- Dosarul nr.
- 1ra-403/2025
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
- Data
- 28 aprilie 2026
- Părțile
- Anatolie Lis
- Pe scurt
- Art. 422, 427 alin. 1 pct. 6, 7 CPP
1ra-403/2025 — Art. 172 alin. 3 lit. b, 201-1 alin. 2 lit. a, a-1 CP
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului învinuirea lui Anatolie Lis (art. 172 alin. (3) lit. b), 2011 alin. (2) lit. a), a1) Cod penal) (Dosarul nr. 1ra-403/25 1-24031622-01-1ra-25082025) Un recurs este tardiv, deoarece calcularea termenului de recurs prevăzut pentru avocatul care a cunoscut data pronunțării deciziei motivate curge în toate cazurile din ziua pronunțării deciziei motivate; Alt recurs este vădit neîntemeiat, deoarece din recurs nu rezultă de ce aprecierea dată probelor de către instanța de apel este irațională; Transferul temporar la judecătorilor la curtea de apel nu pune în discuție legalitatea constituirii instanței.
28 aprilie 2026 Au judecat anterior cauza judecătorii Prima instanță – Andrei Mocanu Instanța de apel – Oxana Robu, Olga Cojocaru, Vladislav Schibin Textul corespunde originalului Judecând în lipsa părților recursurile în cauza penală privind învinuirea lui Anatolie Lis, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Vladislav Gribincea, Președinte, Alexandru Negru, Leonid Chirtoacă, judecători, constată următoarele: ÎN FAPT
Anatolie Lis s-a născut în anul 1967 în Kazahstan. El a fost învinuit în baza art. 172 alin. (3) lit. b), 2011 alin. (2) lit. a), a1) Cod penal (acțiuni violente cu caracter sexual și violența în familie). În recurs el a fost apărat de avocații Ina Bodean și Serghei Mocanu.
El a fost învinuit că, începând cu perioada anului 2021 până la 26 octombrie 2023, locuind în comun cu soția Liudmila Lis, în raionul Anenii Noi și minora M.V., acționând cu intenție unică, de mai multe ori a urmărit victima minoră și, profitând de faptul că aceasta se află de una singură la domiciliu în baie, în camera sa, fie atunci când s-a oferit să o conducă la domiciliu cu automobilul propriu, a dus-o într-o fâșie forestieră aflată la periferia localității, unde, de mai multe ori a atins-o cu mâinile în regiunea sânilor, organelor genitale și a buzelor, impunând cu forța victima minoră să-l sărute pe buze, și tot atunci încerca să o convingă să întrețină cu el regulat rapoarte sexuale. Faptele au fost încadrate în baza art. 172 alin. (3) lit. b) Cod penal.
Anatolie Lis a mai fost învinuit că, în perioada 24 decembrie 2023 până la 30 ianuarie 2024 inclusiv, aflându-se la domiciliu fostei sale soții, Liudmila Lis, de care a divorțat însă cu care continua să locuiască în comun, în prezența acesteia și a minorei M.V., care se află sub tutela Liudmilei Lis, urmărind scopul de a o determina pe Lis Liudmila și minora M.V. de a-și retrage plângerea de la organul de urmărire penală care investiga fapta menționată în paragraful precedent, precum și a le determina de a depune pe acest caz a unor declarații eronate, a întreprins un șir de acțiuni ilegale și degradante după intensitate, care s-au manifestat prin adresarea unor amenințări verbale cu cauzarea de leziuni periculoase pentru viață și curmarea vieții victimelor. Faptele au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (2) lit. a), a1) Cod penal.
În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 10 iulie 2024, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, Anatolie Lis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor: Inculpatul Infracțiunea Pedeapsa Pedeapsa cu aplicarea art. 84 CP 1 art. 172 alin. (3) zece ani de lit. b) CP închisoare Anatolie Lis 11 ani de închisoare art. 2011 alin. (2) doi ani de lit. a), a1) CP închisoare Instanța a încasat din contul lui Anatolie Lis în beneficiul statului cheltuielile pentru expertizele judiciare de 4.044 de lei și prejudiciul moral în beneficiul M.V. suma de 70.000 de lei și a Liudmilei Lis suma de 10.000 de lei.
La 11 iulie 2024, avocata Victoria Burduja, în numele părților vătămate M.V. și Liudmila Lis, a declarat apel. Ea a solicitat emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasat în beneficiul M.V. și a Liudmilei Lis prejudiciul moral în mărime de câte 100.000 de lei.
