1rh-26/2025 — 171 alin. 2 lit. b CP

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Dmitri Baraghin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la cinci ani de închisoare.

La 12 iulie 2017, Curtea de Apel Cahul a admis apelul avocatului Ion Stoian, a casat sentința și a pronunțat o hotărâre de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

La 07 noiembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul procurorului, a casat decizia instanței de apel și a menținut sentința.

La 03 mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a dispus inadmisibilitatea recursului avocatului Ion Stoian, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

La 27 martie 2018, Dmitri Baraghin a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) o cerere în temeiul art. 6 §§ 1 și 3 lit. b) CEDO (cererea nr. 16416/18). La 01 iulie 2025, cererea a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova.

La 08 octombrie 2025, agentul guvernamental, Andrei Briceac, a depus o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală, solicitând recunoașterea încălcării drepturilor reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenție, casarea deciziei instanței din 07 noiembrie 2017 și dispunerea rejudecării recursului.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 19 iunie și s-a terminat la 21 octombrie 2016. Prima instanță a examinat cauza în perioada 24 octombrie 2016 – 28 februarie 2017. Instanța de apel a examinat cauza între 20 martie și 12 iulie 2017. Instanța de recurs a examinat cauza în perioada 08 septembrie - 07 noiembrie 2017. Instanța de recurs în anulare a examinat cauza între 10 aprilie - 03 mai 2018. Dosarul a ajuns din nou la Curtea Supremă de Justiție la 05 decembrie 2025. 1 ÎN FAPT

Dmitri Baraghin a fost învinuit că, în noaptea de 18 spre 19 iunie 2016, între orele 23.00-02.00, aflându-se la domiciliul său din raionul Cahul, cunoscând cu certitudine că victima D.E. este minoră, a adus-o în stare de ebrietate alcoolică prin consumul de alcool, și, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, prin constrângere fizică și psihică, a întreținut un raport sexual cu aceasta. Acțiunile lui au fost încadrate conform art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În instanța de fond au fost audiați partea vătămată E.D. care în ședință și-a schimbat declarațiile date la urmărirea penală și a afirmat că și-a dat acordul la actul sexual cu Baraghin. Ea a recunoscut că la urmărirea penală a comunicat că nu și-a dat acordul la contactul sexual. Nu a putut explica de ce și-a schimbat declarațiile. A afirmat doar că la momentul audierii în ședință, după jumătate de an, își amintește mai bine ce i s-a întîmplat. Ea a indicat că a discutat cu mama sa și a decis să renunțe la pretenții și la acțiunea civilă. A indicat că Baraghin a impus-o să consume alcool. El o îndemna insistent să consume alcool. La un moment dat el i-a propus să întrețină un raport sexual dar ea a refuzat. După aceasta au mai consumat alcool (rachiu). După aceasta nu-și amintește ce a fost și cum a ajuns în altă cameră. Ea adeclarat că la momentul audierii nu are preteții față de Baraghin, renunță la acțiunea civilă deoarece a discutat cu mama sa pe acest fapt (f.d. 212). Reprezentantul legal al părții vătămate, Ecaterina Cocoș a declarat în ședință că nu-și amintește ce a comunicat fiica ei atunci cînd a fost audiată la spital. Ea a comunicat instanței că prejudiciul material și moral solicitat prin acțiune civilă nu i-a fost reparat însă nu mai dorește nimic de la inculpat. Ea nu a prezentat un argument clar al poziției exprimate. A menționat doar că atunci cînd a scris acțiunea civilă era în stare de șoc (f.d. 213). Au mai fost audiați minora Iulia Popov, reprezentantul ei Aliona Popov, Vladislav Gîrneț, psihologul spitalului Cahul Viorica Anatohi care a comunicat că la 20 iunie 2016 E.D. era în stare de dezechilibru psihologic total. Ea era foarte speriată și anxioasă. E.D. prezenta semne ale unei traume psihologie puternice determinată de un atac violent. Ea prezenta două semne ale mecanismului de autoapărare negarea și refuzul (f.d. 219). În instanță a mai fost audiat Ion Culeva (f.d. 220) și Dmitri Baraghin (f.d. 222).

