1ra-780/2024 — Art.361 alin. 2 lit. b CP

Eugeniu Scutari a fost apărat de avocații Iulia Osadcenco și Grigore Chiriacov.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Eugeniu Scutari a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la amendă în mărime de 650 de unități convenționale. Inculpatul a fost liberat de executarea pedepsei în temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia. Instanța a încasat cheltuielile de judecată în mărime de 768 de lei.

La 03 aprilie 2024 Curtea de Apel Cahul a admis apelul apărătorului Grigore Chiriacov, a casat sentinţa şi a pronunţat o nouă hotărâre. Eugeniu Scutari a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de acesta.

La 31 mai 2024, procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Maxim Sîrbu, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 2) și 6) Cod de procedură penală. El a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2024 și menținerea sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central din 20 iulie 2023.

Urmărirea penală a fost pornită la 10 decembrie 2020 și s-a finalizat la 217 martie 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada 23 martie 2021 – 20 iulie 2023. Instanța de apel a judecat cauza în perioada 10 august 2023 – 03 aprilie 2024. La 25 iunie 2024, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție. ÎN FAPT a. Învinuirea adusă 6. Eugeniu Scutari, a fost acuzat că, prin complicitate cu persoane neidentificate, a obținut și deținut un permis de conducere fals, pretins a fi eliberat de autoritățile competente ale României, pe numele Mihai Veverița, însă cu utilizarea imaginii lui Eugeniu Scutari, cu termenul de valabilitate 17 1 noiembrie 2017 – 17 noiembrie 2027. Acesta a folosit documentul respectiv până la data de 26 noiembrie 2020, când, în cadrul controlului efectuat la PTF „Cahul-Oancea”, pe sensul de ieșire din Republica Moldova spre România, permisul a fost depistat într-un colet neînsoțit din autocarul pe ruta Moldova - Marea Britanie. Documentul a fost ridicat, iar prin raportul de expertiză judiciară, s-a stabilit că permisul de conducere este confecționat prin procedee de imprimare neautorizate și nu corespunde caracteristicilor unui document autentic eliberat de autoritățile române. Acțiunile lui Eugeniu Scutari au fost încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal. b. Probele

La 26 noiembrie 2020 de către reprezentanții Poliției de Frontieră au fost întocmite: două procese verbale de constatare, un proces verbal de control la frontieră și un act de cercetare tehnică (f.d. 5-11). Actele întocmite denotă că la aceeași dată, la ieșirea din Republica Moldova s-a prezentat un autocar cu remorcă care asigura transportul de pasageri și bagaje pe ruta regulată Chișinău - Londra. Autocarul era condus de Vitalie Anton. În timpul controlului de frontieră, Vitalie Anton a fost întrebat dacă deține acte de identitate pentru transmitere în UE. Șoferul a comunicat că deține și a prezentat un permis de conducere românesc cu nr. G02125630L eliberat pe numele Mihai Veveriță. În urma verificărilor s-a stabilit că actul prezentat are urme de falsificare. Vitalie Anton a explicat că permisul l-a primit într-un plic sigilat, de la administratorul companiei de transport la care activează, Adrian Oborocean. El a explicat că a primit mai multe plicuri cu acte și nu cunoaște proveniența acestora deoarece sunt alte persoane în companie care se ocupă cu recepționarea coletelor. Plicul trebuia să-l transmită unei persoane pe nume Eugen deținător al nr. + 447926…491 și adresa 391 Welford road. La 04 decembrie 2020 a fost întocmit un proces verbal de sesizare (f.d. 3, vol. I), iar la 10 decembrie 2020 a fost pornită urmărirea penală în baza art. 361 alin. (1) Cod penal.

La 11 decembrie 2020, permisul de conducere a fost supus cercetării. S-a constatat că pe blancheta acestuia este indicat nr. G02125630L. Documentul este eliberat pe numele lui Mihai Veverița de autoritățile din România. Termenul de valabilitate este de la 17 noiembrie 2017 la 17 noiembrie 2027. Blancheta conține elementele de securitate specifice (f.d.31, vol.I).

