1ra-1390/ 2023 — Art.186 alin. 2 lit. d CP

Rodion Istarti s-a născut în anul 1998 în Federația Rusă. El a fost apărat de avocatul Ina Bodean.

Rodion Istrati a fost învinuit că, în perioada 08 februarie 2020 şi până la 10 februarie 2020, aflându-se în curtea blocului locativ de pe bd. Cuza Vodă mun. Chişinău, a sustras pe ascuns un automobil de model „Ford Excort” în valoare de 5.741,58 de lei, astfel cauzându-i lui Iuri Raevschii o daună materială în proporţii considerabile.

El a mai fost învinuit că, la 13 februarie 2020, aproximativ la ora 15:00, aflându-se în curtea unui bloc locativ de pe bd. Dacia 7/2, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a automobilului de model „Mercedes-Benz 100D”, anul fabricației 1994, ce aparținea cu drept de proprietate lui Veaceslav Morari, a contactat telefonic șoferul unui evacuator de model Iveco 3510, ale cărui date erau plasate pe site-ul www.999.md, solicitându-i prestarea serviciilor de transport auto. În continuare, pentru a crea aparența legalității acțiunilor sale, acesta l-a asigurat pe șoferul evacuatorului că ar fi fost împuternicit de proprietar să dispună de automobil. Fiind astfel indus în eroare, șoferul a transportat mijlocul de transport la punctul de colectare a metalului feros amplasat pe str. Albișoara, mun. Chișinău, unde Rodion Istrati l-a vândut. Prin aceste acțiuni, părții vătămate Veaceslav Morari i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă de 20.000 de lei.

Ambele fapte a fost încadrate conform art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal (furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporţii considerabile).

În cursul urmăririi penale, Veaceslav Morari a fost recunoscut în calitate de parte civilă (f.d. 10, vol. I). La 01 iunie 2021, el a înaintat acțiune civilă, solicitând încasarea prejudiciului material de 20.000 de lei. El a indicat că, în februarie 2020, a constatat dispariția automobilului Mercedes MB100, iar ulterior l-a identificat la un punct de colectare a fierului uzat din mun. Chișinău, dezmembrat în proporție de aproximativ 70%. Partea civilă a estimat prejudiciul la 20.000 de lei, invocând că anterior primise o ofertă de 1.500 de euro pentru automobil și intenționa, după reparații cosmetice, să îl vândă la un preț mai mare de 2.000 de euro. (f.d. 113, vol. I). 1

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală. La 05 august 2021, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Rodion Istrati a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor incriminate și condamnat la câte un an de închisoare pentru fiecare infracțiune. În temeiul art. 84 alin. (1) și (4) Cod penal, pentru concurs de sentinţe, prin cumul parţial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă lui Rodion Istrati de trei ani și trei luni de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Instanța a admis integral acțiunile civile și a încasat de la Rodion Istrati în beneficiul lui Veaceslav Morari 20.000 de lei și în contul lui Iurie Raevschii a sumei de 5.741 de lei.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea faptelor, persoana inculpatului, recunoașterea vinovăției și antecedentele penale pentru fapte similare, reținând că infracțiunile sunt mai puțin grave. În temeiul art. 364¹ alin. (8) Cod de procedură penală, limitele pedepsei au fost reduse, iar pedeapsa definitivă a fost stabilită prin cumul, potrivit art. 84 Cod penal, cu luarea în considerare a pedepsei executate în baza sentinței judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 26 martie 2020.

La 08 august 2021, avocatul Ina Bodean, în numele lui Rodion Istrati, a declarat apel. Ea a solicitat casarea sentinței în partea pedepsei și a acțiunilor civile și aplicarea art. 90¹ Cod penal. Ea a susținut că prima instanță nu a valorificat circumstanțele atenuante: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, cooperarea cu organul de urmărire penală, întreținerea unui copil minor și vârsta tânără a condamnatului. Cu privire la acțiunea civilă, ea a invocat lipsa probelor privind cauzarea prejudiciului de 20.000 de lei, deoarece automobilul „Mercedes-Benz 100D” a fost restituit proprietarului, acesta confirmând primirea bunului și lipsa pretențiilor. Referitor la Iuri Raevschii nu a fost depusă o cerere de chemare în judecată pentru repararea prejudiciului material, astfel că art. 219-225 Cod de procedură penală nu erau aplicabile.

