- Dosarul nr.
- 1r-26/2025
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
- Data
- 16 iulie 2026
- Părțile
- Grigore Guzun, Alexandru Parasca
- Pe scurt
- Art. 449 CPP
1r-26/2025 — Art. 241 alin 2 lit. b, f CP
DECIZIE
cu privire la recursul împotriva încheierii învinuirea lui Alexandru Parasca și Grigore Guzun (art. 241 alin. (2) lit. b), f) Cod penal) (Dosarul nr. 1r-26/2025 Nr. PIGD 1-18168742-01-1r-05082025) Recurs nefondat; Raportul de expertiză contabilă întocmit după soluționarea apelului, în baza informațiilor contabile examinate de instanța de judecată anterior, nu reprezintă o circumstanță nouă sau recent descoperită.
16 iulie 2026 Au judecat anterior cauza judecătorii Prima instanță – Aureliu Postică Instanța de recurs – Oxana Robu, Igor Mânăscurtă, Marcel Juganari Instanța de recurs în anulare – Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan Curtea de Apel (revizuirea) – Ion Bulhac, Svetlana Vîșcu, Marcel Popescu Textul corespunde originalului Judecând în lipsa părților recursul înaintat de avocatul Ion Arhiliuc împotriva încheierii curții de apel de respingere a cererii de revizuire, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Vladislav Gribincea, Preşedinte, Leonid Chirtoacă, Alexandru Negru, judecători, constată următoarele: ÎN FAPT
La 29 octombrie 2019, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Grigore Guzun și Alexandru Parasca au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 241 alin. (2) lit. b), f) Cod penal (practicarea ilegală a activității de întreprinzător, săvârșită de două persoane și soldată cu obținerea unui profit în proporții deosebit de mari). Ei au fost condamnați la amendă în mărime de 2.500 de unități convenționale fiecare. Instanța a dispus confiscarea specială a contravalorii profitului infracțional în mărime de 782.959,10 de lei, iar în scopul asigurării confiscării speciale a dispus confiscarea mijloacelor bănești sechestrate. Instanța a soluționat și chestiunile cu privire la sechestrul aplicat asupra automobilului și cheltuielile judiciare. Vinovăția inculpaților a fost reținută în baza declarațiile martorilor, procesele-verbale de ridicare și examinare a înscrisurilor, materialele măsurilor speciale de investigații și rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 110, din 12 iunie 2018, și nr. 138, din 26 iunie 2018.
La 04 noiembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul declarat de avocatul Ion Vicol în interesele inculpaților, inclusiv din oficiu, a casat parțial sentința și a pronunțat o nouă hotărâre. Grigore Guzun și Alexandru Parasca, recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 241 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, au fost liberați de pedeapsa penală din motivul expirării termenului de prescripție. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Instanța a examinat dezacordul apărării față de rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 110 din 12 iunie 2018 și nr. 138 din 26 iunie 2018. Apărarea a susținut că aceste rapoarte sunt imprecise și neargumentate, iar inculpații nu au participat la efectuarea cercetărilor și nu au cunoscut concluziile specialistului. Instanța a respins aceste critici. Ea a apreciat rapoartele prin prisma art. 101 Cod de procedură penală și a reținut că acestea coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Instanța a menționat că, la etapa prezentării materialelor urmăririi penale, apărarea nu a formulat obiecții față de rapoartele menționate. Apărarea nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare pentru verificarea concluziilor din rapoartele de constatare tehnico-științifică.
La 17 noiembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil 1 recursul declarat de avocatul Ion Vicol împotriva deciziei instanței de apel.
La 10 decembrie 2024, avocatul Ion Arhiliuc, în interesele condamnaților Grigore Guzun și Alexandru Parasca, a depus o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. El a susținut că organul de urmărire penală și instanțele de judecată nu au dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile, dar s-au bazat pe două rapoarte de constatare tehnico-științifică. Raportul de expertiză extrajudiciară contabilă din 30 iulie 2024 demonstrează că înscrisurile utilizate la calcularea profitului nu pot fi considerate documente contabile oficiale, nu pot fi folosite la calcularea contribuțiilor la bugetul de stat și nu permit calcularea profitului obținut de condamnați în perioada 2016-2018. El a concluzionat că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 241 Cod penal nu există, deoarece nu a fost dovedit profitul de 782.959,10 de lei.
La 15 iulie 2025, Curtea de Apel Centru a respins cererea de revizuire. Instanța a reținut că raportul de expertiză extrajudiciară contabilă din 30 iulie 2024 nu constituie o circumstanță nouă, în sensul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, ci reprezintă o opinie ulterioară asupra acelorași fapte și împrejurări deja analizate în procesul penal. Rapoartele de constatare tehnico-științifică au fost cunoscute, analizate și apreciate de instanțele care au examinat fondul cauzei. La etapa examinării cauzei, apărarea nu a înaintat cerere de recuzare a expertului care a semnat rapoartele de constatare tehnico-științifică și nu a solicitat efectuarea unei expertize judiciare. Existența unor concluzii divergente într-un raport extrajudiciar nu justifică redeschiderea procesului penal.