La 28 februarie 2017, prin sentința Judecătoriei Cahul, Dmitri Baraghin a fost condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal la cinci ani de închisoare. Acțiunea civilă, în latura prejudiciului material și moral, a fost încetată în legătură cu retragerea ei de către partea civilă. Instanţa a încasat de la Dmitri Baraghin cheltuielile de judecată în mărime de 10.243 de lei. În sentință este indicat că vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate se confirmă prin declarațiile părții vătămate, D.E., date la etapa urmăririi penale. Deși aceasta, în fața instanței, a susținut caracterul benevol al raportului sexual, instanța a reținut veridicitatea declarațiilor date la faza urmăririi penale. Victima 2 a relatat că inculpatul a insistat ca ea să consume alcool și că nu și-a exprimat acordul pentru întreținerea raportului sexual. Asupra acestor declarații nu au fost formulate obiecții nici la finalul acțiunilor de urmărire penală, nici la finalul urmăririi penale, fiind aplicabile prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală. Instanța a mai reținut că inculpatul a urmărit crearea intenționată a unei stări de neputință a părții vătămate, prin inducerea stării de ebrietate, fapt confirmat de declarațiile martorului Iulia Popov, care a declarat că Baraghin a insistat ca D.E. să consume alcool, precum și de declarațiile martorului Vladislav Gîrneț, care a confirmat că, la solicitarea inculpatului, a adus suplimentar alcool (două sticle de rachiu), deși la domiciliul inculpatului exista deja o cantitate suficientă de băuturi alcoolice. Caracterul neconsimțit al raportului sexual a fost confirmat prin declarațiile martorului Iulia Popov, care a auzit partea vătămată strigând și cerând ajutor atunci cînd victima se afla cu inculpatul în camera alăturată, ușa căreia fusese în prealabil încuiată de Baraghin. Prezența unei echimoze pe piciorul victimei, specifică înfrângerii rezistenței, precum și o leziune corporală lăsată de o mușcătură pe corpul inculpatului, despre care victima a indicat din start că a efectuat-o în încercarea de a se apăra susțineau învinuirea. Actele medicale au confirmat că D.E se afla în stare de intoxicație acută cu alcool și avea semnele psihologice caracteristice unei victime a violului. Instanța a mai reținut că inculpatul cunoștea despre minoratul părții vătămate, declarând că, după aprecierea sa, D.E. avea 17 ani. Instanța a conchis că probele administrate confirmă că imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința a fost determinată intenționat de inculpat prin inducerea consumului de alcool.

La 15 martie 2017, avocatul Ion Stoian, în numele inculpatului, a declarat apel. El a solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că nu sunt întrunite elementele componenței de infracțiune. El a invocat că declarațiile părții vătămate date în faza urmăririi penale sunt tendențioase și inexacte, iar reprezentantul acesteia a confirmat caracterul benevol al raportului sexual. Instanța de fond a denaturat declarațiile martorilor Iulia Popova, Ion Culev, Vladislav Gîrneț și Viorica Antohi. Actele medicale atestă doar starea de intoxicație alcoolică a părții vătămate, fără a demonstra imposibilitatea exprimării voinței. În concluzie, soluția de condamnare se întemeiază pe presupuneri, în lipsa unui suport probatoriu suficient.