La 15 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul, respingând totodată cererea condamnatului privind reducerea termenului pedepsei în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală. Instanța a reținut că vinovăția și încadrarea juridică nu au fost contestate, apelul vizând doar pedeapsa și acțiunile civile. Prima instanță a individualizat corect pedeapsa, raportând-o la gravitatea faptelor, persoana inculpatului și antecedentele penale, iar aplicarea art. 90¹ Cod penal nu este justificată, deoarece condamnatul a comis anterior infracțiuni similare și și-a reiterat conduita infracțională într-un interval scurt. Instanța a considerat ca fiind probate prejudiciile de 20.000 de lei și, respectiv, 5.741 de lei fiind consecințe directe ale infracțiunilor. Instanța a respins cererea cu privire la reducerea pedepsei pentru condițiile proaste de detenție, întrucât inculpatul executa deja o pedeapsă cu închisoare stabilită prin altă sentință, iar în prezenta cauză nu existau date privind aflarea sa în arest preventiv. Decizia motivată a fost pronunțată la 17 mai 2023. 2

La 15 iunie 2023, avocata Ina Bodean a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei. Apărarea a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei și al admiterii acțiunilor civile, invocând nemotivarea deciziei și neexaminarea tuturor motivelor de apel. Ea a reiterat argumentele invocate în apel: stabilirea eronată a pedepsei definitive în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, respingerea neîntemeiată a cererii întemeiate pe art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, precum și nemotivarea executării reale a pedepsei și a inaplicabilității art. 90¹ Cod penal. Sub aspect civil, apărarea a invocat lipsa probelor pentru admiterea acțiunilor civile, restituirea bunului, lipsa pretențiilor și inexistența unei acțiuni civile formulate de Iurie Raevschi.

La 17 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nimeni nu a depus referință.

Urmărirea penală în cauza nr. 2020420268 a fost pornită la 11 februarie iar în cauza nr. 2020420310 - la 17 februarie. Ea s-a terminat la 06 martie 2020. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 15 iulie 2020, cauzele penale au fost conexare într-o procedură unică. Prima instanță a examinat cauza în perioada 26 martie 2020 și 05 august 2021. Instanța de apel a examinat cauza între 11 noiembrie 2021 și 15 martie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 17 august 2023.

Anterior prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 martie 2020, Rodion Istrati a fost condamnat pentru comiterea a două episoade de furt, fiindu-i stabilită pedeapsa de un an și trei luni de închisoare. Prin aceeași sentință, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 26 decembrie 2017, iar pedeapsa definitivă a fost stabilită la doi ani și șase luni de închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de circulația mijloacelor financiare pe un termen de doi ani.

Articolul 220. Cod de procedură penală prevede următoarele: „(1) Acţiunea civilă în procesul penal se soluţionează în conformitate cu prevederile prezentului cod. 3 (2) Normele procedurii civile … se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal şi dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări. (3) Hotărârea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil şi ale altor domenii de drept.”

Art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală prevede următoarele: „(3) Odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă.”

Art. 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală prevăd următoarele: „(1) O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sânt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. … (3) În cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.”

Articolul 84 alin. (4) Cod Cod penal, prevede că: „1) Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunţând pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani – pe un termen nu mai mare de 20 de ani şi în privinţa minorilor – pe un termen nu mai mare de 12 ani şi 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră. (11) Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna dintre ele, instanţa de judecată, pronunţând pedeapsa, alta decât închisoarea, pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă urmând să se încadreze în maximele pedepselor prevăzute în Partea generală a prezentului cod. (2) La pedeapsa principală aplicată în cazul unui concurs de infracţiuni poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracţiunile de a căror săvârșire persoana a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară definitivă stabilită prin cumul, total sau parţial, al pedepselor complementare aplicate nu poate depăşi termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod pentru 4 această categorie de pedepse. (3) Dacă pentru infracţiunile care intră în concurs sînt stabilite pedepse principale de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87, şi instanţa de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de sine stătător. (4) Conform prevederilor alin.(1)–(3) se stabileşte pedeapsa şi în cazul în care, după pronunţarea sentinţei, se constată că persoana condamnată este vinovată şi de comiterea unei alte infracţiuni săvârșite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parţial, în baza primei sentinţe.”

