1ra-579/2025 — Art. 325 alin. 1 CP

Ivan Bessarab s-a născut în anul 1970 în r-ul Comrat. El a fost apărat de avocatul Victor Velev.

Ivan Bessarab a fost învinuit că la 05 aprilie 2020, în jurul orei 21:30, pe str. Lenin din mun. Comrat, a fost stopat de un echipaj al Direcției de Patrulare SUD a INP pentru deficiențe ale sistemului de iluminare. Pentru a evita întocmirea procesului-verbal în baza art. 229 alin. (2), (3) Cod contravențional (lipsa reviziei tehnice și a poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto), el a oferit și ulterior a transmis 200 de lei ofițerilor Vasile Varban și Andrei Dimitrioglo, plasând banii într-o mapă pentru documente. Acțiunile sale au fost încadrate juridic în baza art. 325 alin. (1) Cod penal (corupere activă)

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 04 iulie 2024, prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Ciadîr-Lunga, Ivan Bessarab a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal și condamnat la șase luni de închisoare și la amendă în mărime de 2.000 de unități convenționale, echivalentul a 100.000 de lei. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de un an. Instanța a soluționat aspectele privind corpurile delicte. Ea a reținut că vinovăția inculpatului Ivan Bessarab a fost demonstrată prin declarațiile martorilor Vasile Varban și Andrei Dimitrioglo, prin procesele-verbale ale acțiunilor procesuale din 05 aprilie 2020, procesele-verbale de examinare a obiectelor, înregistrarea video de pe suportul CD-R și corpurile delicte anexate la dosar. Procesul-verbal de cercetare la fața locului, denotă că în autoturismul de serviciu „Dacia Duster” a fost depistată o mapă în care se aflau formulare de procese-verbale contravenționale și două bancnote a câte 100 de lei. Aceleași informații sunt confirmate de procesul-verbal de examinare a suportului CD-R și de înregistrarea video examinată în ședință. Instanța a arătat că martorii au dat declarații consecvente la toate etapele procesului. Informațiile comunicate de ei sunt raționale și coroborează cu celelalte probe din dosar. Afirmația inculpatului că ar fi plasat în mapă alte obiecte decât bani, a fost respinsă de instanță deoarece era contrară faptelor relevate de probe. La individualizarea pedepsei, instanța a reținut că nu s-au 1 constatat circumstanțe agravante sau atenuante, iar inculpatul este anterior judecat și a fost tras de mai multe ori la răspundere contravențională.

La 11 iulie 2024, avocatul Victor Velev, în interesele lui Ivan Bessarab, a contestat cu apel sentința. El a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare. El pretinde că sentința este neîntemeiată, întrucât nu există probe suficiente care să confirme vinovăția inculpatului. Bessarab a declarat că a fost stopat de poliție pentru lipsa lămpii de iluminare la automobilul pe care-l conducea. El a recunoscut încălcarea și a menționat că poate achita amenda de 200 lei. Polițiștii i-au înmânat mapa cu formulare de proces-verbal, în care el a plasat alte obiecte, însă nu suma de 200 de lei. Permisul de conducere i-a fost restituit, fără a fi întocmit un proces-verbal în prezența sa. Apărarea a mai arătat că pe cele două bancnote a câte 100 de lei nu au fost identificate amprentele lui Bessarab, iar acuzarea nu a prezentat o înregistrare video a transmiterii banilor. Procesul-verbal contravențional existent la dosar nu este semnat de Ivan Bessarab și nu conține semnăturile a doi martori, deși acesta a refuzat semnarea.

La 19 iulie 2024, inculpatul a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare. El a susținut că nu a avut intenția de a da mită, ci a pus în mapa două obiecte, iar suma de 200 de lei reprezenta achitarea pe loc a amenzii. Procesul-verbal contravențional nr. MAI 04201359 din 05 aprilie 2020 este nul din motiv că lipsește semnătura sa și nu este indicat martorul asistent care ar confirma refuzul său de a semna. Înregistrările video au fost obținute fără consimțământ, sunt fragmente și nu redau conținutul întreg al convorbirii. Martorul Maxim Mihailuc nu a fost audiat și nu a fost efectuată expertiza dactiloscopică asupra bancnotelor de 100 de lei.