La 12 iulie 2024, avocata Alina Ganu, în numele inculpatului, a declarat apel. Ea a solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motivul lipsei elementelor infracțiunii. Apelanta a invocat că nu există probe care să demonstreze săvârșirea infracțiunilor incriminate inculpatului, iar cuantumul despăgubirilor de stabilit astfel, încât acesta să aibă efect compensatoriu, dar nu de venituri nejustificative pentru victime.
La 19 iulie 2024, și inculpatul a declarat apel. El a solicitat achitarea, din motivul lipsei faptei infracționale. Apelantul a invocat că nu a comis fapte le incriminate. Învinuirea se bazează doar pe declarațiile minorei M.V., date pe motiv de răzbunare.
La 12 martie 2025, Curtea de Apel Centru a respins apelurile inculpatului și a avocatei Alina Ganu. Instanța a admis apelul declarat de avocata Victoria Burduja, a casat parțial sentința, în latura civilă, și a încasat de la inculpat prejudiciul moral în beneficiul M.V. în suma de 100. 000 lei și de 25 000 de lei în beneficiul Liudmilei Lis. Instanța a constatat că declarațiile părților vătămate, ale martorilor, rapoartele de expertiză judiciare, și alte înscrisuri administrate la dosar demonstrează că Anatolie Lis a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. b), 2011 alin. (2) lit. a), a1) Cod penal. La ședința din 29 ianuarie 2025, când instanța a anunțat data pronunțării deciziei integrale, avocata Ina Bodean a participat. La 12 martie 2025, în ședința de pronunțare a deciziei motivate a fost prezent doar procurorul. Decizia nu a fost plasată pe portalul instanțelor judecătorești în scopul protecției vieții private a persoanelor implicate. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost înmânată condamnatului în penitenciar la 20 iunie 2025 (f.d. 93 vol. III).
La 21 iulie 2025, avocata Ina Bodean, în interesele lui Anatolie Lis, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită achitarea. Ea susține că, din probele prezentate de acuzare nu rezultă vinovăția condamnatului în comiterea faptelor penale incriminate. Cuantumul prejudiciului moral acordat este exagerat. Avocata menționează că a primit decizia 2 motivată la 21 iulie 2023, prin intermediul poștei.
La 04 august 2025, și avocatul Serghei Mocanu, în interesele lui Anatolie Lis, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) Cod de procedură penală. El a fost împuternicit de condamnat să-i reprezinte interesele la 11 iunie 2025 (f.d. 90 vol.III). El solicită pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece instanțele inferioare au administrat și apreciat în mod arbitrar probele. Potrivit recursului, instanțele au dat valoare probatorie exclusivă unor declarații contradictorii ale martorilor, ignorând probele esențiale, cum ar fi: raportul medico-legal care contrazice descrierea faptelor, declarațiile martorilor oculari care indică o altă versiune și înregistrări video care infirmă susținerile acuzării. Probele administrate confirmă existența unor interese pecuniare a părților vătămate și nicidecum vinovăția inculpatului. De asemenea, transferarea temporară a unor judecători la Curtea de Apel Centru şi examinarea de către aceștea a prezentei cauzei penale încalcă dreptul inculpatului la un „tribunal stabilit de lege.” Referitor la termenul pentru depunerea recursului, avocatul Mocanu susține că acesta curge din 21 iulie 2025, când a luat cunoștință de materialele cauzei.
Curtea Supremă de Justiție nu a solicitat prezentarea referinței la recurs.
Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 07 noiembrie 2023 - 01 februarie 2024. Prima instanță a examinat cauza în perioada 21 martie – 10 iulie 2024. Instanța de apel a judecat cauza în perioada 18 iulie 2023 – 12 martie 2025. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 25 august 2025.
MOTIVAREA INSTANȚEI
i. Recursul avocatului Ina Bodean
Conform art. 422 Cod de procedură penală, în vigoare la data depunerii recursului, termenul de declarare a recursului este de două luni de la data comunicării deciziei integrale. Recursul a fost depus peste mai mult de două luni de la pronunțarea deciziei instanței de apel, iar instanța urmează să stabilească, în primul rând, dacă recursul a fost înaintat în termen.
Decizia motivată a instanței de apel a fost pronunțată la 12 martie 2025, iar recursul depus pe 21 iulie 2025. Potrivit materialelor cauzei, la ședința din 29 ianuarie 2025, participanții, inclusiv recurenta, au fost informați că decizia motivată va fi pronunțată integral la 12 martie 2025. Ina Bodean nu s-a prezentat la ședința de pronunțare a deciziei integrale.
Recursul a fost depus de apărător, nu de condamnat. Ina Bodean cunoștea data comunicării deciziei integrale. Decizia motivată a fost pronunțată la acea ședință. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru ca termenul de recurs pentru avocat să curgă de la o dată ulterioară (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra- 424/2025, § 17).
