1ra-424/2026 — Art. 332 alin. 1 CP

Prin sentință, Libov Manastîrlî a fost găsită vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal și liberată de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Avocatul Nicolai Jecov și Libov Manastîrlî au declarat apel. La 12 ianuarie 2026, Curtea de Apel Sud a respins apelul ca nefondat.

Condamnata a declarat recurs. Ea solicită achitarea.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 25 ianuarie – 19 septembrie 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 26 septembrie 2019 – 03 decembrie 2024. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 31 decembrie 2024 – 12 ianuarie 2026. La 13 martie 2026, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție. ÎN FAPT

Libov Manastîrlî a fost învinuită în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, că, având calitatea de persoană publică și exercitând funcția de contabil-șef al IMSP CS Ceadîr-Lunga, în perioada iulie 2017 – mai 2018, aflându-se în or. Ceadîr-Lunga, a introdus cu bună știință date false în tabelele de pontaj privind prezența sa la locul de muncă, consemnând că s-a aflat la serviciu în perioadele în care, în realitate, se afla peste hotarele Republicii Moldova, fiindu-i calculat și achitat salariul în sumă totală de 18.909,18 de lei pentru perioadele respective, după cum urmează: Ani Zilele indicate în pontaj 2017 26-28 și 31 iulie; 01-04 și 07 august; 08, 11-15; 18-20 decembrie. 2018 12-16 și 19-21 februarie; 26-27 aprilie, 02-04 și 07 mai.

Potrivit tabelelor de pontaj, în perioada indicată în învinuire, Libov 1 Manastîrlî s-a aflat la serviciu, în fiecare zi lucrând câte opt ore (f.d. 24-30, vol. 1). Potrivit datelor de trecere a frontierei de stat, în perioada indicată în învinuire, Libov Manastîrlî nu se afla pe teritoriul țării (f.d. 31, vol. 1). Libov Manastîrlî nu și-a recunoscut vina. Ea a declarat că, în perioada anilor 2017–2018, exercita funcția de contabil-șef al IMSP CS Ceadîr-Lunga, fiind responsabilă de întocmirea și semnarea tabelelor de pontaj. În perioadele indicate în rechizitoriu, ea s-a aflat peste hotarele Republicii Moldova, însă și-a exercitat atribuțiile de serviciu de la distanță, utilizând computerul și coordonând activitatea angajaților prin telefon. Înscrierea cifrei „8” în tabelele de pontaj reflecta prestarea muncii timp de opt ore, chiar dacă nu era prezentă fizic la locul de muncă, această modalitate de lucru fiind coordonată cu conducătorul instituției. O parte din perioadele indicate în rechizitoriu reprezentau zile libere acordate în compensarea muncii prestate anterior în afara programului sau în concediu (f.d. 89 și 140, vol. 2).

Martora Natalia Mihalciuc a declarat că, în perioada anilor 2017–2018, deținea funcția de șef-coordonator al serviciului economic al IMSP Centrul de Sănătate Ceadîr-Lunga, iar Liubov Manastîrlî era responsabilă de întocmirea tabelelor de pontaj. În unele perioade, deși Manastîrlî se afla peste hotare sau era absentă fizic de la serviciu, în tabelele de pontaj era consemnată ca prezentă, întrucât își exercita atribuțiile de la distanță, cu acordul verbal al conducătorului instituției. Ea cunoștea despre aceste absențe, însă serviciul economic coordona tabelele de pontaj și le considera valabile (f.d. 69, vol. 2). Martora Svetlana Duleva a declarat că, în perioada anilor 2017–2018, exercita funcția de șef al IMSP Centrul de Sănătate Ceadîr-Lunga, iar Liubov Manastîrlî activa în calitate de contabil-șef, fiind responsabilă de completarea tabelelor de pontaj ale serviciului de contabilitate. Au existat situații în care Manastîrlî se afla peste hotarele Republicii Moldova și lucra de la distanță, deși în tabelele de pontaj figura ca prezentă la locul de muncă (f.d. 86, 254, vol. 2).

Prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Central, din 03 decembrie 2024, Libov Manastîrlî a fost găsită vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal și liberată de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. Instanța a reținut că în acțiunile lui Libov Manastîrlî sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în acte publice. Funcția de contabil-șef într-o instituție de stat se atribuie la categoria de persoană publică. Tabele de pontaj a orelor de muncă reprezintă documente oficiale. Datele false constau în faptul că Libov Manastîrlî, neaflându-se în țară, a fost inclusă ca fiind în serviciu. Pentru acest fapt, ei i-au fost incluse opt ore de muncă și achitat salariu. Interesul personal al inculpatei rezultă din acțiunile întreprinse de Libov Manastîrlî de a obține un beneficiu material. Martorul Svetlana Duleva nu a confirmat afirmația că lucrul de la distanță era coordonat cu conducerea instituției. Infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal este o infracțiune ușoară. Având în vedere că de la data comiterii faptelor au trecut mai mult de doi ani, instanța a aplicat prescripția răspunderii penale. 2

La 17 decembrie 2024, avocatul Nicolai Jecov și Libov Manastîrlî au declarat apel. Ei au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare. Potrivit apelului, materialele cauzei nu conțin probe directe care să demonstreze intenția inculpatei în comiterea falsului în acte publice. Chiar dacă Libov Manastîrlî nu s-a aflat fizic la locul de muncă, ea și-a îndeplinit conștiincios toate atribuțiile de serviciu, de la distanță, administrația instituției neavând pretenții față de aceasta. Prin urmare, Libov Manastîrlî a avut dreptul la salarizare și prin acțiunile ei nu au fost cauzate prejudicii.

Prin decizia din 12 ianuarie 2026, Curtea de Apel Sud a respins ca nefondat apelul. Instanța a preluat argumentele primei instanțe, deoarece instanța de fond a examinat toate faptele reținute în rechizitoriu și a analizat toate probele esențiale. Decizia integrală a fost publicată pe portalul instanțelor de judecată la data adoptării.

La 11 martie 2026, condamnata a declarat recurs. Recursul se întemeiază pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Recurenta solicită casarea sentinței și a deciziei și pronunțarea unei soluții de achitare. Ea reiterează argumentele din apel referitor la neconfirmarea învinuirii și că decizia instanței de apel se bazează pe aprecierea arbitrară a probelor (vezi para. 10).

La ziua comiterii faptei partea relevantă a Codului penal era următoarea: „Articolul 332. Falsul în acte publice (1) Înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite din interes material sau din alte interese personale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere 3 nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85).

Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Curtea Supremă de Justiție poate declara inadmisibil un recurs bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedura penală fără citarea părților în ședință (încheierea nr. 1ra-426/2024, § 21) și fără solicitarea referinței (încheierea 1ra-630/24, § 62 ).

Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază legală și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Condamnata susține că și-ar fi exercitat atribuțiile de serviciu prin muncă la distanță în perioadele în care se afla peste hotarele Republicii Moldova. În perioada anilor 2017–2018, legislația muncii din Republica Moldova nu reglementa instituția muncii la distanță. Presupunând că Libov Manastîrlî a continuat să execute anumite atribuții de serviciu de la distanță, acest fapt nu justifică înscrierea în tabelele de pontaj a unor date care atestau prezența sa fizică la locul de muncă. Tabelul de evidență a timpului de muncă este un document oficial destinat consemnării timpului efectiv lucrat potrivit regimului de muncă stabilit, iar mențiunile înscrise în acesta trebuie să corespundă situației reale. Chiar dacă această modalitate de lucru ar fi fost coordonată verbal cu conducătorul instituției, acest fapt nu poate înlătura caracterul neconform al înscrierilor efectuate în documentele oficiale. Eventualul acord al conducătorului nu putea substitui procedurile prevăzute de lege privind modificarea condițiilor de muncă și nici nu putea legitima consemnarea unor date care nu reflectau realitatea. Prin urmare, argumentul referitor la prestarea muncii de la distanță nu poate să înlăture constatarea că tabelele de pontaj nu reflectau situația de fapt privind prezența acesteia la locul de muncă.

Recurentul susține că nu a fost dovedit nici interesul său personal la comiterea infracțiunii. În opinia completului, acesta este evident. Ca urmare a completării eronate a tabelelor de pontaj, ea a obținut un beneficiu salarial sau zile suplimentare de concediu. Faptul că altcineva nu a exercitat atribuțiile sale în 4 perioada în care nu s-a aflat în țară este irelevant, deoarece condamnata nu era remunerată pentru sarcinile îndeplinite, ci pentru timpul lucrat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul condamnatei împotriva deciziei Curții de Apel Sud din 12 ianuarie 2026. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 5