La 12 iulie 2017, Curtea de Apel Cahul a admis apelul, a casat sentința și a pronunțat o hotărâre de achitare, reținând că fapta imputată nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal. Instanța a reținut că instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului Dmitri Baraghin în lipsa unui suport probatoriu concludent. Concluziile acesteia s-au întemeiat, în principal, pe o interpretare cu caracter acuzator a declarațiilor părții vătămate date în faza urmăririi penale, fără a le corobora în mod obiectiv cu celelalte probe administrate în cauză. Instanța de fond a ignorat faptul că, atât în fața instanței de judecată, cât și în instanța de apel, E.D. a declarat că raportul sexual a fost 3 benevol, declarații menținute constant pe parcursul examinării cauzei. Totodată, prima instanță a acordat o semnificație probatorie unilaterală declarațiilor martorului Iulia Popov, fără a analiza în mod complet conținutul acestora, inclusiv faptul că martora nu a asistat nemijlocit la actul sexual, ci a relatat doar circumstanțe colaterale, precum plecarea inculpatului și a părții vătămate într-o cameră separată și starea de ebrietate a victimei. De asemenea, instanța de apel a reținut că declarațiile martorului Vladislav Gîrneț nu confirmă existența constrângerii fizice sau psihice, acesta limitându-se la a relata despre consumul de alcool, fără a indica vreo impunere sau influență exercitată de inculpat asupra părții vătămate. În același sens, nici probele medico-legale nu au fost apreciate de instanța de fond în coroborare cu celelalte mijloace de probă, fiind utilizate exclusiv pentru a susține teza acuzării, fără a explica în mod logic legătura directă dintre leziunile constatate și existența unei constrângeri sau a lipsei consimțământului. Prin urmare, instanța de apel a conchis că sentința nu a demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, inclusiv constrângerea, profitarea de starea de neputință și cunoașterea cu bună-știință a minoratului victimei. Decizia motivată a fost pronunțată la 04 august 2017.

La 24 august 2017, procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței. Recurentul a susținut că instanța de apel a apreciat eronat probele acuzării, fără o analiză multilaterală și obiectivă a acestora, deși declarațiile martorilor, ale părții vătămate din faza urmăririi penale și actele cauzei dovedesc cu certitudine vinovăția condamnatului. El a menționat că respingerea probelor acuzării a fost una formală și nemotivată, instanța bazându-și concluzia exclusiv pe declarațiile condamnatului și ale părții vătămate din faza cercetării judecătorești, apreciate corect și critic de prima instanță. De asemenea, procurorul a invocat că condamnatul Baraghin cunoștea cu certitudine vârsta minorei, aspect confirmat prin comunicarea acestora pe rețelele de socializare, unde era indicată vârsta părții vătămate.

La 08 septembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a întocmit o scrisoare de însoțire prin care a expediat recursul condamnatului Dmitrii Baraghin și reprezentantului legal al părții vătămate, cu solicitarea de a depune referință (f.d. 63, vol. II). Totuși, o dovadă a recepționării recursului de către aceștia nu există.

La 07 noiembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat decizia instanței de apel și a menținut sentința. Instanța a constatat că instanța de apel nu a stabilit corect starea de fapt și nu a apreciat probele în mod complet și obiectiv, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. Probele administrate confirmă vinovăția condamnatului în comiterea infracțiunii imputate, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate. Curtea Supremă a conchis că condamnatul a acționat cu intenția de a o induce în 4 stare de ebrietate pe partea vătămată, pentru a o lipsi de posibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința. Martorii Iulia Popov, Vladislav Gîrneţ au confirmat că Dmitri Baraghin a insistat asupra consumului de alcool și a solicitat aducerea unor cantități suplimentare de băuturi alcoolice. Instanța de recurs a constatat că soluția de achitare a instanței de apel este neîntemeiată, întrucât se bazează pe declarațiile condamnatului și ale părții vătămate privind caracterul pretins benevol al raportului sexual. S-a invocat șocul psihoemoțional relevat de martorul psiholog V. Antohi. Prima instanță a apreciat corect aceste declarații ca fiind neveridice și parte a unei strategii de apărare, menite să inducă instanța în eroare, având în vedere contradicțiile cu declarațiile date în faza urmăririi penale. Rapoartele de expertiză și actele medicale anexate la dosar confirmă că partea vătămată se afla în stare de intoxicație acută cu alcool și a fost victima unui viol. Starea de neputință a victimei a fost creată prin acțiunile intenționate ale condamnatului, care a insistat ca D.E. să consume alcool, profitând de aceasta pentru a comite raportul sexual forțat. Partea vătămată a încercat să opună rezistență, pe piciorul acesteia fiind prezente echimoze specifice înfrângerii rezistenței, iar inculpatul avea pe gât semn de mușcătură. Mai mult, martorul Iulia Popov a declarat că a auzit cum D.E. striga după ajutor, ea a bătut în ușă pentru a-i deschide, dar Baraghin i-a zis să aștepte.

