1r-27/2025 — Art. 27, 145 alin. 2 lit.b,j , 283 CP

La 19 martie 1999, Judecătoria regională Odessa l-a condamnat pe Alexandru Glec la pedeapsă cu moartea. La 24 martie 2014, Curtea de Apel a regiunii Nicolaev i-a stabilit pedeapsa sub formă de detenție pe viață.

La 25 ianuarie 2019, Curtea de Apel Chișinău a admis demersul Ministerului Justiției și cererea condamnatului și a acceptat transferul lui Alexandru Glec, cu stabilirea pedepsei sub formă de detenție pe viață.

La 29 mai 2023, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a respins ca neîntemeiat demersul Penitenciarului nr. 17 Rezina, semnat de comisarul principal de justiție Veaceslav Dascal, privind aplicarea Legii privind amnistia în privința lui Alexandru Glec. La 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a admis recursurile declarate și a remis cauza la rejudecare.

La 08 august 2024, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a respins ca neîntemeiat demersul Penitenciarului nr. 17 Rezina privind aplicarea Legii privind amnistia în privința lui Alexandru Glec. La 04 decembrie 2024, Curtea de Apel Bălți a admis recursurile declarate și a admis demersul Penitenciarului nr.17 Rezina cu privire la aplicarea Legii privind amnistia în privința lui Alexandru Glec. Pedeapsa sub formă de detențiune pe viață stabilită prin decizia Curţii de Apel a regiunii Nicolaev din 24 martie 2014 a fost comutată cu 30 de ani de închisoare.

La 19 noiembrie 2024, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a respins un alt demers al directorului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Veaceslav Dascal. Acesta se referea la liberarea condiționată a lui Alexandru Glec de pedeapsă înainte de termen, în temeiul art. 91 Cod penal. La 26 februarie 2025, Curtea de Apel Nord a admis recursurile depuse de directorului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Veaceslav Dascal, și de a avocatului Aliona Dragomir în interesele condamnatului. Demersul administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina privind liberarea condiționată a condamnatului de pedeapsă înainte de termen a fost admis. Alexandru Glec a fost liberat condiționat înainte de termenul de pedeapsa detențiunii pe viață stabilit prin încheierea din 25 ianuarie 2019.

La 28 aprilie 2025, avocatul Aliona Dragomir, în numele lui Alexandru Glec, a depus o cerere de revizuire a cauzei, în baza art. 458 alin. (3) pct. 1), 2) și 1 3) Cod de procedură penală. Apărătorul susține că, deși Glec Alexandru a fost eliberat din Penitenciarul nr. 17 Rezina în baza deciziei din 04 decembrie 2024, fără interdicții, ulterior, Inspectoratul Național de Probațiune a pus în executare decizia din 26 februarie 2025 și l-a citat pentru supraveghere. De asemenea, după eliberare, condamnatul a fost oprit de două ori de poliția de frontieră pe motiv că avea „linie roșie”. Apărătorul consideră că decizia din 26 februarie 2025 a fost adoptată fără ca instanța să cunoască despre hotărârea din 04 decembrie 2024, existând două hotărâri irevocabile incompatibile. Avocata solicită casarea deciziei din 26 februarie 2025.

La 06 mai 2025, directorul Penitenciarului nr. 17 Rezina, Veaceslav Dascal, a depus cerere de revizuire. El solicită revizuirea ambelor decizii, deoarece două hotărâri irevocabile sunt incompatibile. Prin decizia din 04 decembrie 2024 persoana a fost eliberată din detenție ca urmare a executării integrale a pedepsei de 30 de ani de închisoare. Prin decizia ulterioară, din 26 februarie 2025, a fost dispusă liberarea condiționată înainte de termen dintr-o pedeapsă care, în opinia sa, nu mai exista și nu putea fi executată. Acesta invocă prevederile Legii nr. 69/2025, care confirmă imposibilitatea aplicării liberării condiționate sau a înlocuirii pedepsei rămase persoanelor cărora detențiunea pe viață le-a fost comutată.

La 25 iunie 2025, Curtea de Apel Nord, printr-o încheiere, a declarat admisibile ambele cereri de revizuire și a stabilit data examinării cererii cererii de revizuire pentru 27 iunie 2025.

La 27 iunie 2025, Curtea de Apel Nord a conexat cauzele. În aceeași zi, director interimar al Penitenciarului nr. 17 Rezina, Adrian Paterău, a depus cerere de retragere a recursurilor declarate de Penitenciarul nr. 17 împotriva încheierii Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 29 mai 2023 și încheierii Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 19 noiembrie 2024.

