1ra-539/2025 — Art. 264/1 alin. 4 CP

Daniel Ivanov s-a născut în anul 2003 în r-nul Cimișlia. El a fost învinuit în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal (refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere) că, la 03 septembrie 2023, aproximativ la ora 01.24, a condus mijlocul de transport fără a deține permis de conducere și a refuzat testarea alcoolscopică. În recurs el a fost apărat de avocatul Vladislav Berezovschi.

La 21 februarie 2025, prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, Daniel Ivanov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și condamnat la 200 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

La 05 martie 2025, avocatul Vladislav Berezovschi a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și remiterea cauzei la rejudecare. Apelantul a susținut că vinovăția inculpatului nu a fost probată. Sentința de condamnare se întemeiază pe declarațiile martorilor audiați cu încălcarea art. 115 Cod de procedură penală. Instanța de fond a evaluat probele unilateral, bazându-se pe poziția acuzării.

La 17 iulie 2025, Curtea de Apel Sud a respins apelul. Instanța a constatat că probele demonstrează clar vinovăția inculpatului și confirmă încadrarea corectă a faptei. Vinovăția a fost constatată în baza declarațiilor martorilor Mutu, Ciugureanu și Cîntăbine, care au documentat cazul; procesul-verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului din 03 septembrie 2023, potrivit căruia Daniel Ivanov, a fost înlăturat de la conducerea vehiculului de model BMW 525; procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică din 03 septembrie 2023, potrivit căruia lui Daniel Ivanov i-a fost propus să treacă testarea alcoolscopică cu aparatul Drager, iar acesta categoric a refuzat; procesul-verbal de reținere și aducere a vehiculului la parcarea specială din 03 septembrie 2023, potrivit căruia, de la Daniel Ivanov a fost ridicat automobilul de model ,,BMW” 525. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal. Referitor la audierea martorilor fără utilizarea înregistrării video, contrar prevederilor art. 115 Cod de procedură penală, instanța a indicat că, potrivit procesului-verbal din 07 octombrie 2024 (f.d. 1 121), instanța de fond a efectuat audierea martorilor utilizând doar înregistrarea audio, motivând lipsa echipamentului video necesar. Această procedură respectă prescripțiile legale relevante, fapt ce atestă caracterul nefondat al alegațiilor apelantului.

La 04 septembrie 2025, avocatul Vladislav Berezovschi a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1), 4) Cod de procedură penală. El solicită casarea deciziei și achitarea lui Daniel Ivanov. Recurentul consideră că angajații poliției care au stopat mijlocul de transport nu urmau a fi admiși în calitate de martori prin prisma art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală. Mai mult, procedura de audiere a martorilor a avut loc fără înregistrare video, ceea ce este contrar art. 115 alin. (1) Cod de procedură penală. El mai invocă că infracțiunea incriminată este ușoară, iar de la comiterea faptei au trecut mai mult de doi ani, iar condamnatul trebuie liberat de răspundere penală.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 06 septembrie 2023 – 25 ianuarie 2024. Prima instanță a examinat cauza în perioada 29 ianuarie 2024 – 21 februarie 2025. Instanța de apel a judecat cauza în perioada 25 martie – 17 iulie 2025. La 21 septembrie 2025, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul se întemeiază pe art. 427 alin. (1) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală. Pct. 1) se referă la interpretarea legii din hotărârea contestată contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar pct. 4) se referă la existența unei cauze care înlătură răspunderea penală sau un temei care exclude urmărirea penală ori determină încetarea procesului penal.

Recurentul susține că instanța contrar prevederilor art. 90 alin. (3) pct. 4) și art. 115 alin. (1) Cod de procedură penală, a admis declarațiile agenților constatatori, audiați ca martori. Martorii în această cauză au fost audiați fără înregistrarea video. El mai invocă expirarea termenului de prescripție privind tragerea la răspundere penală, deoarece de la data săvârșirii infracțiunii au trecut mai mult de doi ani.