La 04 decembrie 2020 a fost întocmit un raport de constatare tehnico-științifică care relevă că blancheta permisului de conducere al României cu seria G02125630L pe numele lui Mihai Veveriță cu termenul de valabilitate 17 noiembrie 2017 - 17 noiembrie 2027, nu corespunde metodei de confecționare a permisului de conducere autentic al României (f.d.36-41, vol.I) 2

La 16 decembrie 2020 Andrei Pancov audiat în calitate de martor a comunicat că, în noiembrie 2020, activa în calitate de polițist de frontieră în mun. Cahul, pe sensul de ieșire din Republica Moldova. În cadrul controlului unui microbuz care transporta pasageri și colete, a întrebat șoferul Vitalie Anton dacă are acte pentru transmitere în UE. Șoferul i-a prezentat mai multe plicuri. După deschiderea lor, în unul din ele, a depistat un permis de conducere cu nr. G02125630L, pretins eliberat de autoritățile române la 17 septembrie 2017, pe numele Mihai Veverița cu semne de falsificare. Despre acest fapt a raportat superiorului Gheorghe Mîță, care a efectuat un control suplimentar și a confirmat că documentul este fals. Ulterior, au fost întocmite actele necesare. (f.d. 22 vol. I). În ședință de judecată martorul a dat declarații similare (f.d. 200, vol. I).

La 16 decembrie 2020 Gheorghe Mîță, audiat în calitate de martor a confirmat cele relatate de martorul Andrei Pancov. El a indicat că a verificat permisul de conducere cu nr. G02125630L și s-a convins că acesta are urme de falsificare. Ulterior Andrei Pancov a plecat iar el a discutat cu șoferul Vitalie Anton care i-a relatat că în aceeași zi s-a prezentat la serviciu la SRL ”Davo Grup” unde activează în calitate de șofer pe ruta Chișinău - Londra. A preluat mijlocul de transport, iar administratorul Adrian Oboroceanu i-a transmis și șase plicuri cu acte pe care trebuia să le transmită în Londra. Plicurile erau sigilate și conțineau numele persoanelor care trebuiau să le preia. Martorul a confirmat că pe plicul în care se găsea permisul fals era scris numărul de telefon 447926…491 și prenumele Eugen. (f.d. 23, vol. I). În ședință de judecată martorul a dat declarații similare (f.d. 201, vol. I).

La 23 decembrie 2020 a fost întocmit un raport de expertiză judiciară care atestă că permisul de conducere nu corespunde caracteristicilor unui document autentic eliberat de autoritățile române. Conținutul inițial al blanchetei permisului de conducere nu a fost modificat. Expertiza relevă că imaginea fotografică din permisul pe numele Mihai Veveriță și imaginea fotografică din Extrasul Registrului de Stat al Populației a cet. Eugeniu Scutari, reprezintă probabil una și aceeași persoană (f.d.45-57, vol.I).

Extrasul din registrul Poliției de Frontieră denotă că în perioada iunie 2016 - 08 noiembrie 2019 Eugeniu Scutari a traversat de 57 de ori frontiera de stat (intrări și ieșiri) prin diferite puncte terestre. La 20 februarie 2020 Eugeniu Scutari a traversat frontiera pe sensul de intrare prin punctul de trecere a frontierei Aeroport. El s-a aflat în țară pînă la 26 februarie 2020 cînd a ieșit din Republica Moldova cu destinația Londra prin PTF Aeroport. La 10 noiembrie 2020 a revenit din Londra și s-a aflat în țară pînă la 15 noiembrie 2020 cînd a ieșit prin același punct de trecere a frontierei spre aceeași destinație (f.d. 60-62 vol. I). 3

Eugeniu Scutari audiat în calitate de învinuit nu a recunoscut vina și a declarat că la 26 noiembrie 2020 se afla în Marea Britanie. Nu a confecționat și folosit niciodată acte false. A aflat de la ofițerul de urmărire penală prin aplicația viber că are un dosar penal. Un fost prieten pe nume Ion Toacă l-a amenințat anterior cu răfuială fizică și cu probleme. Permisul fals nu-i aparține. Deține permis emis de autoritățile din Republica Moldova cu care activează în Marea Britanie. Consideră că Ion Toacă a făcut aceste acțiuni. Personal nu s-a înțeles cu nimeni să i se confecționeze permis fals (f.d.88, vol. I). d. Sentința

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 20 iulie 2023, Eugeniu Scutari a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. a) Cod penal și condamnat la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 550 unități convenționale, echivalentul a 27.500 de lei. Inculpatul a fost liberat de executarea pedepsei în temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia. Instanța a încasat cheltuielile judiciare în mărime de 768 de lei și a soluționat soarta corpului delict.