La 04 iulie 2025, Curtea de Apel Nord a admis cererea de revizuire înaintată de avocatul Aliona Dragomir și, parțial, cererile de revizuire înaintate de administrația Penitenciarului nr.17 Rezina. Decizia din 26 februarie 2025 a fost casată și s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care recursurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea încheierii din 19 noiembrie 2024 (vezi para. 6). Cererea de revizuire înaintată de directorul Penitenciarului nr.17 Rezina, în partea solicitării revizuirii deciziei 04 decembrie 2024, a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea Penitenciarul nr. 17 Rezina privind retragerea recursului, reținând că, potrivit art. 407 și 423 Cod de procedură penală, retragerea recursului este posibilă doar până la începerea cercetării judecătorești în recurs, iar aceste cereri nu au fost înaintate în procedura recursului, ci în procedura revizuirii.

Potrivit încheierii, prin decizia din 04 decembrie 2024, lui Alexandru Glec i-a fost aplicată amnistia, pedeapsa detențiunii pe viață fiind comutată în 30 de ani de închisoare. Acesta a fost eliberat după constatarea executării integrale a 2 pedepsei. Prin decizia din 26 februarie 2025, aceeași persoană a fost liberată condiționat înainte de termen în temeiul art. 91 Cod penal, deși la acel moment nu mai era deținut, cele două hotărâri fiind incompatibile. În consecință, instanța a casat decizia din 26 februarie 2025, menținând în vigoare încheierea primei instanțe de respingere a demersului privind aplicarea art. 91 Cod penal. Totodată, ea a respins cererea de revizuire a deciziei din 04 decembrie 2024. Administrația penitenciarului face referire la prevederile Legii nr.69/2025, deși Legea nr. 69/2025 nu poate fi aplicată retroactiv asupra unei hotărâri irevocabile, deoarece ar încălca principiul securității raporturilor juridice.

La 15 iulie 2025, director interimar al Penitenciarului nr. 17 Rezina, Adrian Paterău, solicitând admiterea integrală a cererii de revizuire, inclusiv revizuirea deciziei Curtea de Apel Bălți din 04 decembrie 2024. Aceasta susține că instanța de apel a ignorat conflictul dintre cele două hotărâri irevocabile, din 04 decembrie 2024 și 26 februarie 2025, care nu pot coexista. El invocă Legea nr. 69/2025, apreciind că aceasta are caracter interpretativ și se aplică retroactiv, interzicând liberarea condiționată după comutarea detențiunii pe viață. Potrivit recursului, după admiterea cererii de revizuire urmau a fi casate ambele hotărâri contradictorii, nu doar una, deoarece argumentele invocate se refereau la ambele hotărâri. Odată considerate suficiente pentru casarea ultimei hotărâri, aceleași argumente erau suficiente pentru casarea și a primei hotărâri.

La 30 iulie 2025, director interimar al Penitenciarului nr. 17 Rezina, Adrian Paterău, a depus un recurs suplimentar. El solicită casarea parţială a deciziei, în partea prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de administraţia Penitenciarului nr. 17 împotriva deciziei din 04 decembrie 2024. Recurentul invocă că instanța nu a analizat modul de executare a deciziei din 04 decembrie 2024, în special dacă cele 4.270 de zile compensate urmau să fie deduse din pedeapsa comutată de 30 de ani, aspect relevant pentru a stabili dacă Glec executase efectiv pedeapsa. Aceasta invocă Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 24 iulie 2025, prin care a fost declarată neconstituțională norma din Legea nr. 243/2021 privind amnistia, ce a permis comutarea pedepsei, susținând că decizia din 04 decembrie 2024 nu mai poate produce efecte juridice.

La 03 iunie 2026, avocatul Aliona Dragomir, în numele lui Alexandru Glec, a depus referință prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei Curții de Apel Nord din 04 iulie 2025. Apărătorul susține că Legea nr. 69/2025 și Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 24 iulie 2025 nu pot fi aplicate retroactiv pentru a înlătura efectele deciziei Curții de Apel Bălți din 04 decembrie 2024, prin care Alexandru Glec a fost eliberat, întrucât aceasta a devenit definitivă și a fost executată integral. Apărătorul menționează că Glec a executat efectiv peste 27 de ani de detenție, iar, prin includerea celor 4.270 de zile compensate, plafonul de 30 de ani rezultat din comutarea detențiunii pe viață era executat. 3

Instanța de revizuire (Curtea de Apel) a examinat cauza în perioada 21 mai - 04 iulie 2025. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 07 august 2025.

Conform art. 461 alin. (1) Cod de procedură penală: „(1) Prevederile art. 431–434 se aplică în mod corespunzător examinării cererii de revizuire.”

Conform art. 462 Cod de procedură penală: „(1) După ce examinează cererea de revizuire considerată admisibilă, instanța emite o încheiere privind: a) respingerea cererii de revizuire; b) admiterea cererii de revizuire, casarea hotărârii supuse revizuirii și reluarea examinării cauzei de către instanța competentă. … (3) În cazul admiterii cererii de revizuire din motiv că există câteva hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunțate se conexează pentru rejudecare în instanța care a pronunțat ultima dintre aceste hotărâri, dacă sunt de același grad, sau în instanța de cel mai înalt grad, dacă instanțele sunt de grade diferite. (4) Încheierea de admitere a cererii de revizuire se supune căilor de atac odată cu fondul, în condițiile legii. Încheierea de respingere a cererii de revizuire poate fi atacată cu recurs în instanța ierarhic superioară, cu excepția încheierilor emise de Curtea Supremă de Justiție.”