La 30 iulie 2025, avocatul Ion Arhiliuc, în numele condamnaților Grigore Guzun și Alexandru Parasca, a declarat recurs împotriva încheierii din 15 iulie 2025. Recurentul a solicitat casarea ei, rejudecarea cauzei și achitarea condamnaților. Avocatul a reiterat argumentele din cererea de revizuire. Avocatul a criticat și concluzia instanței de revizuire potrivit căreia raportul extrajudiciar reprezintă doar o opinie ulterioară asupra unor fapte deja examinate. El a susținut că organul de urmărire penală era obligat să dispună o expertiză contabilă judiciară, nu să se limiteze la rapoarte de constatare tehnico-științifică. În acest context, recurentul a invocat prezumția nevinovăției. Apărarea a menționat că condamnații nu au avut posibilitatea financiară de a solicita anterior o expertiză, deoarece bunurile și mijloacele bănești le-au fost ridicate și, ulterior, confiscate. El a făcut trimitere la cauza Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1403/2016 și a susținut că, similar acelei cauze, raportul de expertiză prezentat după rămânerea irevocabilă a hotărârii justifică redeschiderea procedurii de revizuire.
MOTIVAREA INSTANȚEI
7. Potrivit art. 439 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 15 zile. Încheierea a fost pronunțată la 15 iulie 2025, iar recursul a fost declarat la 30 iulie 2025. Prin urmare, recursul a fost declarat în termen. 2
Completul reiterează că revizuirea nu poate fi un recurs deghizat. Temeiurile de revizuire sunt exhaustiv menționate în art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. Revizuirea nu poate fi folosită pentru reluarea dezbaterilor asupra probelor examinate anterior. În revizuire nu este examinată decât întrunirea condițiilor pentru redeschiderea procesului, fără a fi examinată temeinicia recursului, sau a acuzațiilor aduse (încheierile nr. 1rh-24/2024, § 71; 1rh-17/2024, § 36). Întrunirea condițiilor pentru admiterea revizuirii urmează a fi dovedită de revizuient (încheierea nr. 1r-24/2025, § 16).
Pentru admiterea unei cereri de revizuire întemeiate pe art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: proba invocată confirmă circumstanțe care nu au fost examinate în instanța de fond și în căile ordinare de atac; circumstanțele invocate sunt de natură să schimbe soluția adoptată cu privire la fondul cauzei; neexaminarea acestor circumstanțe anterior nu se datorează acțiunii sau inacțiunii părții care solicită revizuirea (încheierea 1rh-6/2025, § 21). În scopul aflării adevărului, apărarea poate invoca în susținerea cererii de revizuire, cu o justificare foarte convingătoare, circumstanțele pe care le-a ascuns și care confirmă că condamnatul este nevinovat (încheierea nr. 1r-13/2026, § 12).
Sintagma „circumstanțe noi sau recent descoperite” din art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală se referă la chestiuni de fapt, nu la menționarea circumstanțelor examinate anterior într-un act emis după hotărârea judecătorească irevocabilă. Nu este suficientă prezentarea unei alte versiuni asupra unor împrejurări deja cunoscute și examinate în proces (încheierea nr. 1avc-5/2026, § 14). În caz contrar, revizuirea s-ar transforma într-un recurs deghizat, cu scopul de a repune în discuție circumstanțe care deja au fost examinate irevocabil, ceea ce este inadmisibil (mutatis mutandis încheierea nr. 1r-13/2026, § 13).
Apărarea a invocat un raport de expertiză extrajudiciară contabilă din 30 iulie 2024. Potrivit recurentului, acest raport demonstrează că înscrisurile examinate la etapa constatărilor tehnico-științifice nu pot fi considerate documente contabile oficiale și nu permit calcularea profitului obținut de condamnați în perioada 2016-2018. În lipsa profitului de 782.959,10 lei, nu există latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 241 alin. (2) lit. b), f) Cod penal.
Completul este de acord cu instanța de revizuire că raportul extrajudiciar invocat nu constituie o circumstanță nouă sau recent descoperită în sensul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. Dezacordul față de rapoartele de constatare tehnico-științifică a constituit unul dintre argumentele de bază ale apărării. Art. 143 Cod de procedură penală menționează situațiile în care expertiza este obligatorie. Art. 93 Cod de procedură penală menționează constatările tehnico-științifice printre mijloacele de probă admisibile în procesul penal.
Apărarea a avut acces la materialele cauzei și a cunoscut concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică. Dacă aprecia că stabilirea profitului 3 impunea efectuarea unei expertize contabile judiciare el avea posibilitatea de a solicita, până în instanța de apel, efectuarea acestei expertize. El nu a prezentat o explicație convingătoare de ce o asemenea cerere nu fost formulată. Argumentul privind imposibilitatea financiară a condamnaților nu este suficient. Fără o motivare convingătoare, scăpările apărării nu pot fi ulterior invocate pentru a redeschide un proces penal soluționat irevocabil (mutatis mutandis, încheierile nr. 1r-11/2024, § 18; 1rh-33/2024, § 22).
Completul nu poate reține nici argumentele întemeiate pe art. 6 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prezumția nevinovăției și jurisprudența Curții Europene privind sarcina probei. Aceste argumente vizează modul în care au fost administrate și apreciate probele la judecarea fondului cauzei. La etapa revizuirii, prezumția nevinovăției nu mai este aplicabilă, revizuientul având sarcina de a confirma existența temeiului de revizuire.
Trimiterea recurentului la cauza Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1403/2016 nu poate conduce la o altă concluzie. Aplicarea revizuirii depinde de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze. Recurentul nu a demonstrat existența unei situații similare care să impună redeschiderea procesului penal. Raportul extrajudiciar prezentat de apărare nu constată falsificarea rapoartelor de constatare tehnico-științifică, nu identifică documente necunoscute anterior și nu stabilește o împrejurare de fapt pe care instanțele nu ar fi putut să o cunoască. El oferă doar o concluzie contabilă diferită asupra unor materiale deja examinate de instanța de judecată. Prin urmare, iar cererea de recurs este nefondată.
Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca nefondat recursul declarat de avocatul Ion Arhiliuc împotriva încheierii Curţii de Apel Centru din 15 iulie 2025. Decizia este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 4