1ra-1401/2023 — Art. 179 alin. 1 CP

Nicolae Racu s-a născut în anul 1985 în mun. Chișinău. El a fost apărat de avocatul Victor Palancica.

Nicolae Racu a fost învinuit că, la 21 septembrie 2021, aproximativ ora 21:10 min., neavând consimţământul proprietarului, profitând de faptul că poarta gospodăriei cet. Guriţenco era deschisă, a pătruns ilegal în curtea imobilului amplasat în s. Oxentea, r-nul. Dubăsari, unde, sub pretextul solicitării unei datorii, a iniţiat un conflict verbal cu Dumitru Guriţenco şi Andrei Leca, care se afla în ospeţie, iar la somaţia lui Dumitru Guriţenco de a părăsi domiciliul nu a reacţionat, încălcând părţilor vătămate dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 179 alin. (1) Cod penal (violarea de domiciliu).

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală. La 23 mai 2022 prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, Nicolae Racu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la pedeapsa sub formă de 100 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Instanța a constatat incidența art. 2 alin. (1) și (4) din Legea nr. 243/2021 privind amnistia și a dispus liberarea inculpatului de la executarea pedepsei.

Părțile vătămate au formulat acțiuni civile și au solicitat încasarea prejudiciul moral de 100.000 de lei pentru fiecare. Instanța a reținut că, deși părțile vătămate nu au prezentat probe privind amploarea suferințelor psihice invocate, fapta comisă împotriva lor era de natură să le provoace un anumit prejudiciu moral. Din acest motiv, acțiunile civile au fost admise parțial, fiind încasată de la inculpat în beneficiul fiecărei părți vătămate suma de 5.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. Instanța a încasat de la Nicolae Racu în beneficiul statului 256 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

La 30 mai 2022, avocatul Victor Palancica, în numele condamnatului, a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal în privința lui Nicolae Racu să fie încetat în baza Legii nr. 243/2021 privind amnistia și respingerea acțiunilor civile. El a invocat aplicarea eronată a prevederilor art. 2 din Legea nr. 243/2021 privind amnistia, dispunând 1 condamnarea și liberarea de pedeapsă în locul încetării procesului penal în ședință preliminară în baza amnistiei. Avocatul a mai susținut că instanța a admis parțial acțiunile civile din oficiu, în pofida poziției acuzatorului de stat de respingere a acestora și în lipsa unei fundamentări în fapt și în drept din partea părților vătămate, care nu au probat certitudinea și intensitatea suferințelor psihice. El a invocat caracterul contradictoriu al motivării, prin care instanța a prezumat existența unui prejudiciu moral legat de o pretinsă violență verbală ce excedează laturii obiective a infracțiunii și actului de învinuire.

La 29 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul și a menținut sentința. Instanța a reținut că pedeapsa a fost corect individualizată, iar liberarea de executarea acesteia a fost dispusă întemeiat în temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia. Sub aspectul laturii civile, instanța a considerat că suma de 5.000 de lei acordată fiecărei părți vătămate a fost stabilită corect și corespunde suferințelor psihice suportate ca urmare a acțiunilor inculpatului. Încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 256 de lei pentru expertizele efectuate constituie o aplicare corectă a art. 227 și 228 Cod de procedură penală, sarcina recuperării costurilor procesuale revenind persoanei a cărei vinovăție a fost stabilită prin hotărâre judecătorească. Decizia motivată a fost pronunțată la 07 iunie 2023.

La 23 iunie 2023, avocatul Victor Palancica, în numele condamnatului, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penal. El a solicitând încetarea procesului penal în temeiul Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia și respingerea acțiunilor civile și a cheltuielilor judiciare. Avocatul susține că instanța în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 243 privind amnistia, urma să înceteze procesul în privința lui Nicolae Racu, dar nu să- libereze de la executarea pedepsei. Cu referire la latura civilă, instanța a ignorat lipsa probatoriului privind caracterul cert și direct al prejudiciului moral, deși în motivare aceasta a reținut absența dovezilor de suferință, totuși a dispus încasarea despăgubirilor morale. Instanța nemotivat au pus în sarcina inculpatului încasarea cheltuielilor judiciare constituind costurile expertizelor dispuse din oficiu de organul de urmărire penală, contrar obligației pozitive a statului de a suporta cheltuielile aferente administrării probatoriului.

La 17 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nu a fost depusă vreo referință.

Urmărirea penală a fost pornită la 18 octombrie 2021 și s-a terminat la 17 februarie 2022. Prima instanță a examinat cauza în perioada 23 februarie - 23 mai 2022. Instanța de apel a examinat cauza între 06 iunie 2022 - 29 martie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 17 august 2023.

Prevederile relevante ale Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, sunt următoarele: „Art. 1. Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8. … (4) Aplicarea amnistiei față de persoanele bănuite, învinuite se decide de procuror, la faza de urmărire penală, iar față de persoanele inculpate – de instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2. (1) Procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. … (3) Încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.”

Art. 389 alin. (4) pct. 2 Cod de procedură penală prevede următoarele: „(4) Sentinţa de condamnare se adoptă: 3 2) cu stabilirea pedepsei şi cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 din Codul penal şi în cazurile prevăzute în art.89 alin.(2) lit.a), b), c), e), f) şi g) din Codul penal.”