La 04 iulie 2025, curtea de apel a admis cererea de revizuire înaintată de avocatul Aliona Dragomir și, parțial, cererile de revizuire înaintate de administrația Penitenciarului nr. 17 Rezina. Curtea de apel a casat decizia din 26 februarie 2025 și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins ca nefondate recursurile declarate, menținând în vigoare încheierea din 19 noiembrie 2024 (vezi para. 5). În același timp, cererea de revizuire înaintată de directorul Penitenciarului nr. 17 Rezina în partea ce viza revizuirea deciziei din 04 decembrie 2024 a fost respinsă. Având în vedere că cererea de revizuire a fost respinsă în parte, Curtea Supremă de Justiție are competența să examineze recursul din 15 iulie 2025 (vezi para. 12).

În ceea ce privește recursul suplimentar din 30 iulie 2025, el a fost depus peste mai mult de 15 zile de la decizia curții de apel din 04 iulie 2025. Totuși, acesta dezvoltă argumentele din recursul din 15 iulie 2025 și nu invocă argumente noi. Prin urmare, recursul din 30 iulie 2025 este o completare a recursului depus inițial, care nu poate fi respins ca tardiv (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-1389/2023, § 17).

Curtea de apel a soluționat cauza într-o manieră procedurală improprie. Aceasta a adoptat o decizie prin care a soluționat concomitent cererea de revizuire și cererea de recurs. Instanța de revizuire nu are o asemenea competență. Procedura aplicată de curtea de apel a fost abolită la 01 septembrie 2023. Conform art. 462 alin. (1) Cod de procedură penală, la ziua deciziei curții de apel, instanța de revizuire putea emite doar încheieri cu privire la cererea de revizuire.

Completul de asemenea subliniază că, odată cu modificările intrate în vigoare la 01 septembrie 2023, a fost abolită și instituția declarării admisibilității revizuirii. Art. 461 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că art. 431–434 se aplică în mod corespunzător examinării cererii de revizuire (vezi para. 17). Din art. 433 alin. (1), coroborat cu art. 461 alin. (1) Cod de procedură penală rezultă că cererea de revizuire va fi examinată în fond dacă este „considerată admisibilă”, adică dacă nu sunt constatate prima facie temeiuri de inadmisibilitate. O încheiere separată prin care cererea de revizuire este declarată admisibilă nu este prevăzută de lege. Prin urmare, încheierea menționată în para. 8 a fost emisă fără un suport legal.

Completul este de acord cu recurentul că, atunci când admite o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, așa cum rezultă din art. 462 alin. (1) lit. b) și alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de revizuire urmează să caseze ambele hotărâri contradictorii și să reia procedura căii ordinare de atac în care a fost adoptată hotărârea casată prin revizuire. În această cauză, soluția pentru înlăturarea contradicției dintre cele două hotărâri irevocabile nu poate fi adoptată decât în recurs. Curtea de apel a procedat corect atunci când a dispus conexarea cererilor de revizuire. Conexarea urmează să fie 5 efectuată până la admiterea cererii de revizuire. În caz contrar, contradicția dintre două hotărâri judecătorești nu poate fi înlăturată.

În asemenea circumstanțe, decizia Curții de Apel Nord din 04 iulie 2025 urmează a fi casată integral, iar cauza urmează a fi trimisă la rejudecare pentru soluționarea cererilor de revizuire potrivit procedurii legale.

Această decizie nu se referă la raționamentul din decizia curții de apel cu privire la soluția pe marginea recursurilor, ci la procedura soluționării cererilor de revizuire. Completul este de acord că cererea de recurs nu poate fi retrasă după începerea cercetării judecătorești. Cu atât mai mult cererea de recurs nu poate fi retrasă după ce recursul a fost deja soluționat. Trimiterii cauzei la rejudecare nu afectează această constatare. Deciziile contradictorii ale curții de apel au fost adoptate în baza recursurilor înaintate de conducerea Penitenciarului nr. 17 Rezina. Participantul nu poate invoca propriile erori sau inacțiuni drept motiv pentru recurs sau într-un alt mod în favoarea sa (mutatis mutandis decizia nr. 1ra-652/2025, § 31).

Completul de asemenea subliniază că art. 33 alin. (3) Cod de procedură penală a fost modificat prin Legea nr. 252/2025. Începând cu 14 februarie 2026, soluționarea fondului cauzei penale sau examinarea anterioară a unei căi extraordinare de atac nu mai reprezintă o incompatibilitate a judecătorului la soluționarea unei cereri de revizuire.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 449 alin. (1) pct. 2) lit. d) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de director interimar al Penitenciarului nr. 17 Rezina, Adrian Paterău; Casează integral decizia Curții de Apel Nord din 04 iulie 2025 și dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Nord. Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Vladislav Gribincea 6