1ra-391/2023 — Art. 213 lit. b CP

Cauza a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Drochia, Dumitru Motelică a fost condamnat pentru ambele capete de acuzare la doi ani și zece zile de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de probațiune de un an. Instanța a dispus și privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul medical pe un termen de doi ani, precum și anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Totodată, ea a dispus încasarea în beneficiul lui Nicolae Lupăcescu a sumei de 1.280 de lei cu titlu de prejudiciu material și 50.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Avocatul Vitalie Cucoș a depus apel în numele inculpatului. Curtea de Apel Bălți a admis apelul, a casat parțial sentința și a pronunțat o nouă hotărâre prin care l-a liberat pe Dumitru Motelică de executarea pedepsei ca urmare a intervenirii prescripției. Instanța de apel a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Avocatul Borislav Babenco, în numele condamnatului, a declarat recurs. Apărarea solicită casarea deciziei, în partea condamnării în baza art. 213 Cod penal, și pronunțarea unei hotărâri de achitare. Acțiunea civilă să fie respinsă.

Decizia instanței de apel, în partea liberării de executarea pedepsei stabilite în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, a devenit definitivă, nefiind contestată.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 08 februarie 2019 – 27 februarie 2020. Prima instanță a examinat cauza în perioada 07 mai 2020 – 15 ianuarie 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 04 februarie 2021 – 01 februarie 2023. La 09 martie 2023, cauza a ajuns la Curtea Supremă de Justiție. 1 ÎN FAPT a. Învinuirea adusă în baza art. 213 alit. b) Cod penal

La 07 februarie 2019, Nicolae Lupăcescu a depus plângere prin care a solicitat verificarea acțiunilor personalului medical în legătură cu neacordarea ajutorului medical adecvat Parascoviei Lupăcescu la 28 decembrie 2018. Aceasta a decedat la 29 decembrie 2018, la domiciliu, în urma unui șoc post-traumatic hemoragic cauzat de leziuni interne grave (f.d. 26, vol. 1). La 08 februarie 2019 a fost dispusă începerea urmăririi penale pentru încălcarea din neglijență a regulilor de acordare a asistenței medicale, soldată cu decesul persoanei. Cauză a primit nr. 2019300048 (f.d. 1, vol. 1). În această cauză au fost recunoscuți în calitate de bănuiți Dumitru Motelică și Gabriela Ureche (f.d. 164 și 181, vol. 1). La 12 noiembrie 2019, a fost dispusă scoaterea Gabrielei Ureche de sub urmărire penală din motiv că fapta nu a fost săvârșită de ea. În motivarea ordonanței a fost indicat că în atribuțiile asistentei medicale nu intră obligațiunea de a face înscrisuri referitor la refuzul pacientului de la spitalizare (f.d. 204-207, vol. 1).

Dumitru Motelică a fost învinuit că, în calitate de medic chirurg al IMSP „Spitalul raional Rîșcani”, aflat de gardă în seara zilei de 28 decembrie 2018, a examinat superficial pacienta Parascovia Lupăcescu, adusă cu ambulanța la ora 18:07 în stare de șoc grav. Acesta a încălcat obligațiile prevăzute de art. 17 alin. (1) lit. a), c), i), j), k) din Legea nr. 264/2005, nu a efectuat o examinare completă, nu a solicitat consultul specialiștilor, nu a dispus spitalizarea de urgență, nu a consemnat refuzul pacientei și nu a asigurat continuitatea îngrijirii medicale. În urma neacordării asistenței medicale corespunzătoare, pacienta a decedat la 29 decembrie 2018, în jurul orei 03:00. Această faptă a fost încadrată în baza art. 213 lit. b) Cod penal.

Potrivit fișei de solicitare nr. 2066239, din 28 decembrie 2018, Parascovia Lupăcescu a solicitat asistență medicală urgentă. Starea ei generală era de gravitate medie. Ea a fost diagnosticată prezumtiv: traumă a coloanei vertebrale, retenție acută a urinei, sechele AVC, hipotensiune. Gradul de urgență stabilit de echipa de intervenție a fost gradul II (galben). Pacienta a fost transportată la Spitalul raional Rîșcani (f.d. 104-105, vol. 1).