La 03 mai 2028, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul în anulare înaintat de avocatul Ion Stoian, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală. Instanța a menționat că, prin scrisoarea din 08 septembrie 2017, condamnatului Dmitri Baraghin i-a fost expediată copia recursului declarat de procuror, fiindu-i solicitat de a depune referință. Prin expedierea copiei cererii de recurs și solicitarea de a depune referință, Curtea Supremă de Justiție a respectat principiile unui proces contradictorial, oferindu-se părților posibilitatea de a lua cunoștință și de a formula observații privind obiecțiile ridicate de partea adversă, astfel asigurându-se garantarea dreptului la apărare și a egalității armelor în cadrul procedurii.

La 27 martie 2018, Dmitri Baraghin a depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) în temeiul art. 6 §§ 1 și 3 lit. b) din Convenție (cererea nr. 16416/18). La 01 iulie 2025, CtEDO a comunicat cererea Guvernului Republicii Moldova. Părțile au fost întrebate despre disponibilitatea reglementării amiabile a cauzei. În eventualitatea în care părțile nu ajung la o reglementare amiabilă, ele au fost somate să răspundă în observațiile sale la următoarea întrebare: a. A beneficiat oare reclamantul de un proces echitabil în soluționarea acuzațiilor penale aduse împotriva sa, în conformitate cu articolul 6 § 1 din Convenție (hot. CtEDO Gäfgen împotriva Germaniei, 2010, § 169, CEDO)? În special, a fost respectat principiul egalității armelor în ceea ce privește condițiile acordate apărării pentru a-și prezenta observațiile scrise 5 în fața Curții Supreme de Justiție (hot. CtEDO Zahirović împotriva Croației, 2013, §§ 58-64 și Nevzlin împotriva Rusiei, 2022, § 152)?

La 08 octombrie 2025, agentul guvernamental, Andrei Briceac, a depus o cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) Cod de procedură penală. El solicită recunoașterea încălcării drepturilor reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenție, casarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 07 noiembrie 2017 și dispunerea rejudecării cauzei în ordine de recurs. El consideră că este întrunit temeiul de revizuire, întrucât comunicarea CtEDO indică existența unor îndoieli serioase privind corectitudinea condamnării. Revizuentul susține că Dmitri Baraghin nu a fost informat despre recursul declarat de procuror împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 12 iulie 2017. Prin urmare, acesta ar fi fost lipsit de posibilitatea de a depune referință și de a-și expune poziția asupra recursului. Circumstanța dată pune la îndoială legalitatea casării deciziei de achitare și menținerea sentinței de condamnare. El a mai solicitat acordarea unei despăgubiri de 2.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și costuri și cheltuieli.

La 06 ianuarie 2026, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la cererea de revizuire. Părțile au fost invitate să răspundă la următoarele întrebări: a. Care sunt chestiunile esențiale și argumentele pe care apărarea ar fi înțeles să le prezinte în contradictoriu cu cele formulate în recursul procurorului (vezi para. 14). Ele erau sau nu în măsură să determine emiterea altei soluții pe caz? b. Soluția Curții Supreme de Justiție oferă sau nu răspuns la chestiunile esențiale care ar fi putut fi ridicate de apărare prin referința la recurs? c. Admiterea cererii de revizuire în contextul răspunsurilor la primele două întrebări, poate sau nu remedia încălcarea admisă în acest caz (para. 15)?