Instanța a reținut că declarațiile martorilor și rapoartele de constatare și expertiză demonstrează că Eugeniu Scutari a deținut și a folosit permisul de conducere fals. Acesta este un act care acordă drepturi și eliberează de obligații iar prin urmare elementele constitutive ale infracțiunii incriminate sunt întrunite. Argumentul apărării referitor la lipsa probelor și la comiterea faptei de către o altă persoană au fost respinse. Instanța a invocat că versiunea inculpatului nu este plauzibilă deoarece el nu a sesizat organele de drept atunci cînd a fost amenințat de Ion Toacă. În sentință se menționează că probele cauzei denotă că imaginea fotografică din permis corespunde probabil cu imaginea inculpatului. Acest fapt demonstrează că acesta a cunoscut caracterul fals al documentului și a acționat cu intenție directă. Instanța a conchis că fapta întrunește elementele componenței de infracțiune stabilite de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, nu are antecedente și se caracterizează pozitiv. Lui Eugeniu Scutari i-a fost aplicată pedeapsă sub formă de amendă în cuantum de 550 unități convenționale. Instanța a reținut că faptele au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 243/2021, excepțiile prevăzute de art. 6 din Lege nu sunt incidente, și a dispus liberarea acestuia de executare pedepsei. De la Eugeniu Scutari s-a încasat suma de 768 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus păstrarea permisului fals la materialele cauzei penale. Sentința motivată a fost pronunțată la 20 iulie 2023 și publicată la 21 iulie 2023. d. Apelul și procedura în apel 4

La 01 august 2023, apărătorul Grigore Chiriacov a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare deoarece Eugeniu Scutari nu și-a recunoscut vina, la 26 noiembrie 2020 se afla în Marea Britanie și nu la punctul de trecere a frontierei de stat. Avocatul a indicat că ancheta a fost superficială, iar instanța de fond nu a cercetat complet și obiectiv circumstanțele cauzei. Martorii Gheorghe Mîță și Andrei Pancov confirmă doar depistarea unui permis de conducere presupus fals într-un plic deținut de Vitalie Anton. Vitalie Anton nu a fost audiat în instanță, deși în faza urmăririi penale declarase că a primit plicul de la administratorul unei societăți comerciale pentru a-l transmite unei persoane cu prenumele Eugen în Marea Britanie. Sentința de condamnare a fost pronunțată în baza unor presupuneri. Apărătorul a opinat că probele din dosar demonstrează doar existența unui document oficial fals, nu și implicarea inculpatului în confecționarea, deținerea sau folosirea acestuia.

În ședința din 25 ianuarie 2024, Eugeniu Scutari a depus o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. El a indicat că este în imposibilitate de a se prezenta pe motiv că se află peste hotare și a anexat un contract de muncă. Vina nu o recunoaște, iar interesele îi vor fi reprezentate de avocatul Grigore Chiriacov (f.d.1-7, vol.II). Instanța a admis cererea inculpatului și a examinat cauza în lipsa lui (f.d.9, vol. II).

La 03 aprilie 2024, Curtea de Apel Cahul a admis apelul avocatului, a casat sentința şi a pronunţat o nouă hotărâre. Eugeniu Scutari a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de acesta. Instanța a indicat că probele administrate în cauză nu demonstrează comiterea fapte de către Eugeniu Scutari. Ultimului i se incriminează confecționarea, deținerea și folosirea unui document oficial fals. Nici una din probele administrate nu confirmă că el a comis cel puțin una din aceste acțiuni. Acuzația este bazată pe presupuneri. Organul de urmărire penală nu a stabilit locul și modul confecționării documentului fals, nu a identificat persoanele implicate și nici echipamentul utilizat la falsificare. Nu există probe care să demonstreze că inculpatul a participat personal sau prin intermediul altor persoane la procesul de confecționare a actului fals. Nu este demonstrat că Scutari a deținut vreodată permisul de conducere fals sau l-a folosit. Nu este demonstrat momentul confecționării permisului și nici perioada în care documentul ar fi fost deținut de inculpat. Imaginea unei persoane ce putea fi identificată cu inculpatul pe permisul fals nu este suficientă pentru a constata că inculpatul a comis acțiunile ce i se incriminează. Instanța a criticat inacțiunea acuzării de a verifica proprietarul sau posesorul numărului de telefon notat pe plicul în care se afla permisul fals, de a verifica sursa imaginii care se regăsește în actul fals și dacă ea este sau nu accesibilă. 5

Instanța a reținut că declarațiile martorilor Andrei Pancov și Gheorghe Mîță confirmă doar circumstanțele depistării documentului fals în autocarul de rută Chișinău-Londra. Aceste probe nu denotă că Scutari a confecționat, deținut sau folosit permisul fals și nu confirmă vinovăția lui. Raportul de expertiză confirmă doar caracterul fals al permisului și faptul că imaginea fotografică din act reprezintă probabil aceeași persoană cu inculpatul. Instanța de apel a reținut că organul de urmărire penală nu a verificat versiunea apărării privind posibila implicare a lui Ion Toacă și nici nu a întreprins acțiuni pentru identificarea destinatarului real al plicului sau a sursei fotografiei utilizate la imprimarea permisului fals. Indicarea numelui „Eugeniu” și a unui număr de telefon pe plic reprezintă doar o ipoteză a acuzării și nu constituie o probă certă. Afirmația procurorului precum că inculpatul avea nevoie de permis pentru a activa în Marea Britanie ca șofer reprezintă o simplă presupunere fără forță probantă. Instanța a lăsat cheltuielile judiciare în contul statului. Decizia motivată a fost pronunțată integral și publicată la 03 aprilie 2024. f. Recursul

