1ra-419/2024 — Art. 349 alin 1-1 CP

Nicolai Dragomir s-a născut în anul 1989 în r-nul Cahul. El a fost apărat de avocatul Mariana Turculeț.

Nicolai Dragomir a fost învinuit că, la 15 iunie 2021, în jurul orei 01:15, aflându-se pe o stradă din satul Chircani, raionul Cahul, a fost stopat de angajații Inspectoratului de Poliție Cahul, Igor Carandrei, Constantin Roșca și Alexandru Pascal. Polițiștii se aflau în exercitarea atribuțiilor funcționale, deplasându-se la fața locului în baza unei sesizări telefonice. La solicitarea acestora de a comunica direcția de deplasare, inculpatul, acționând în scopul sistării activității polițiștilor și împiedicării documentării incidentului, a manifestat un comportament agresiv. Acesta a lovit cu mâinile în capota automobilului de serviciu, i-a acostat jignitor pe polițiști, adresându-le cuvinte necenzurate, i-a îmbrâncit și i-a amenințat cu moartea și răfuiala fizică. Totodată, Dragomir a smuls epoletul de la uniforma lui Igor Carandrei, iar când ultimul i-a prezentat legitimația, l-a lovit peste mâini, refuzând să se supună cerințelor legale. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 349 alin. (11) Cod penal.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 20 iunie 2023, prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul central, Nicolai Dragomir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la doi ani de închisoare. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de trei ani. Instanța a constatat că inculpatul a inițiat un conflict violent cu polițiștii IP Cahul, aflați în misiune, manifestând agresivitate și opunând rezistență fizică. El a aplicat violență nepericuloasă pentru viață sau sănătate împotriva agentului Igor Carandrei, i-a deteriorat uniforma și a împiedicat exercitarea atribuțiilor de serviciu prin amenințări și injurii. Vinovăția inculpatului este confirmată de declarațiile concordante ale părților vătămate, coroborate cu procesul-verbal de examinare din 15 iunie 2021 și planșele foto. Teza apărării, potrivit căreia inculpatul ar fi fost imobilizat instantaneu fără a exercita violențe, este respinsă ca nefondată; depozițiile martorilor oculari (Pascal și Roșca) confirmă agresiunea asupra colegului lor, justificând pe deplin aplicarea mijloacelor speciale (cătușele) prin prisma comportamentului refractar și distructiv al inculpatului. Sub aspect procedural, cererile apărării din 25 iunie și 13 iulie 2021 privind 1 pretinse încălcări de drepturi și nulități ale probelor sunt respinse ca neîntemeiate, în lipsa unui suport factologic. La individualizarea pedepsei, prin prisma datelor ce caracterizează personalitatea inculpatului și a antecedentelor sale, instanța conchide că reeducarea acestuia este posibilă fără izolare de societate, stabilind o pedeapsă de doi ani de închisoare, suspendată condiționat în condițiile art. 90 Cod penal.

La 21 iunie 2023, procurorul în Procuratura r-nului Cahul, Dumitru Popușoi, a depus apel, solicitând casarea sentinței în partea suspendării executării pedepsei. El a invocat că pedeapsa aplicată este prea blândă. Deși infracțiunea este una mai puțin gravă, inculpatul are antecedente penale stinse, inclusiv o condamnare anterioară în baza art. 264¹ alin. (4) Cod penal, precum și multiple sancțiuni contravenționale. Fapta aduce atingere relațiilor sociale privind autoritatea publică, iar reeducarea și corectarea inculpatului pot fi realizate doar prin izolarea acestuia de societate, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

La 26 iunie 2023, avocatul Mariana Turculeț, în interesele inculpatului, a depus apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Nicolai Dragomir să fie achitat. În cadrul urmăririi penale, apărarea a solicitat constatarea nulității și excluderea unor probe, inclusiv prezentarea uniformei cu inscripția „Poliția”, examinată la 15 iunie 2021, însă cererea nu a fost soluționată, iar cauza a fost expediată în instanță. La 13 iulie 2021, s-a invocat încălcarea drepturilor fundamentale ale inculpatului, în special faptul că rechizitoriul nu i-a fost înmânat la finalizarea urmăririi penale. Instanța de fond a respins cererea fără o motivare corespunzătoare. Această omisiune a procurorului a fost remediată abia în cadrul ședinței preliminare, la intervenția apărării. După cercetarea probelor în ședința din 01 decembrie 2022, apărarea a reiterat solicitarea de obligare a procurorului de a prezenta uniforma cu inscripția „Poliția”, însă cererea a fost respinsă. Nu a fost stabilit obiectul material al infracțiunii, în lipsa unor prejudicii materiale sau leziuni corporale, nefiind administrat un raport de expertiză medico-legală în acest sens.