În adresa părților a fost expediat și recursul procurorului din 24 august 2017.

La 25 februarie 2026, Procurorul Secției reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție a Procuraturii Generale, Sergiu Crijanovschi, a depus referința în care pledează pentru respingerea cererii de revizuire, motivând că la judecarea recursului procurorului au fost respectate prevederile legislației procesual-penale, părții apărării fiindu-i solicitată prezentarea opiniei asupra recursului. La 03 martie 2026, avocatul Ion Stoian, în interesele condamnatului Dmitri Baraghin, a depus referință, prin care a invocat că nu a avut cunoștință despre examinarea recursului declarat de procuror. El susține că în cazul în care ar fi cunoscut despre recurs ar fi invocat că declarațiile date de victimă la faza urmăririi penale și care în contextul apariției divergențelor au fost citite în instanța de fond erau ilizibile. Curtea de apel a emis decizia de achitare din acest motiv. Aceasta este unica probă pe care Curtea Supremă de Justiție și-a 6 fundamentat decizia de casare. El a mai indicat că recursul procurorului conține doar argumentul că apelul a fost greșit admis și nu conține un temei exact de recurs din art. 427 Cod de procedură penală.

Art. 459 alin. (3) Cod de procedură penală prevede următoarele. ,,(3) Revizuirea în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) poate fi cerută oricând de la informarea Guvernului până la pronunţarea hotărârii definitive de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului”

Conform articolului 460 alin. (4) Cod de procedură penală. (4) Cererile de revizuire menționate la art. 458 alin. (3) pct. 1)–4) sunt de competența instanței de judecată ultima care s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Cererile de revizuire depuse în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 5) și 6) sunt de competența Curții Supreme de Justiție.”

În conformitate cu art. 462 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală. „(1) După ce examinează cererea de revizuire considerată admisibilă, instanța emite o încheiere privind. a) respingerea cererii de revizuire.”

În perioada relevantă, art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală prevedea următoarele: „(1) După primirea cererii, instanţa de recurs îndeplineşte următoarele acte procedurale preparatorii: … 11) solicită dosarul de la instanţa respectivă şi expediază celorlalte părţi copia de pe recurs, solicitându-le să depună, în termen de pînă la 30 de zile, o referinţă privind opinia lor asupra recursului declarat.”

O comunicare a CtEDO nu poate duce automat la admiterea cererii de revizuire. Instanța de revizuire verifică dacă următoarele condiții sunt întrunite cumulativ: a) CtEDO a informat Guvernul Republicii Moldova despre depunerea unei cereri; b) din actul de comunicare se deduc dubii temeinice privind existenţa unui viciu fundamental în cauza în care se depune cererea de revizuire; c) viciul fundamental pune în discuție „corectitudinea soluţiei din hotărârea atacată” (mutatis mutandis încheierea nr. 1rh-7/2023, § 28).

Potrivit informației de pe pagina web a CtEDO, cererea nr. 16416/18 a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova și încă este pendinte la CtEDO. Având în vedere textul art. 459 alin. (3) Cod de procedură penală, cererea de revizuire a fost depusă în termen și este întrunită prima condiție din paragraful precedent. Curtea Supremă de Justiție admite că circumstanțele specificate la para. 17 ridică dubii suficiente prind existența un viciu în măsură să afecteze dreptul la apărare. Prin urmare, și a doua condiție din para. 31 este întrunită.

În continuare, completul urmează să constate dacă este întrunită și ultima condiție menționată în para. 29, adică dacă aparența viciului care a determinat actul de comunicare al CtEDO pune în discuție corectitudinea soluţiei din hotărârea atacată.

Cu regret, cererea de revizuire nu menționează nimic despre întrunirea ultimei condiții menționate în para. 29. Instanța reiterează că îi revine părții care a înaintat cererea de revizuire să convingă instanța de judecată că aceasta este întemeiată. Doar această omisiune era suficientă pentru a respinge cererea de revizuire.