Potrivit extrasului din Registrul de evidență a internărilor bolnavilor și renunțărilor la spitalizare, pacienta Parascovia Lupăcescu a fost internată în Spitalul raional Rîșcani la 28 decembrie 2018, ora 18:07. Ea a fost consultată de medic și după diagnosticare i s-a indicat analgezice. La rubrica „secția în care a fost internat bolnavul” este făcută mențiunea abreviată „amb”, adică ambulator (f.d. 108-112, vol. 1).

Potrivit certificatului medical constatator al decesului nr. 187, din 29 decembrie 2018, Parascovia Lupăcescu a decedat la 29 decembrie 2018. Cauza directă a decesului fiind șocul postraumatic, hemoragia intrabdominală, traumă închisă a organelor bazinului mic (f.d. 28, vol. 1). 2

Raportul de expertiză medico-legală din 30 ianuarie 2019 a stabilit că decesul Parascoviei Lupăcescu a survenit în urma leziunilor corporale grave (contuzie a articulației coxofemurale stângi și a bazinului, rupturi de vase sangvine cu hemoragie internă masivă la nivelul rinichiului stâng și organelor bazinului) provocate prin cădere liberă (f.d. 66-70, vol. 1).

Raportul de expertiză medico-legală din 25 aprilie 2019 a stabilit că Parascovia Lupăcescu, la momentul internării la Spitalul raional Rîșcani, necesita examinare clinică și paraclinică completă, consulturi de specialitate și spitalizare de urgență. Diagnosticul inițial a fost considerat incomplet, întrucât nu au fost evaluate datele hemodinamice și nu a fost stabilită cauza retenției acute de urină, fiind necesare investigații suplimentare și consult urologic. Pacienta trebuia spitalizată de urgență, iar în cazul unui diagnostic și tratament corect, nu se excludea posibilitatea supraviețuirii. Între inacțiunile medicale și deces a fost stabilită legătură de cauzalitate directă (f.d. 86-91, vol. 1).

Martorul Tudor Sîrbu a declarat că, la 28 decembrie 2018, Parascovia Lupăcescu a căzut și acuza dureri de spate. A fost solicitată asistență medicală urgentă. Lupăcescu a fost transportată cu ambulanța la spital, fiind însoțită de martor. La spital, Lupăcescu a fost examinată de medicul Dumitru Motelică. Medicul a comunicat că „nu am ce să-i fac”. Acesta nu a oferit explicații sau indicații privind necesitatea spitalizării. Martorul a declarat că nu a auzit ca Parascovia Lupăcescu să fi refuzat internarea. El nu a auzit nici discuția dintre Lupăcescu și Motelică sau Ureche. Ulterior, Parascovia a fost transportată înapoi la domiciliu cu taxiul. Pe drum, aceasta acuza stare de rău și a vomitat. Ajunsă acasă, ea a cerut apă, iar noaptea a decedat (f.d. 133-139, vol. 1 și f.d. 201-203, vol. 2). Asemenea declarații martorul făcut și la confruntarea cu Dumitru Motelică și Gabriela Ureche (f.d. 142-148, vol. 1).

Martorul Maria Sîrbu a făcut declarații similare martorului Tudor Sîrbu. Ea a explicat că de la Tudor Sîrbu a aflat că „asistenta medicală le-a spus să plece acasă” (f.d. 138-139, vol. 1 și 181-182, vol. 2).

Martorul Gabriela Ureche a declarat că, în decembrie 2018, pacienta Parascovia Lupăcescu a fost adusă la spital cu ambulanța. Ea acuza durere în urma căderii. Aceasta se suspecta de contuzie a coloanei și retenție urinară. Medicul Dumitru Motelică a examinat pacienta și a dispus efectuarea cateterizarii și investigației radiologice. După evaluare, a fost decisă internarea pacientei în secția de chirurgie. Aceasta a refuzat în mod repetat spitalizarea. Martora a încercat să o convingă să accepte spitalizarea și a solicitat intervenția lui Tudor Sîrbu pentru a o influența, însă fără rezultat. Medicul a fost informat despre refuz. Acesta a revenit și a discutat cu pacienta și însoțitorul ei, dar s-a insistat pe refuz. Refuzul nu a fost consemnat în scris și nu a fost semnat nici de pacientă, nici de însoțitor. Ulterior, pacienta a părăsit spitalul (f.d. 183-185, vol. 1; 189-191, vol. 2). 3

Martorul Carolina Țiganaș a declarat că, în calitate de infirmieră, a îngrijit-o pe pacienta Parascovia Lupăcescu la internarea în secția de primire. Ea a asistat la efectuarea procedurii de cateterizare, la indicația medicului Dumitru Motelică, și a însoțit pacienta la efectuarea radiografiei. Martora a menționat că a auzit cum medicul Dumitru Motelică i-a propus pacientei să fie spitalizată. Aceasta a refuzat. Ea a afirmat că dorește să meargă acasă. Refuzul de spitalizare a fost exprimat în mod repetat (f.d.128-129, vol. 1 și 208-210, vol. 2).