Termenul de declarare a recursului pentru Ina Bodean a început să curgă 3 din 13 martie 2025 și a expirat cel târziu la 13 mai 2025. Recursul a fost depus la 21 iulie 2025. Codul de procedură penală nu prevede instituția repunerii în termenul de depunere a recursului. Termenul de două luni prevăzut de art. 424 Cod de procedură penală este unul de decădere (încheierea nr. 1ra-760/2024, § 22). Prin urmare, acest recurs este tardiv. ii. Recursul avocatului Serghei Mocanu
Decizia instanței de apel a fost înmânată condamnatului în penitenciar la 20 iunie 2025. Aceasta este data de la care a început să curgă termenul de recurs pentru condamnat. La 04 august 2025, avocatul Serghei Mocanu, în interesele condamnatului, a declarat recurs. El a fost împuternicit de condamnat să-i reprezinte interesele la 11 iunie 2025, iar anterior avocatul Mocanu nu a apărat condamnatul în această cauză. Recursul a fost declarat de către avocatul Mocanu în mai puțin de două luni de la recepționarea de către condamnat a deciziei motivate. Prin urmare, recursul declarat nu poate fi respins ca tardiv.
Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85).
Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 7) din Codul de procedură penală. Pct. 6) se referă la caracterul arbitrar al hotărârii și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, iar pct.7) la compunerea instanței contrar legii. În esență, argumentele din recurs vizează deficiențe de motivare, dezacordul cu aprecierea probelor și legalitatea examinării cauzei în apel de către judecători transferați temporar. a) art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală
Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală în decizia nr. 1ra-1085/2024, §§ 37-42 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024, §§ 38-39. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a explicat că este posibil ca o hotărâre judecătorească să fie în același timp „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Totuși, fiecare din cele două sintagme urmează a fi examinate separat (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 43). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau 4 de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază legală și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra- 1251/2024, § 39).
Eroarea admisă trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.
Instanța de apel a reținut că probele administrate confirmă existența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. b), 2011 alin. (2) lit. a), a1) Cod penal. Instanța de apel nu a reținut cele invocate de inculpat că M.V., este bolnavă mental și a inventat acuzațiile împotriva acestuia. Declarațiile părții vătămate minore M.V., audiată în condiții speciale, coroborează cu rapoartele de evaluare psihologică și de expertiză judiciară. M.V., nu suferă de maladii psihice, este capabilă de a înțelege caracterul și însemnătatea acțiunilor comise împotriva ei. Ea manifestă semne psiho-comportamentale specifice copiilor abuzați sexual. Declarațiile părții vătămate M.V., ale părții vătămate Liudmila Lis, a martorilor Eugenia Visan, Silvia Postolachi și Elena Brânză coroborează cu concluziile raportului de evaluare psihologică și anexa la acesta (f.d. 108-109, vol. I) și cu procesul-verbal din 07 noiembrie 2023 de examinare a stenogramei (f.d. 114-115, vol. I).
Recursul nu indică concert în ce constă irațională a probelor esențiale. Dezacordul cu aprecierea dată probelor de către curtea de apel nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Recurentul susține că probele administrate indică existența unor interese pecuniare ale părților vătămate și nu demonstrează vinovăția. Înaintarea acțiunii civile nu exclude existența faptei infracționale. Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat. b) art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală
Acest temei de recurs se referă la constituirea instanței contrar legii. Recurentul susține că în instanța de apel cauza a fost examinată de judecători transferați temporar din judecătorii la Curtea de Apel Chișinău. Aceste circumstanțe pun în discuție caracterul instanței de „tribunal stabilit de lege”. Recurentul contestă însăși instituția transferului temporar al judecătorilor din judecătorii la curțile de apel. El nu contestă respectarea procedurii de transfer temporar.
Completul reiterează că transferul temporar al judecătorului în altă instanță este prevăzută de a art. 22 alin. (81) al Legii nr. 252/2023. Măsura este dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii, organ din care jumătate sunt judecători, care este garantul independenței judecătorilor. Transferul poate fi dispus doar cu acordul judecătorului. Nici Parlamentul, nici Guvernul nu pot influența statutul judecătorilor detașați, care beneficiază de aceleași garanții de independență ca și ceilalți judecători. Mandatul lor este reglementat prin lege și se extinde până la 5 numirea judecătorilor plenipotențiari. După finalizarea transferului temporar, judecătorii transferați nu sunt demiși, ei continuă să exercite funcțiile de judecător deținute pînă la transfer. Prin urmare, și în această parte recursul este vădit neîntemeiat.
Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) și 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile depuse de avocații Ina Bodean și Serghei Mocanu împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 12 martie 2025. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Alexandru Negru Leonid Chirtoacă 6