Partea relevantă a art. 227 Cod de procedură penală este următoarea: „(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali;”

Articolul 229 Cod de procedură penală prevede următoarele: „Articolul 229. Plata cheltuielilor judiciare (1) Cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul se bazează pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare până la 01 septembrie 2023. Apărătorul a susținut că instanțele au aplicat greșit legea penală, întrucât, după constatarea incidenței actului de amnistie, nu urmau să pronunțe o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea acesteia, ci o sentință de încetare a procesului penal. Recurentul a contestat și soluția de admitere parțială a acțiunilor civile, precum și obligarea condamnatului la achitarea cheltuielilor judiciare aferente efectuării expertizelor. Completul menționează, o eventuală eroare de drept ce ar viza amnistia putea fi invocată doar în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură 4 penală. Prin urmare, recursul va fi examinat prin prisma temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală. i. Aplicarea amnistiei

Completul constată că soluția primei instanțe este legală și conformă practicii constante a Curții Supreme de Justiție. Amnistia poate produce trei efecte: înlăturarea răspunderii penale, înlăturarea pedepsei penale și reducerea sau comutarea pedepsei. Fiecare dintre aceste efecte se aplică în funcție de etapa procesului penal. Înlăturarea răspunderii se aplică în timpul urmăririi penale (conform art. 275 pct. 4 și art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală). Înlăturarea pedepsei se aplică în instanța de judecată, inclusiv în apel (conform art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală). Reducerea sau comutarea pedepsei se aplică după rămânerea definitivă a hotărârii și punerea ei în executare (art. 469 Cod de procedură penală). Aplicarea amnistiei este condiționată de acordul persoanei. Chiar dacă apărarea formulează o cerere în acest sens, unica soluție posibilă este emiterea unui sentințe de condamnare și de liberare de pedeapsă penală, după cum prevede art. 389 Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-366/2023, § 62).

În aceste condiții, argumentele apărării potrivit cărora intervenirea Legii nr. 243/2021, la etapa preliminară de pregătire a cauzei spre examinare impunea încetarea procesului penal, sunt vădit neîntemeiate. ii. Acțiunea civilă

Apărarea a mai solicitat respingerea acțiunilor civile. Completul reține că instanța a motivat acest aspect în decizia sa, iar recurentul nu a indicat concret de ce soluția instanței de apel ar fi nerezonabilă. Potrivit art. 2037 Cod civil, stabilirea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral ține de aprecierea instanței, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor, circumstanțele concrete ale cauzei și principiul echității. Cu mai multe ocazii, Curtea Supremă de Justiție a menționat că în cazul aducerii atingerilor drepturilor personal nepatrimoniale prin comiterea infracțiunii, existența prejudiciului moral se prezumă, discuția axându-se pe întinderea acestui prejudiciu (vezi încheierile nr. 1ra-659/2023, §§ 28-29, 1ra- 1479/2023, §§ 14-15).

Părțile vătămate Dumitru Guriţenco și Sergiu Guriţenco au fost recunoscute ca parte civilă în faza de urmărire penală (f.d. 61 - 68, vol. I). Ei au solicitat despăgubiri morale în mărime de 100.000 de lei pentru fiecare. Prima instanță a încasat cu titlu de prejudiciu moral a câte 5.000 de lei pentru fiecare parte vătămată, întemeiată pe caracterul ilicit al pătrunderii inculpatului în domiciliul victimelor (art. 179 Cod penal). Recurentul nu a explicat de ce consideră această sumă ca fiind vădit excesivă. Această sumă nu este vădit disproporționată în raport cu despăgubirile morale acordate în mod obișnuit în cauze similare de către Curtea Supremă de Justiție. Prin urmare, și în această parte, recursul este vădit neîntemeiat. 5 iii. Cheltuielile judicare

După cum rezultă din interpretarea sistemică a art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt de regulă suportate de condamnat. Acestea sunt suportate de stat doar în cazul tipurilor de cheltuieli menționate la art. 229 alin. (2), sau în cazul eliberării condamnatului de plata cheltuielilor de către instanța de judecată ca urmare a situației materiale a condamnatului. Recurentul nu a probat existența unei astfel de situații excepționale. Mai mult, incapacitatea de plată cu greu poate justifica eliberarea unei persoane tinere și apte de muncă de la plata acestor cheltuieli (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-1057/2023, § 20).

Rapoartele de expertiză au fost puse la baza sentinței. Aceste cheltuieli au fost necesare pentru administrarea probatoriului și necesare pentru stabilirea definitivă a vinovăției. Prin urmare, recursul și în această parte este vădit neîntemeiat.

Completul consideră o eroare tehnică admisă în decizia instanței de apel, referitoare la sintagma „sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani”, corect fiind ,,sentința Judecătoriei Criuleni sediul Dubăsari”, deoarece nu afectează legalitatea deciziei contestate. Această eroare materială evidentă poate fi înlăturată în temeiul art.249 Cod de procedură penală. Ea nu a influențat soluția instanței de apel.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Victor Palancica împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Vladislav Gribincea Ghenadie Eremciuc 6