Specialistul Victor Capcelea a confirmat că decesul Parascoviei Lupăcescu a fost cauzat de un șoc hemoragic post-traumatic, determinat de hemoragii interne masive (circa 600 ml în regiunea rinichiului și aproximativ 750 ml în cavitatea abdominală), survenite în urma traumatismului prin cădere. Leziunile au provocat afectarea gravă a rinichiului („rinichi de șoc”) și anemie acută, iar starea pacientei indica un șoc sever care impunea diagnosticare completă și tratament urgent. Examinarea medicală efectuată a fost superficială: nu au fost evaluați parametrii vitali esențiali (tensiune, puls, temperatură), nu s-a stabilit cauza retenției de urină și nu au fost atrași specialiști de profil (urolog, alți medici). În condițiile unui diagnostic corect și al unui tratament adecvat (inclusiv intervenție pentru hemoragie și administrare de sânge), posibilitatea de supraviețuire nu era exclusă. Lipsa unei evaluări și intervenții medicale adecvate a avut un rol determinant. Nu există dovezi că pacienta ar fi refuzat internarea, iar eventualul refuz trebuia consemnat în mod formal, ceea ce nu s-a realizat (f.d. 5-6, vol. 3).

Reprezentantul succesorului părții vătămate, Nicolae Lupăcescu, a declarat că Parascovia Lupăcescu i-a fost bunică. La 28 decembrie 2018, aceasta a căzut și a suferit traumatism în regiunea șoldului. Ea a fost transportată de urgență la Spitalul raional Rîșcani. După examinare, bunicii i-a fost acordat ajutor medical, ea a fost externată și transportată la domiciliu. Ulterior, starea ei s-a agravat și, la 29 decembrie 2018, ora 03:00, aceasta a decedat la domiciliu. El solicită repararea cheltuielilor suportate în sumă totală de 5.058 de lei și a prejudiciul moral de 50.000 de lei (f.d. 50, vol. 1 și f.d. 157-159, 168-170, 174, vol. 2).

Dumitru Motelică nu a recunoscut vina. El a declarat că, în seara de 28 decembrie 2018, fiind de gardă, a examinat victima. Pacienta a fost adusă la spital după o cădere și prezenta retenție urinară, acuzând și dureri. El a dispus efectuarea cateterizării și a unei investigații radiologice. În urma radiografiei nu au fost depistate fracturi. După efectuarea procedurilor, starea pacientei s-a ameliorat. Ulterior, el a dat indicații ca pacienta să fie spitalizată și a transmis aceste instrucțiuni asistentei medicale. Pacienta a refuzat spitalizarea și a părăsit spitalul fără acordul medicului. Refuzul nu a fost consemnat în scris și nu a fost semnat. Potrivit declarațiilor, la acel moment evidența refuzurilor nu era strict reglementată. Motilică a mai declarat că nu a discutat cu însoțitorul pacientei și nu a recomandat externarea acesteia. El a menționat că pacienta suferea de 4 afecțiuni grave preexistente, inclusiv oncologice. El a precizat că nu poate stabili cu certitudine dacă decesul putea fi evitat, însă a admis că, în cazul internării, era posibilă o evoluție diferită. El nu a recunoscut acțiunea civilă (f.d. 142-145, 149-150, 166-167, 212, vol. 1; f.d. 212-214, vol. 2, și f.d. 7 vol. 3).