La 31 mai 2024, procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Maxim Sîrbu, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 2) și 6) Cod de procedură penală. El a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței. El a invocat că instanța a dispus neîntemeiat achitarea inculpatului Eugeniu Scutari, fără a analiza complet și obiectiv probele administrate în cauză. Instanța de apel a apreciat selectiv declarațiile și materialele dosarului, fără a examina probele în coroborare și fără a indica care element constitutiv al infracțiunii nu este întrunit. Recurentul a menționat că soluția de achitare este arbitrară și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Vinovăția inculpatului este confirmată prin declarațiile martorilor, procesele-verbale de constatare și control, imaginile plicului ridicat la punctul de trecere a frontierei, precum și prin raportul de expertiză judiciară care a stabilit caracterul fals al permisului de conducere și corespunderea fotografiei din permis cu imaginea inculpatului. Explicațiile inculpatului privind o pretinsă răzbunare din partea unei alte persoane nu au fost confirmate prin nici o probă. Procurorul susține că pe plicul în care a fost depistat permisul fals era indicat numele și numărul de telefon al inculpatului, iar acesta intenționa să utilizeze actul pentru a activa în calitate de șofer în Marea Britanie. Recurentul a susținut că instanța de apel nu și-a motivat suficient soluția și nu a respectat exigențele unui proces echitabil privind aprecierea și motivarea probelor. El indică că sentința instanței de fond și decizia curții de apel sunt contrar practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție și admiterea recursului consolidează practica.

La 25 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă aceasta nu a fost prezentată. 6

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul se bazează pe temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 1), 2) şi 6) Cod de procedură penală. Recurentul nu a menționat în mod clar în ce constă temeinicia recursului prin prisma fiecărui temei invocat. El s-a limitat la fondul acuzației și la exprimarea dezacordului față de modul în care instanța de apel a apreciat probele.

Deși în recurs se invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, procurorul nu a indicat clar de ce decizia instanței de apel este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. El nu menționează vreo decizie sau încheiere a Curții Supreme care ar da o altă interpretare art. 361 Cod penal sau altor aspecte de drept invocate în recurs. Procurorul doar a invocat acest temei de recurs. Prin urmare, pretenția dată este vădit neîntemeiată (a se vedea încheierile CSJ nr. 1ra-62/2024, § 68; 1ra-1085/2024, § 33 și 1ra-449/2024, § 63).

În ceea ce privește art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, acest temei vizează schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, aplicarea sa fiind la discreția acesteia. Pentru a fi temeinic, recursul 7 trebuia să invoce lipsa jurisprudenței Curții Supreme de Justiție pe problemele de drept ridicate, existența unei jurisprudențe contradictorii sau modificarea circumstanțelor sociale ori juridice care ar justifica schimbarea practicii uniforme. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată. Prin urmare, și critica întemeiată pe art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală este vădit neîntemeiată, fapt relevat și de caracterul contradictoriu al recursului, care invocă atât pct. 1), cât și pct. 2), deși aceste temeiuri se autoexclud (mutatis mutandis încheierea CSJ nr. 1ra-1085/2024, §32).

Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Recurentul pretinde că probele administrate demonstrează că fapta a fost comisă de Scutari, iar soluția de achitare este neîntemeiată și bazată pe o interpretare selectivă a probelor. Procurorul nu arată în recurs care sunt probele care ar demonstra dincolo de orice dubiu rezonabil că Scutari a confecționat deținut și folosit permisul fals. El nu indică în ce constă caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al deciziei. Probele administrate denotă doar caracterul fals al actului și o probabilă coincidență a fotografiei cu imaginea inculpatului. Pentru condamnare era necesară demonstrarea implicării lui Scutari în acțiuni de confecționare, folosire sau deținere a actului fals. Instanța de apel a explicat că ancheta nu a fost efectivă, iar acuzarea nu a elucidat cine folosea nr. + 447926…491 indicat pe plic, nu a verificat dacă poza din actul fals este sau nu accesibilă unui cerc extins de persoane, nu a audiat administratorul Adrian Oboroceanu sau alte persoane responsabile de recepția coletelor și nu a administrat probe care să demonstreze că inculpatul a deținut folosit sau confecționat permisul. Aceste argumente sunt rezonabile, convingătoare și coroborează cu probele cauzei (para.7-12). Dezacordul cu motivarea instanței nu este temei de recurs. Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat. 8

Din motivele expuse supra, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Maxim Sîrbu împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 03 aprilie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 9