La 08 septembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a întrebat părțile (para. 20) care ar fi chestiunile esențiale și argumentele pe care apărarea ar fi înțeles să le prezinte în contradictoriu cu cele formulate în recursul procurorului și dacă ele erau sau nu în măsură să determine emiterea altei soluții pe caz. Chestiunile esențiale care ar fi putut fi ridicate de apărare prin referința la recurs, sunt sau nu explicate în decizia Curții Supreme.

Apărătorul a invocat că argumentele esențiale pe care le-ar fi invocat se refereau la caracterul ilizibil al declarațiilor date de victimă la faza urmăririi penale și imposibilitatea cercetării lor prin citire, fundamentarea soluției de condamnare pe o singură probă și neindicarea temeiului de recurs de către procuror (vezi para. 22). Aceste argumente, chiar dacă ar fi fost formulate în fața Curții Supreme de Justiție nu ar fi fost în măsură să determine emiterea unei alte soluții decît cea emisă. Decizia din 07 noiembrie 2017 nu se bazează doar pe 8 declarațiile victimei. Ea face referire la declarațiile martorilor Iulia Popov, Vladislav Gîrneţ, la rapoartele de expertiză, la mărturiile psihologului care a consultat victima imediat după consumarea faptei (para. 11 și 16) și actele medicale anexate la dosar. Acestea împreună cu declarațiile lui D.E. denotă că victima a fost indusă în stare de ebrietate alcoolică și violată. Martorul Iulia Popov a declarat că a auzit cum D.E. striga după ajutor, ea a bătut în ușă pentru a-i deschide dar Baraghin i-a zis să aștepte. La ieșirea din cameră, D.E. prezenta sângerări (vezi para. 11 și 16). Martorul psiholog Viorica Antohi a confirmat că E.D. la 20 iunie 2016 era în stare de șoc psihoemoțional sever și prezenta două semne ale mecanismului de autoapărare negarea și refuzul. Acestea îi erau induse de un atac violent (para. 11 și 16). Partea vătămată și-a schimbat radical declarațiile la etapa judecării cauzei, fără a explica clar cum se explică această contradicție în poziții. De asemenea, ea și reprezentantul ei au renunțat la acțiunea civilă fără o explicație plauzibilă (para. 11). Anume din aceste considerente prima instanță și Curtea Supremă de Justiție au considerat declarațiile date de partea vătămată în instanța de judecată drept necredibile. Mai mult E.D. a indicat și în ședință că inițial a refuzat cererea lui Baraghin de a întreține un raport sexual după care acesta a îndemnat-o să mai consume alcool. Declarațiile părții vătămate, referitor la consimțirea actului sexual nu se coroborează cu declarațiile martorului Popov, care a declarat că a auzit cum partea vătămată striga după ajutor în timp ce se afla cu condamnatul în camera alăturată. Concluziile expertului de asemenea excludeau versiunea apărării cu privire la raportul sexual consimțit (para. 11).

Completul nu exclude că CtEDO ar putea constata o violarea a drepturilor condamnatului. Totuși, în circumstanțele prezentei cauze și având în vedere argumentele invocate în cererea de revizuire și în corespondența ulterioară cu părțile, chestiunile esențiale care ar fi putut fi ridicate de apărare sunt abordate și clarificate în decizie și eventualul viciu fundamental nu poate pune în discuție corectitudinea soluţiei irevocabile adoptate pe caz. Prin urmare, ultima condiție pentru admiterea revizuirii nu este întrunită și cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

Art. 11 al Legii cu privire la Agentul guvernamental nu condiționează reglementarea amiabilă de admiterea cererii de revizuire. Prin urmare, prezenta hotărârea nu împiedică Agentul Guvernamental să reglementeze amiabil cauza.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 462 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea de revizuire depusă de Agentul Guvernamental, Andrei Briceac. 9 Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 10