La 27 februarie 2020, apărarea a solicitat scoaterea lui Dumitru Motelică de sub urmărire penală, deoarece fapta medicului nu constituie infracțiune. Lipsa consemnării refuzului pacientei este doar o abatere disciplinară. Nu există probe privind legătura de cauzalitate cu decesul (f.d. 96, vol. 2). La 13 martie 2020, cererea a fost respinsă. Acuzarea a constatat că pacienta se afla în stare gravă. Ea necesita examinare completă, consultări de specialitate și spitalizată de urgență. Medicul nu a îndeplinit aceste obligații. El a acționat din neglijență, iar inacțiunile lui au contribuit la deces (f.d. 102-103, vol. 2). b. Învinuirea adusă în baza art. 264 1 alin. (1) Cod penal

La 17 noiembrie 2019, în jurul orei 20:50, a fost recepționată o înștiințare telefonică potrivit căreia Dumitru Motelică a condus un vehicul în stare de ebrietate alcoolică (f.d. 7, vol. 1). La 03 decembrie 2019, a fost pornită urmărirea penală pentru conducerea unui mijloc de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Cauză a primit nr. 2019300383 (f.d. 1, vol. 2). Dumitru Motelică a fost învinuit că, la 17 noiembrie 2019 a condus un vehicul în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. El avea o concentrație de alcool etilic de 1,55 g/l în sânge. Aceste acțiuni au fost calificate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Potrivit rezultatului testării alcoolscopice în aerul expirat a lui Dumitru Motelică a fost depistat alcool etilic în cantitate de 0,60 mg/l (f.d. 19, vol. 2). Conform raportului de constatare din 22 noiembrie 2023, la ora 20:00, Dumitru Motelică avea o concentrație de alcool etilic în sânge de 1,55 g/l, iar la ora 17.30 acesta putea avea o concentrație de alcool etilic în sânge de 1,87 g/l (f.d. 52-53, vol. 2).

Martorii Alexandru Foamete, Vergil Jumiga și Alexandru Gribincea au făcut declarații similare referitoare la documentarea accidentului rutier din 17 noiembrie 2019. Aceștia au relatat că au intervenit la fața locului în urma unui apel la 112. La locul faptei au fost depistate două automobile avariate. În timpul documentării, șoferul Dumitru Motelică prezenta semne evidente de ebrietate (miros de alcool, instabilitate, vorbire neclară). Ultimul a recunoscut consumul de alcool și acest fapt a fost consemnat. Ulterior, ambii șoferii au fost testați alcoolscopic. În urma testării, a fost confirmat faptul că Dumitru Motelică se afla în stare de ebrietate alcoolică (f.d. 56-59, 62-63, vol. 1 și 172-173, 180, vol. 2).

Dumitru Motelică a declarat că a condus automobilul după ce a consumat alcool. În timpul deplasării el a fost orbit de luminile unui vehicul ce staționa. Apoi a avut loc coliziunea. În cadrul documentării accidentului, el a fost testat alcoolscopic, rezultatul fiind pozitiv. Ulterior, el a fost supus și expertizei 5 biologice a sângelui. Acesta și-a recunoscut fapta și a declarat că se căiește sincer (f.d. 75, 86, 94, 211, vol. 2).

La 31 decembrie 2019, cele două cauze au fost conexate, fiind atribuit numărul unic 2019300048 (f.d. 88, vol. 2). Ele au fost examinate într-o procedură unică. c. Sentința

În instanța de fond apărarea a solicitat achitarea lui Motelică pe capătul de acuzare adus în baza art. 213 lit. b) Cod penal din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. El a solicitat și condamnarea în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, dar fără anularea dreptului de conduce mijloacele de transport. Apărarea a susținut că neaplicarea acestei sancțiuni este justificată prin existența unor circumstanțe excepționale, și anume recunoașterea vinovăției și starea gravă de sănătate a soției lui Motelică.