La 28 februarie 2024, Curtea de Apel Cahul a respins apelurile și a menținut sentința. Instanța de apel a reținut că, la 15 iunie 2021, părțile vătămate, colaboratori de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aveau calitatea de persoană cu funcție de răspundere. În timpul documentării unei pretinse sustrageri de bunuri, inculpatul a împiedicat activitatea acestora, a manifestat un comportament agresiv, a aplicat violență nepericuloasă față de Igor Carandrei și i-a deteriorat uniforma de serviciu, fiind ulterior încătușat și escortat la Inspectoratul de Poliție Cahul. Aceste împrejurări au fost confirmate prin declarațiile consecvente ale lui Constantin Roșca și Alexandru Pascal, coroborate cu procesul-verbal de examinare a uniformei și rapoartele de expertiză. Instanța a apreciat declarațiile inculpatului privind pretinsele acțiuni ilegale ale polițiștilor ca o metodă de apărare, neconfirmată prin probe. Argumentele apărării referitoare la lipsa obiectului material al infracțiunii, nulitatea procesului-verbal de examinare a obiectului, neprezentarea uniformei în ședință și încălcarea 2 dreptului la apărare prin neînmânarea rechizitoriului au fost respinse. Aceste susțineri au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, iar omisiunea procurorului a fost remediată în faza pregătitoare a judecății. În privința aplicării art. 90 Cod penal, instanța a reținut că, deși antecedentele penale și contravenționale ale inculpatului justifică stabilirea unei pedepse de doi ani închisoare, caracterul și gravitatea infracțiunii, precum și datele privind personalitatea acestuia, permit concluzia că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei. Decizia motivată a fost pronunțată la 28 februarie 2024.

La 15 martie 2024, avocatul Mariana Turculeț, în interesul lui Nicolai Dragomir, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului. El contestă concluziile instanței de apel privind imposibilitatea stabilirii vechimii leziunilor constatate la Nicolai Dragomir. Se susține că din ordonanța de dispunere a expertizei rezultă cert că incidentul s-a produs la 15 iunie 2021, în jurul orei 01:15, iar leziunile au fost cauzate în aceleași împrejurări, prin acțiunea unui obiect dur și contondent sau prin cădere. Instanțele și-au întemeiat soluția pe procesul-verbal de examinare a uniformei cu inscripția „POLIȚIA” din 15 iunie 2021, deși cererile de prezentare și examinare nemijlocită a acesteia au fost respinse pe motiv că bunul nu a fost recunoscut corp delict și nici anexat la dosar. Instanța de apel a omis să analizeze raportul de expertiză judiciară care a constatat lipsa leziunilor corporale la polițistul Igor Carandrei. Apărarea invocă și nulitatea procesului-verbal de examinare a obiectului, deoarece acesta nu conține date privind sigilarea, proprietarul bunului, temeiul ridicării sau al predării acestuia. Sub aspect procedural, se reproșează că instanța de apel a ignorat caracterul incomplet al urmăririi penale. Deși la finalizarea procedurii de urmărire penală s-a anunțat depunerea unei cereri motivate, înaintată ulterior la 25 iunie 2021 – prin care se solicita efectuarea unor acțiuni suplimentare, inclusiv investigarea pretinselor rele tratamente prin prisma art. 3 CEDO, procurorul a expediat cauza în instanță în baza unei ordonanțe din 23 iunie 2021, fără a examina cererea ulterioară și fără a înmâna rechizitoriul inculpatului. Remedierea acestor omisiuni abia în ședința preliminară a generat, în opinia apărării, o încălcare flagrantă a drepturilor garantate de CEDO.

La 18 martie 2024, procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 2), 5) și 6) Cod de procedură penală. El solicită casarea deciziei în latura pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie exclusă aplicarea art. 90 Cod penal. Procurorul susține că pedeapsa aplicată este prea blândă, invocând antecedentele penale nestinse ale inculpatului, săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă și faptul că aceasta aduce atingere autorității publice. Nicolai Dragomir nu și-a recunoscut vina și nu a colaborat cu organul de urmărire penală, astfel încât reeducarea sa ar fi posibilă doar prin executarea efectivă a pedepsei cu 3 închisoarea. Procurorul critică faptul că instanțele au analizat exclusiv aplicarea art. 90 Cod penal, fără a examina incidența art. 90¹ Cod penal.

