării acesteia și impun executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea. 3

Partea relevantă a art. 901 Cod penal este următoarea „(1) În cazul în care instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parţială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd în hotărîre perioada de executare a pedepsei în închisoare şi perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă, precum şi motivele condamnării cu suspendarea parţială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă”.

Partea relevantă a art. 110 „Antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din momentul rămînerii definitive a sentinţei de condamnare, generînd consecinţe de drept nefavorabile pentru condamnat pînă la momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării.”

Partea relevantă a art. 2611 Cod de executare este următoarea „(1) Instanţa care a judecat cauza în fond trimite hotărîrea privind suspendarea parţială a executării pedepsei organului de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului. (2) Condamnatul cu privire la care a fost suspendată parţial executarea pedepsei semnează în instanţa de judecată obligaţia de a se prezenta, în termen de 5 zile după executarea pedepsei cu închisoare, la organul de probaţiune.”

Decizia motivată a instanței de apel a fost pronunțată la 29 martie 2024. Recursul a fost declarat pe 15 aprilie 2024. Având în vedere că termenul pentru depunerea recursului este de două luni, recursul a fost înaintat în termen.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice recalificarea considerentelor invocate în recurs (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul se bazează pe temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 1), 5) şi 6) Cod de procedură penală. Aceste temeiuri se referă la interpretarea legii contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și la hotărârea arbitrară sau care se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Procurorul contestă decizia doar în latura stabilirii pedepsei. Interpretarea sistematică a temeiurilor de recurs indică faptul că orice critică adusă motivării pedepsei aplicate de judecător trebuie examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. Prin urmare, recursul poate fi examinat doar prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală există exclusiv atunci când pedeapsa stabilită de instanță nu respectă limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Procurorul consideră că inculpatul avea un antecedent penal nestins pentru o infracțiune gravă și conform legii nu putea beneficia de suspendarea executării pedepsei. Acest argument este greșit. Potrivit art. 110 Cod penal, antecedentul penal există din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la stingerea acestuia sau reabilitare. Existența antecedentului penal se raportează, la data comiterii noii infracțiuni. Caziuc a comis infracțiunea la 26 aprilie 2020. La acea dată, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 05 decembrie 2019 nu era definitivă, iar pedeapsa aplicată prin aceasta nu era încă pusă în executare. Alexandru Caziuc a fost reținut la 17 iunie 2020 și eliberat la 16 decembrie 2020 după expirarea termenului de pedeapsă (vezi para 5). La 26 aprilie 2020 Caziuc nu avea antecedente penale și nu se afla în perioada de probațiune. Instanțele nu aveau obligația de a pune în aplicare art. 90 alin. (10) Cod penal. Prin urmare, în această parte recursul procurorului este vădit neîntemeiat.

Procurorul mai pretinde că instanțele au greșit la individualizarea pedepsei și la dispunerea suspendării executării ei deoarece nu au ținut cont de personalitatea inculpatului. El nu a menționat în recurs care prevederi legale ar fi fost încălcate de instanțe la individualizarea pedepsei. Alegerea tipului pedepsei și a modalității de executare a acesteia, inclusiv oportunitatea suspendării executării ei conform art. 90 Cod penal, nu este o chestiune de drept și ține de discreția judecătorului. Prin urmare, aceste argumente ale procurorului nu se 5 încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-754/2024, § 50).

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3), 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Dumitru Calendari împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 29 martie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Sergiu Stratan Alexandru Negru 6