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, din 15 ianuarie 2021, Dumitru Motelică a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 213 lit. b) și art. 264¹ alin. (1) Cod penal. Pentru prima infracțiune acestuia i-a fost stabilită pedeapsa de doi ani închisoare, cu privarea dreptului de a activa în domeniul medicinei pe doi ani. Pentru cea de-a doua infracțiune i-a fost aplicată pedeapsa de 200 de ore muncă neremunerată și anularea dreptului de a conduce. Munca neremunerată a fost înlocuită cu 50 de zile de închisoare. Definitiv, Motelică a fost condamnat la doi ani și zece zile închisoare, căreia executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de un an, cu privarea dreptului de a activa în domeniul medicinei pe doi ani și anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Instanța a dispus încasarea în beneficiul lui Nicolae Lupăcescu a sumei de 1.280 de lei cu titlu de prejudiciu material și 50.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Instanța a constatat că Dumitru Motelică a încălcat, din neglijență, regulile și metodele de acordare a asistenței medicale, fapt care a condus la decesul pacientei Lupăcescu Parascovia. Rapoartele de expertiză și concluziile specialistului au confirmat că, în cazul stabilirii unui diagnostic corect și al aplicării unui tratament adecvat, posibilitatea supraviețuirii pacientei nu era exclusă. Totodată, a fost stabilit existența unei legături de cauzalitate directe între inacțiunile medicului și deces. Medicul avea posibilitatea de a stabili un diagnostic complet, dacă ar fi efectuat o examinare clinică și paraclinică corespunzătoare și ar fi solicitat consulturi de specialitate. Fișa AMU indica agravarea stării pacientei, aceasta aflându-se în șoc grav și necesitând spitalizare urgentă. Din actele medicale rezultă că examinarea a fost superficială. Lipsesc date esențiale privind tensiunea arterială, pulsul și temperatura, precum și o anamneză detaliată. Medicul a dispus doar radiografia și cateterizarea, fără a identifica cauza stării grave. Nu au fost efectuate investigații complete, nu a fost solicitat consultul urologic și nu au fost prelevate analize. Nu există un refuz expres al pacientei de a fi internată. Nu a fost întocmit niciun act semnat. Datele 6 AMU indică doar acceptarea examinării și transportării la spital. Declarațiile inculpatului au fost contradictorii cu cele ale martorei Gabriela Ureche, care a indicat că medicul a fost informat despre refuz și a discutat cu însoțitorul. Aceste aspecte au fost confirmate de martorul Tudor Sîrbu, care a relatat că medicul a afirmat că nu are ce să-i facă pacientei. Probele medico-legale au stabilit că decesul a fost cauzat de un șoc hemoragic post-traumatic, determinat de hemoragii interne și hematom renal. Specialistul a confirmat că, în condițiile unui diagnostic și tratament adecvat, supraviețuirea era posibilă. Astfel, a fost exclusă versiunea potrivit căreia decesul ar fi fost cauzat de cancer.

Inculpatul se afla în stare de ebrietate alcoolică în momentul conducerii vehiculului. El a recunoscut că a condus vehiculul după ce a consumat băuturi alcoolice, confirmând astfel elementele esențiale ale faptei. Pe lângă declarațiile autoincriminatoare, vinovăția acestuia a fost susținută de rezultatul testării alcoolscopice, care a indicat prezența alcoolului în aerul expirat, precum și de raportul de constatare medico-legală, întocmit în urma examinării probelor biologice. Aceste probe coroborate au confirmat vinovăția privind acuzația adusă în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța a reținut că faptele comise sunt de gravitate ușoară și mai puțin gravă. Inculpatul are caracterizare pozitivă și nu are antecedente penale, însă a fost sancționat contravențional de mai multe ori (f.d. 68, vol. 2). Circumstanțe atenuante, agravante sau excepționale nu au fost constatate. Instanța a stabilit că prejudiciul material a fost dovedit doar în sumă de 1.280 de lei (f.d. 170, vol. 2). Totodată, prejudiciul moral cauzat prin decesul victimei a fost apreciat la 50.000 de lei. d. Cererea de apel și decizia

La 25 ianuarie 2021, avocatul Vitalie Cucoș a declarat apel în numele inculpatului. El a solicitat aplicarea art. 79 Cod penal în ceea ce privește pedeapsă complementară stabilită în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal și pronunțarea unei hotărâri de achitare pe învinuirea adusă în baza art. 213 lit. b) Cod penal. Avocatul a invocat că instanța nu a ținut cont de circumstanțe excepționale care justificau neaplicarea pedepsei complementare a privării dreptului de a conduce, având în vedere caracterizarea pozitivă a inculpatului, lipsa antecedentelor și situația medicală gravă a soției sale, care necesită transport. Pe capătul de acuzare în baza art. 213 lit. b) Cod penal, avocatul a susținut că lipsesc probe ce ar confirma legătura de cauzalitate între acțiunile medicului și decesul pacientei. De asemnea, învinuirea nu indică concret regulile medicale încălcate. Pacienta a fost examinată. Ei i s-au efectuat investigații de bază și i s-a recomandat internarea, însă aceasta a refuzat. Neîntocmirea refuzului în formă scrisă ar constitui, cel mult, o abatere disciplinară. Avocatul nu a fost de acord cu soluționarea acțiunii civile precum și aplicarea pedepsei complementare neprevăzute de lege. 7

În instanța de apel, procurorul a solicitat aplicarea prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 264¹ alin. (1) Cod penal (f.d. 143, vol. 3). Avocatul inculpatului, Borislav Babenco, a solicitat achitarea lui Motelică pe capătul de acuzare întemeiat pe art. 213 lit. b) Cod penal. Acesta a susținut că învinuirea se bazează în principal pe declarațiile martorului Tudor Sîrbu, care sunt contradictorii. Martorul a avut o contribuție directă la plecarea pacientei din spital, motiv pentru care declarațiile sale trebuie apreciate critic. Martorul Gabriela Ureche a fost inițial bănuită în cauză și ar fi făcut declarații incriminatoare împotriva lui Motelică pentru a-și ușura situația (f.d. 83-89, vol. 3).