La 29 mai 2025, Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, a admis apelurile și a casat parțial sentința. Instanța a pronunțat o hotărâre nouă în partea pedepsei, prin care lui Ivan Bessarab, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1.000 de unități convenționale, echivalentul a 50.000 de lei. El a fost liberat de pedeapsă penală ca urmare a expirării termenului de prescripție. Instanța de apel a constatat că acuzația adusă lui Ivan Bessarab este dovedită, reiterând argumentele primei instanțe. Versiunea inculpatului, potrivit căreia în mapă ar fi fost plasate alte obiecte, a fost respinsă, fiind infirmată de declarațiile martorilor Vasile Varban și Andrei Dimitrioglo.Declarațiile acestora sunt consecvente și se coroborează cu celelalte probe. Înregistrarea video și procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05 aprilie 2020, denotă depistarea în autoturismul de serviciu „Dacia Duster” a unei mape cu formulare de procese-verbale contravenționale și două bancnote a câte 100 de lei. Ele confirmă declarațiile martorilor. Fapta întrunește elementele infracțiunii de corupere activă, constând în oferirea și transmiterea mitei colaboratorilor de poliție în scopul împiedicării documentării contravențiilor și neîntocmirii procesului-verbal contravențional. Argumentul privind achitarea sumei de 200 lei ca amendă a fost respins, întrucât aceasta este posibilă doar după constatarea contravenției și 2 aplicarea sancțiunii. Obiecțiile privind inadmisibilitatea înregistrărilor audio-video și încălcarea datelor cu caracter personal au fost respinse, înregistrarea fiind efectuată în exercitarea atribuțiilor de serviciu și relevantă pentru cauză. Argumentul privind caracterul fragmentar al înregistrării nu a fost reținut deoarece întinderea înregistrării era suficientă pentru stabilirea situației de fapt. Instanța a respins teza apărării potrivit căreia procesul-verbal cu privire la contravenție seria MA104 nr. 201359 din 05 aprilie 2020 ar fi nul. Ea a reținut că legalitatea acestui act contravențional nu este obiect de examinare al prezentei cauze penale. Procesul-verbal a devenit irevocabil, nu a fost contestat în modul prevăzut de Codul contravențional. Instanța a respins și argumentul apărării potrivit căruia procesul-verbal nu a fost contestat deoarece nu ar fi fost înmânat. Bessarab a luat cunoștință de conținutul acestuia în cadrul examinării cauzei în instanță și avea posibilitatea să solicite copia și să îl conteste conform procedurii legale.

Instanța a arătat că la 07 septembrie 2024, art. 325 alin. (1) Cod penal a fost modificat prin Legea nr 136/2024, eliminând pedeapsa cu închisoarea și reducând amenda. Potrivit art. 10 Cod penal, legea mai favorabilă se aplică retroactiv. Ca efect al modificării legislative, fapta incriminată intră în categoria infracțiunilor ușoare (art. 16 alin. (2) Cod penal), pentru care termenul de tragere la răspundere penală este de doi ani. Deși art. 60 Cod penal a fost modificat prin Legea nr. 136/2024, majorând termenul de prescripție la trei ani, această lege prevede că majorarea dată nu se aplică infracțiunilor comise până la intrarea în vigoare a legii. Termenul de doi ani s-a împlinit la 05 aprilie 2022. Prin urmare, instanța a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale.

La 17 iunie 2025, avocatul Vasile Velev, în numele lui Ivan Bessarab, a declarat recurs, fără a specifica niciun temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală. El a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece nu există probe care să confirme vinovăția. La 30 iulie 2025, Curtea Supremă de Justiție nu a dat curs cererii de recurs, deoarece acesta nu a specificat niciun temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, iar conținutul recursului nu permite examinarea efectivă a acestuia și i-a acordat un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. La 05 august 2025, încheierea a fost recepționată de apărător. La 04 septembrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a considerat nedepusă cererea de recurs din motiv că nu au fost lichidate neajunsurile în termen. La 12 septembrie 2025, încheierea a fost recepționată de apărător.

La 24 iulie 2025, condamnatul Ivan Bessarab a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală. El a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare. Motivele recursului reproduc, în esență, criticile formulate în apel, printre care lipsa probelor care să confirme vinovăția și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Instanța a omis să examineze încălcările procedurale invocate de apărare și a ignorat probele administrate în favoarea condamnatului, inclusiv declarațiile consecvente ale 3 acestuia, precum și contradicțiile din depozițiile martorilor referitoare la pretinsa oferire și transmitere a banilor de către Bessarab, în scopul evitării întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției.

Curtea Supremă de Justiție nu a solicitat prezentarea referinței la recurs.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 06 aprilie 2020 și s-a finalizat la 25 mai 2020. În prima instanță cauza penală a fost examinată în perioada 11 iunie 2020 – 04 iulie 2024. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 31 iulie 2024 – 29 mai 2025. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 07 noiembrie 2025.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56)

Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală. Recurentul invocă deficiențe de motivare sub aspectul stabilirii vinovăției și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Aceste critici se circumscriu temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024, §§ 37-42 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 38. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a explicat că este posibil ca o hotărâre judecătorească să fie în același timp „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Totuși, fiecare din cele două sintagme urmează a fi examinate separat (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 43). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază legală și nu stabilește nici o legătură 4 între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Din paragraful precedent rezultă că nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

Recurentul susține că decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. În recurs acesta nu explică de ce concluzia cu privire la probatoriu este irațională și care probe au fost apreciate irațional (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-449/2024, § 67). El reiterează argumentele din apel și susține, în termeni generali, că probele administrate în cauză nu ar demonstra vinovăția, iar banii au fost transmiși cu scopul a achita amenda. El nu arată în concret în ce constă eroarea instanței de apel, care sunt dispozițiile legale ce ar fi fost aplicate greșit și de ce argumentele din decizie ar fi nerezonabile. Dezacordul cu soluția și argumentele instanței nu reprezintă temei de recurs. Instanța de apel a explicat detaliat și rațional motivele din care argumentele din apel nu pot fi reținute. Ea a argumentat care probe demonstrează existența faptei și comiterii ei de către inculpat și modul în care acestea se raportează la elementele infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiul de recurs stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar recursul este inadmisibil.

Din considerentele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul condamnatului Ivan Bessarab împotriva deciziei Curții de Apel Sud, sediul Comrat, din 29 mai 2025. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 5