Urmărirea penală a fost pornită la 15 iunie și s-a terminat la 23 iunie 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada 25 iunie 2021 - 20 iunie 2023. Instanța de apel a examinat cauza între 07 iulie 2023 și 28 februarie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 01 aprilie 2024.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursurile sunt întemeiate pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 1), 2), 5) și 6) Cod de procedură penală. Apărarea invocă pretinse încălcări ale normelor procesuale și ale dreptului la apărare, inclusiv sub aspectul administrării probelor și al neînmânării rechizitoriului, iar procurorul critică individualizarea pedepsei. Deși declarate distinct, argumentele din recurs vor fi examinate împreună. Argumentele invocate vor fi examinate prin prisma temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală.

Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nici o instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nici o bază legală și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Completul reține că motivele de recurs formulate de apărare reiau, în esență, criticile invocate în apel, vizând modul de apreciere a probelor, 4 neprezentarea uniformei cu inscripția „POLIȚIA”, pretinsa lipsă a obiectului material al infracțiunii, concluziile expertizelor privind leziunile corporale, caracterul incomplet al urmăririi penale și pretinsa încălcare a dreptului la apărare prin neînmânarea rechizitoriului. Aceste aspecte au fost examinate de instanțele inferioare și respinse printr-o motivare suficientă, iar instanța de recurs subscrie concluziilor acestora. Instanța de apel a constatat, în baza declarațiilor concordante ale părților vătămate, coroborate cu procesul-verbal de examinare, planșele foto și celelalte probe administrate, că Nicolai Dragomir a manifestat un comportament agresiv față de colaboratorii de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a aplicat violență nepericuloasă pentru viață sau sănătate, a deteriorat uniforma de serviciu și a împiedicat exercitarea atribuțiilor funcționale. Criticile apărării privind neprezentarea fizică a uniformei, nulitatea procesului-verbal de examinare și imposibilitatea stabilirii vechimii leziunilor nu infirmă această concluzie și nu demonstrează o apreciere vădit nerezonabilă a probelor determinante. Cu referire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare nu se confirmă. Instanța de apel a reținut că aspectele privind neînmânarea rechizitoriului și cererile formulate la finalizarea urmăririi penale au fost analizate, iar eventualele neregularități procedurale nu au cauzat o vătămare efectivă a drepturilor procesuale ale condamnatului și nu au afectat caracterul echitabil al procedurii în ansamblu. Recursul nu relevă existența unei erori de drept, a unei omisiuni determinante sau a unei aprecieri arbitrare ori vădit nerezonabile a probelor, în sensul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Criticile formulate exprimă doar dezacordul recurentului cu soluția pronunțată și cu raționamentul instanței de apel, ceea ce nu constituie temei de casare. Prin urmare, recursul în aceasta parte este inadmisibil.

Procurorul contestă individualizarea pedepsei, apreciind că suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal este nejustificat de blândă, iar circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului impuneau executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea. Totodată, acesta invocă faptul că instanțele nu au examinat incidența art. 90¹ Cod penal.

Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală există exclusiv atunci când pedeapsa stabilită de instanță nu respectă limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Procurorul nu a menționat în recurs prevederile legale care au fost încălcate de către instanțe atunci când au stabilit pedeapsa cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea. Completul de judecată subliniază că pedeapsa a fost stabilită în limitele prevăzute de art. 349 alin. (1¹) Cod penal, iar alegerea felului și modalității de executare a acesteia, inclusiv aplicarea art. 90 Cod penal, ține de marja de apreciere a instanței. Neexaminarea expresă a incidenței art. 90¹ Cod penal nu este de natură să afecteze legalitatea individualizării pedepsei, în condițiile în care instanțele au motivat posibilitatea corectării inculpatului fără executarea efectivă a pedepsei. Instanța poate admite recursul în temeiul pct. 5) doar atunci când nu sunt întrunite condițiile legale pentru individualizarea pedepsei aplicate. Asemenea 5 argumente nu au fost invocate în recurs. Prin urmare, recursul este inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-754/2024, § 50).

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile depuse de avocatul Mariana Turculeț, în interesele lui Nicolai Dragomir și de procurorul Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 28 februarie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 6