Prin decizia din 21 decembrie 2022, Curtea de Apel Bălți a admis apelul, a casat parțial sentința și a pronunțat o nouă hotărâre prin care l-a liberat pe Dumitru Motelică de executarea pedepsei, pe capătul de acuzare adus în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca urmare a intervenirii termenului de prescripție. Instanța a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța a reținut că învinuirea a fost formulată clar. Rechizitoriul descrie faptele imputate lui Motelică. Sentința descrie aceleași fapte și indică prevederile legale încălcate. Motelică a declarat că învinuirea îi este clară. El a făcut această declarație pe tot parcursul procesului. Motelică a participat activ la examinarea cauzei. El a contestat probele administrate. Aceste fapte confirmă că dreptul la apărare a fost respectat. Instanța a constatat că sentința este motivată. Ea a întemeiat soluția pe probele administrate. Instanța a stabilit existența legăturii de cauzalitate. Inacțiunile medicului Dumitru Motelică au determinat decesul pacientei Parascovia Lupăcescu. Rapoartele de expertiză au arătat că supraviețuirea era posibilă. Un diagnostic corect putea fi stabilit. Un tratament adecvat putea fi aplicat. Instanța a reținut că medicul avea posibilități reale de intervenție. El putea efectua investigații complete. El putea realiza examinări clinice și paraclinice. El putea solicita consulturi de specialitate. Medicul nu a valorificat aceste posibilități. Starea pacientei era gravă. Aceasta impunea spitalizare de urgență. Datele serviciului de urgență confirmă această stare. Medicul a efectuat o examinare superficială. El nu a consemnat anamneza detaliată. El nu a consemnat parametrii vitali. Investigațiile efectuate nu au vizat cauza reală a stării grave. Radiografia și cateterizarea au fost insuficiente. Medicul nu a efectuat alte examinări necesare. Pacienta a decedat în urma unui șoc hemoragic. Șocul a rezultat dintr-o traumă. Această afecțiune este tratabilă. Decesul nu a fost cauzat de o boală incurabilă. Instanța a analizat pretinsul refuz al pacientei. Actele medicale nu consemnează un asemenea refuz. Legea permite refuzul verbal sau scris. Legea impune consemnarea refuzului verbal. Refuzul verbal trebuie confirmat de cel puțin doi martori. Această procedură nu a fost respectată. Reclamantul a acționat în calitate de succesor al victimei. El a suportat cheltuielile relevante. Instanța a apreciat corect aceste împrejurări. 8

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a reținut că aplicarea pedepsei cu închisoarea și a pedepsei complementare privind interzicerea exercitării activității medicale a fost corectă. Infracțiunea prevăzută de art. 264¹ alin. (1) Cod penal este calificată ca infracțiune ușoară, pentru care termenul de prescripție este de doi ani. La momentul examinării apelului, acest termen era expirat, motiv pentru care instanța de apel a dispus liberarea lui Motelică de executarea pedepsei, ca urmare a intervenirii prescripției. Decizia integrală a fost pronunțată la 01 februarie 2023. e. Recursul

La 24 februarie 2023, avocatul Borislav Babenco a depus recurs în numele condamnatului. Recursul se întemeiază pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală. El vizează exclusiv condamnarea în baza art. 213 lit. b) Cod penal. Apărătorul solicită casarea deciziei în această parte, pronunțarea unei soluții de achitare pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și respingerea acțiunii civile. Obligația de îngrijire nu subzistă în cazul pacienților care refuză intervențiile medicale. Pacienta a refuzat spitalizarea și a părăsit samavolnic spitalul. În aceste condiții, medicul nu a avut posibilitatea să-i explice consecințele refuzului și să-l consemneze. Apărarea solicită aprecierea critică a declarațiilor martorului Tudor Sîrbu, pe motiv că acestea sunt neconfirmate de alte probe. El cere și excluderea declarațiilor martorei Gabriela Ureche, deoarece au fost făcute după scoaterea ei de sub urmărire penală și au caracter incriminator. De asemenea, apărarea invocă nulitatea raportului de expertiză din 25 aprilie 2019, motivată de pretinse încălcări ale art. 145 Cod de procedură penală. În ceea ce privește acțiunea civilă, avocatul susține că instanța a acordat prejudiciul moral depășind limitele cererii formulate, asumând un rol activ în favoarea succesorului părții vătămate.