Articolul 397 Cod de procedură penală prevăd că: ,,Dispozitivul sentinţei de condamnare, precum şi al celei de achitare sau de încetare a procesului penal, pe lîngă chestiunile enumerate în art.395 şi 396, în cazurile necesare, trebuie să mai cuprindă: 1) hotărîrea cu privire la acţiunea civilă înaintată sau hotărîrea pronunţată din oficiu de către instanţă referitor la repararea pagubei;”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) din Codul de procedură penală, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023. Acesta invocă deficiențe de motivare a deciziei instanței de apel și ilegalitatea individualizării pedepsei. Recurentul contestă modul de stabilire și individualizare a pedepsei, precum și soluțiile instanțelor privind încasarea prejudiciului material. Sub aspectul individualizării pedepsei penale urmează a fi examinat prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Articolul 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în vigoare până la 01 septembrie 2023, se referă la individualizarea pedepsei contrar prevederilor legale. Recurentul nu a indicat care prevederi legale au fost încălcate de instanța de apel atunci când a menținut pedeapsa sub formă de închisoare. Avocatul invocă faptul că instanțele inferioare nu ar fi răspuns motivat solicitării apărării privind aplicarea art. 90¹ Cod penal. Aplicarea sau neaplicarea unei pedepse mai blânde, inclusiv a art. 90¹ Cod penal ori a unor pedepse neprivative de libertate, ține de 5 marja de apreciere a instanței de fond care, de regulă, nu este reexaminat în recurs de Curtea Supremă de Justiție. Critica privind cuantumul pedepsei definitive este nefondată, fiind bazată pe o interpretare eronată a art. 84 Cod penal. Art. 84 alin. (4) Cod penal nu impune raportarea pedepsei la partea neexecutată din pedeapsa anterioară, ci reglementează includerea duratei deja executate. Întrucât infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă anterior sentinței din 26 martie 2020, instanța de fond a aplicat corect regulile concursului de infracțiuni, stabilind pedeapsa definitivă conform art. 84 alin. (1) Cod penal, cu includerea duratei executate potrivit alin. (4). Eventualele neclarități de calcul pot fi soluționate la etapa executării, în baza art. 469 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală. Cererea privind reducerea pedepsei în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală a fost respinsă, însă dreptul condamnatului la un remediu efectiv rămâne garantat. Acesta poate solicita aplicarea mecanismului compensator pentru detenția în condiții contrare art. 3 CEDO la etapa executării pedepsei, în baza art. 473² Cod de procedură penală. Prin urmare, în această parte recursul nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Critica privind nemotivarea soluției asupra pretențiilor civile va fi examinat prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în redacția anterioară datei de 01 septembrie 2023.

Recurentul a invocat că partea vătămată Veaceslav Morari nu a probat întinderea prejudiciului material, iar partea vătămată Iuri Raevschii nu a formulat o acțiune civilă distinctă. Veaceslav Morari s-a constituit parte civilă la faza de urmărire penală. Acțiunea civilă a formulat-o la etapa judecării cauzei. El a apreciat prejudiciul material, la suma de 20.000 de lei, valoarea automobilului sustras. Veaceslav Morari a depus plângere la organul de urmărire penală pe faptul sustragerii automobilului și a estimat valoarea prejudiciului material la suma de 20.000 de lei. Este cert că automobilul menționat a fost restituit la faza de urmărire penală (f.d. 35, vol. I), însă în stare de nefuncționalitate (procesul-verbal de cercetare la fața locului, f. d. 29, vol. I) parțial dezasamblat (lipsa motorului, a capotei și a roților ș.a). Partea vătămată a precizat că suma de 20.000 de lei, reprezintă contravaloarea de piață a vehiculului la momentul sustragerii, care a fost a fost restituit cu un grad avansat de distrugere (70%). Despăgubirea este mai mică decât prețul de piață al unor automobile similare. Astfel instanțele de judecată nu au admis erori care ar justifica intervenția instanței de recurs în această parte.

În ceea ce privește partea vătămată Iuri Raevschii, art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală oferă instanței de judecată dreptul de a repara dauna materială cauzată prin infracțiune, chiar dacă nu a fost înaintată o acțiune civilă. Totuși, acesta nu este o obligație, ci este un drept, care se aplică în special în cazul infracțiunilor pentru care cuantumul prejudiciului contează la încadrarea juridică a faptei (încheierea nr. 1ra-1217/2023, § 40). Completul reține că infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal are un caracter material, survenirea prejudiciului fiind un element constitutiv indispensabil. În speță, instanțele au stabilit cert sustragerea autoturismului de model „Ford Escort”, valoarea acestuia 6 de 5.741,58 de lei fiind confirmată prin plângerea depusă la etapa sesizării (f.d. 6, vol. II) și menținută prin actul de inculpare. Prin urmare, critica recurentului privind lipsa unei acțiuni civile formale este nefondată. Mai mult, însuși inculpatul solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată și recunoscând integral vinovăția (f.d. 139, 141, vol. I) și-a exprimat disponibilitatea de a repara gradual prejudiciul cauzat, așa cum acesta rezulta din învinuire. În aceste condiții, argumentele recurentului și sub acest aspect sunt vădit nefondate.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3), 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Ina Bodean împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Vladislav Gribincea Alexandru Negru 7