Curtea a explicat că pentru a fi incident art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să conțină cumulativ trei aspecte: (a) indicarea 2 clară a prevederilor legale care au fost interpretate greșit; (b) caracterul determinant al acestei erori asupra deciziei instanței; și (c) referirea la jurisprudența relevantă care oferă o altă interpretare a prevederii în cauză.

Recurentul susține că declarațiile agenților constatatori, audiați în calitate de martori, au fost admise ca probe contrar prevederilor art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penal și Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 72. El nu menționează vreo decizie sau încheiere a Curții Supreme de Justiție care ar da o altă interpretare aspectelor invocate în recurs.

Alegațiile că martorii audiați s-a făcut contrar art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod procedură penală, nu pot fi reținute. Norma invocată prevede că nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală și grefierul cu privire la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuţiilor procesuale. Martorul Serghei Cîntăbine (f.d.126-127) și Alexandru Mutu (f.d.122-123) fiind audiați în instanța de judecată, au confirmat că inculpatul a urcat în automobil și a condus, iar fiind stopat a refuzat testarea alcoolscopică. Legea nu interzice audierea persoanelor care posedă informaţii cu privire la vreo circumstanţă ce urmează să fie constatată în cauza penală, chiar dacă aceste persoane sunt angajați ai poliției.

În privința audierii martorilor fără înregistrarea video, instanța de apel a oferit un răspuns explicit. Deși legea prevede că audierea martorilor se efectuează obligatoriu prin mijloace de înregistrare audio și video, totuși există o excepție, când din motive tehnice sau din alte motive, înregistrarea video nu este posibilă. Art. 115 alin. (6) Cod de procedură penală prevede că în asemenea situație se face mențiune în procesul-verbal al audierii, cu indicarea cauzei imposibilității de înregistrare video, iar audierea se desfășoară cu aplicarea înregistrării audio. Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 07 octombrie 2024 (f.d. 121), instanța a menționat că nu dispune de echipament pentru înregistrarea video și a efectuat doar înregistrarea audio. Astfel, din cauza lipsei dotărilor tehnice, audierea s-a desfășurat doar cu aplicarea înregistrării audio, ceea ce este în conformitate cu prevederile legale. Completul de asemenea notează că nu orice încălcare a legii la cercetarea unei probe duce la inadmisibilitatea ei. Art. 94 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că sunt inadmisibile doar probele obținute cu încălcări esențiale ale Codului de procedură penală. Alin. (2) al acelui articol explica care sunt încălcările esențiale și condiționează încălcarea de influențarea autenticității informației probate. Recurentul nu a explicat cum neînregistrarea video a declarațiilor martorilor influențează autenticitatea declarațiilor acestora.

Recursul se bazează pe o interpretare eronată a Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 72. Recomandarea nu interzice audierea agentului constatator în instanța de judecată pentru a confirma încălcările comise în trafic. Aceasta se referă la procedura contravențională și calitatea în care agentul constatator este audiat în cauzele contravenționale. 3

Recurentul invocă și liberarea condamnatului de răspundere penală, pe motivul intervenirii prescripției răspunderii penale. El susține că infracțiunea este ușoară, iar termenul de prescripție de doi ani, este depășit. Acest aspect va fi examinat de instanța de recurs prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală.

Completul menționează că, la data comiterii faptei, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevedea pedeapsa cu închisoare de până la un an. Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana este liberată de răspundere penală dacă de la data săvârșirii infracțiunii ușoare au expirat doi ani. Alin. (2) al aceluiași articol indica expres că prescripţia curge din ziua săvârșirii infracţiunii şi pînă la data rămânerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată. Prevederile art. 60 Cod penal deși au fost modificate prin Legea nr. 136/2024, în vigoare din 07 iunie 2024, această lege este mai aspră. Ea a majorat termenul de prescripție pentru infracțiunile ușoare la trei ani și se aplică infracțiunilor săvârșite după intrarea în vigoare a acesteia. Condamnatul a comis fapta la 03 septembrie 2023, iar decizia instanței de apel a devenit definitivă la 17 iulie 2025. Termenul de prescripție privind tragerea la răspundere penală nu a intervenit până la decizia instanței de apel. Prin urmare, și în această parte recursul este vădit neîntemeiat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,