La ziua comiterii faptei, partea relevantă a Codului penal era următoarea: „Articolul 213. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale Încălcarea din neglijenţă de către medic sau de către un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat: b) decesul pacientului, se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Partea deciziei privind condamnarea lui Dumitru Motelică în baza art. 264¹ alin. (1) Cod penal nu a fost contestată și a devenit definitivă. Obiectul examinării în recurs îl constituie doar învinuirea adusă în baza art. 213 lit. b) Cod penal.

Recursul a fost declarat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, în redacția legii de până la 01 septembrie 2023. Deși recurentul invocă pct. 10), acesta nu indică în mod concret în ce constă pretinsa individualizare eronată a pedepsei. Recurentul invocă dispozițiile pct. 6) sub două aspecte. El susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele care au stat la baza soluției și că motivarea hotărârii ar contrazice dispozitivul acesteia. În esență, argumentele recurentului se referă la pretinsa lipsă de claritate a învinuirii, la o apreciere eronată a probelor, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii și motivarea soluției în ceea ce privește prejudiciul moral. Prin urmare, argumentele recursului se încadrează exclusiv în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală. a. Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare până la 01 septembrie 2023, se referă la motivarea deciziei instanței de apel. Obligația 10 instanței judecătorești de motivare al hotărârii judecătorești ar trebui interpretat ca o obligație de a combate convingător toate argumentele din apel care, dacă ar fi admise, ar schimba soluția instanței (decizia nr. 1ra-1280/2023, § 33). Norma dată nu poate fi interpretată ca obligând instanța să combată argumentele care nu pot avea vreun efect asupra soluției. Acesta este și standardul de motivare impus de art. 6 CoEDO (hotărârile Moreira Ferreira v. Portugalia (nr. 2), 2017, § 84; S.C. IMH Suceava S.R.L. v. România, 2013, § 40). Totodată, instanța de apel poate respinge un argument printr-o motivare generală, atunci când își însușește raționamentul convingător al primei instanțe (hotărârile CtEDO Garcia Ruiz v. Spania, 1999, § 26; Stepanyan v. Armenia, 2009, § 35).

Apărarea a invocat două situații din cele cinci descrise în norma juridică, fără a le explica prin ce acestea se manifestă. În speță, instanța de apel a examinat argumentele principale invocate de apărare. Ea a analizat probele administrate, a expus considerentele pentru care a respins afirmațiile apărării și a indicat motivele care au stat la baza soluției adoptate. Simplul dezacord al recurentului cu modul în care instanța de apel a apreciat probele sau cu concluziile acesteia nu poate constitui temei de casare a hotărârii.

Apărarea a contestat credibilitatea declarațiilor martorului Tudor Sîrbu și a susținut existența unor contradicții cu declarațiile martorilor Ureche și Țiganaș, în special sub aspectul pretinsului refuz al pacientei. Instanțele de fond și de apel au coroborat aceste declarații cu celelalte probe administrate. Instanțele au acordat prioritate probelor obiective. Documentele medicale întocmite la momentul internării nu consemnează existența unui refuz al pacientei. Nu există mențiuni în actele medicale despre refuz. Legea impune consemnarea refuzului. Refuzul verbal trebuie confirmat de martori. Această procedură nu a fost respectată. Concluziile experților și ale specialistului confirmă lipsa unui refuz și evidențiază caracterul inadecvat al intervenției medicale. Declarațiile martorilor Ureche și Țiganaș nu pot prevala. Aceștia au activat împreună cu medicul și se aflau în relații profesionale directe cu acesta. Mai mult, documentele medicale confirmă că victimei i-a fost prescris tratament ambulator (vezi para. 10), ceea ce reduce și mai mult din credibilitatea versiunii apărării cu privire la refuzul de internare. În această parte, recurentul nu a convins că aprecierea probelor a fost nerezonabilă.

Art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, atât în vigoare la data depunerii recursului, cât și la momentul examinării acestuia, permite examinarea în recurs doar a argumentelor invocate în apel sau a celor referitoare la încălcări produse în instanța de apel. În partea învinuirii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal, avocatul a invocat în recurs și argumente care nu au fost susținute în instanța de apel. Acestea vizează pretinsa nulitate a raportului de expertiză din 25 aprilie 2019 și excluderea declarațiilor martorei Gabriela Ureche. Aceste critici nu au fost ridicate de apărare la nicio etapă anterioară a procesului penal. Prin 11 urmare, completul nu se va pronunța asupra acestor argumente noi, ele fiind inadmisibile în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală.

Curtea Supremă de Justiție a menționat că, în cazul aducerii atingerilor drepturilor personal nepatrimoniale prin comiterea infracțiunii, existența prejudiciului moral se prezumă, discuția axându-se pe întinderea acestui prejudiciu (vezi încheierile nr. 1ra-659/2023, §§ 28-29, 1ra-1479/2023, §§ 14-15). Potrivit art. 2037 Cod civil, cuantumul despăgubirilor se stabilește în funcție de natura și gravitatea prejudiciului, de gradul de vinovăție al autorului și de măsura în care suma acordată asigură o satisfacție echitabilă victimei. Totodată, legea impune ca sumele acordate în cauze similare să fie comparabile. Din aceste dispoziții rezultă obligația instanței de a justifica mărimea despăgubirilor. În cazul unor abateri semnificative de la practica obișnuită, instanța trebuie să ofere o motivare mai detaliată, prin raportare la criteriile legale (încheierea nr. 1ra-569/2023, § 29).

Recurentul susține că instanțele au depășit limitele cererii și au acordat nejustificat prejudiciul moral. Instanța de fond a admis acțiunea civilă și a încasat suma de 50.000 de lei pentru prejudiciul moral. Această despăgubire a fost oferită fiului pentru cauzarea din imprudență a decesului mamei sale. Această sumă este considerabil mai mică decât despăgubirile morale acordate în mod obișnuit pentru asemenea delicte de către Curtea Supremă de Justiție (vezi încheierea nr. 1ra-569/2023). Având în vedere că acest aspect a fost contestat doar de apărare, circumstanțele specifice ale cauzei și motivarea instanței de apel, în această parte, recursul este vădit neîntemeiat. b. Art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală

În decizia nr. 1ra-854/2022, § 114, Curtea a indicat situațiile în care poate fi reținută eroarea judiciară. În prezenta cauză, recurentul nu a motivat existența unei asemenea erori. El s-a limitat la a susține că lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal și că acuzarea nu a prezentat probe suficiente pentru dovedirea învinuirii. Aceste critici vizează, în esență, aprecierea probelor. Ele au fost analizate în cadrul examinării temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Conduita medicului Dumitru Motelică se încadrează în noțiunea de malpraxis medical. Acesta avea obligația de a acorda îngrijiri conforme regulilor medicale, raportat la starea gravă a pacientei. Instanța de apel a conchis că examinarea efectuată a fost superficială, fără consemnarea anamnezei și a parametrilor vitali, iar investigațiile realizate nu au fost orientate spre identificarea cauzei reale a afecțiunii. Medicul nu a dispus efectuarea tuturor examinărilor necesare, nu a solicitat consultații de specialitate și nu a asigurat spitalizarea de urgență, deși aceasta se impunea în mod evident. Aceste omisiuni au împiedicat stabilirea unui diagnostic corect și instituirea unui tratament adecvat. Potrivit expertizelor medico-legale, în asemenea condiții, supraviețuirea pacientei era posibilă. Decesul a survenit în urma unui șoc hemoragic provocat 12 de traumă, afecțiune tratabilă în contextul unei intervenții medicale corespunzătoare. Registrul medical oferă date suplimentare. La rubrica internării apare mențiunea „amb”, adică pacientei i-a fost indicat tratament ambulator (vezi para. 10). Cel din urmă exclude inițierea unei spitalizări. În aceste circumstanțe, inacțiunile medicului au avut un rol determinant în producerea rezultatului letal. Conduita acestuia reflectă o abatere de la standardele profesionale și se caracterizează prin neglijență, ceea ce atrage calificarea faptei drept malpraxis medical. Prin urmare, și în această parte, recursul este vădit neîntemeiat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) și 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Borislav Babenco împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 21 decembrie 2022. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Vladislav Gribincea 13