1ra-117/23 — Art.145 alin. 2, lit. e-1, j CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 25 ianuarie 2022, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Svetcov Grigore XX, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin.(2) lit.e1), j) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis. Au fost încasate din contul lui Svetcov Grigore XXX în beneficul statului cheltuielile judiciare în suma de 21450 (douăzeci şi una mii patru sute cincizeci) lei.

În sentință prima instanță a constatat în fapt că: la data de 7 august 2021, în jurul orelor 03-30, Svetcov Grigore, aflându-se în vizită la sora sa Tîmbur Flora şi întâlnindu-se la poarta gospodăriei acesteia situată în satul Iurceni, raionul Nisporeni, urmare a unui schimb de expresii şi reproșuri avute cu ultima, precum şi cunoscând faptul că aceasta era vulnerabilă pe motivul imposibilității de a se apară, în lipsa unor motive întemeiate a inițiat un conflict cu Tîmbur Flora. Tot atunci, Svetcov Grigore, urmărind scopul omorului rudei sale şi anume a surorii Tîmbur Flora, în vederea realizării intenției sale infracționale aplicând forţa fizică a doborât-o pe ultima la pământ, după care conştientizând faptul că sora sa Tîmbur Flora este în imposibilitate de a se apăra şi a opune rezistenţă, acţionând prin intenţie directă, dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, 1 prevăzând urmările lor şi admiţând în mod conştient survenirea acestora, în lipsa unor motive întemeiate a continuat să se exprime cu cuvinte obscene şi de amenințare în adresa ultimei, după care iniţial i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului, după care doborând-o la pământ, cu mâinile a sugrumat- o de gât timp îndelungat, astfel cauzându-i lui Tîmbur Flora dureri şi suferinţe fizice insuportabile, ca consecință a cărora victima Tîmbur Flora a decedat. Ulterior, Svetcov Grigore văzând că sora sa Tîmbur Flora nu opune rezistenţă, în vederea definitivării scopului său infracţional, a fugit în locuinţa ultimei de unde a luat un cuţit de bucătărie cu lungime de 25 cm (lungimea lamei cuţitului de 14,5 cm şi lăţimea lamei de 2,5 cm, iar lungimea mînerului de 10,5 cm) şi revenind în scurt timp în stradă, având asupra sa cuţitul menţionat, în vederea definitivării scopului său infracțional intenționat i-a aplicat surorii sale Tîmbur Flora mai multe lovituri cu acest obiect tăietor-înţepător în regiunea gâtului. Ca rezultat a acţiunilor violente săvârşite de către Svetcov Grigore, potrivit raportului de expertiză judiciară (medico-legală) cu nr. 202124C0037 din 10 septembrie 2021 moartea victimei Tîmbur Flora a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin sugrumare cu mâinile, urmare a fracturii cornului osului hioid pe stânga cu deplasarea fragmentelor, hemoragii în țesuturile moi pe gât pe stânga şi echimoză pe gât pe stânga, care sunt în legătură cauzală directă cu decesul. La fel potrivit raportului de expertiză dat pe corpul victimei Tîmbur Flora au fost depistate plaga penetrantă în laringe de pe gât, care a putut surveni în urma acţiunii traumatice a unui obiect tăietor înțepător care putea fi lama unui cuţit într-o parte şi are legătură cauzală indirectă cu decesul. Alte două plăgi de pe gât au putut surveni în urma acţiunii traumatice a unui obiect tăietor- înţepător care putea fi lama unui cuţit ascuţit într-o parte, excoriaţia de pe bărbie a survenit în urma loviturii cu un obiect dur contondent, s-au în urma căderii pe o suprafaţă dură nu cu mult timp de deces. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. e1 ), j) Cod penal, omorul intenționat, adică omorul unei persoane săvârşit asupra unui membru de familie şi cu deosebită cruzime. 3.Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Guţanu Doina în numele inculpatului Svetcov Grigore, prin care a solicitat casarea parţială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului să fie stabilită pedeapsa mai blândă. Totodată, a solicitat casarea sentinței în partea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. În motivarea cererii de apel, apărarea a menționat că, cauza a fost examinată în procedura simplificată, inculpatul a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu, nesolicitând administrarea unor probe noi din partea apărării. A fost menţionat faptul că, instanţa a aplicat pedeapsa cu închisoare inculpatului pe un termen de 11(unsprezece) ani, însă în opinia apărării urma a fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen de 10 (zece) ani. A fost invocat faptul că, inculpatul pentru prima dată a comis fapta prevăzută de legea penală, se caracterizează pozitiv la locul de trai şi este unicul întreținător al familiei din motiv că, concubina este invalid de gradul I, fiind imobilizată la pat. Totodată, a considerat că instanţa nejustificat a dispus încasarea din contul 2 inculpatului a cheltuielilor judiciare în suma de 21450 (douăzeci şi una mii patru sute cincizeci) lei, deoarece organul de urmărire penală nu a prezentat dovada transferului a mijloacelor financiare către organele solicitante .

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2022, apelul inculpatului a fost admis din alte motive, a fost casată parţial, inclusiv din oficiu conform art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală sentinţa Judecătoriei Ungheni în partea individualizării pedepsei, cu pronunţarea în această parte unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanţă. A fost constatată deținerea lui Svetcov Grigore în condiţiile contrare prevederilor art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în perioada de 09 august 2021-25 ianuarie 2022, ceea ce constituie 170 ( una sută șaptezeci) zile cu statut de prevenit. În conformitate ci prevederile art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală, pentru încălcarea dreptului la detenție în instituția penitenciară în condiţii garantate de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pedeapsa stabilită inculpatului a fost redusă cu 170 de zile, în rest sentinţa a fost lăsată fără modificări. 4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanţa de fond a stabilit în mod corect situația de fapt şi vinovăţia inculpatului, cercetarea judecătorească a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei instanţe privind judecarea cauzelor potrivit procedurii enunţate, nu a fost viciată, în cadrul urmării penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de Procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanţa de apel îşi susține şi preia circumstanţele de fapt a cauzei, astfel cum a fost constatate de către instanţa prima instanţa şi formulate de către actul de învinuire. Instanţa de apel a menţionat că, prima instanţă a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art. 95,101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilităţii, pertinenței şi concludenţei, utilităţii şi veridicității raportate la declarațiile date de inculpat în cadrul şedinţei de judecată iar probele administrate, au stabilit corect situația de fapt, dând faptei reţinute încadrarea juridică corectă şi anume, conform art. 145 alin.(2) lit. e1), j) Cod penal . Totodată cu referire la individualizarea pedepsei inculpatului, Colegiul penal a considerat concluzia instanţei de fond corespunzătoare stării de drept şi întemeiată din punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale. Având în vedere cele reținute, instanța de apel a concluzionat că prima instanță în acord cu prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 Cod penal, a stabilit o pedeapsa echitabilă pentru infracțiunile săvârșite, a ţinut cont de gravitatea infracţiunii, care se califică ca infracţiune excepțional de gravă, care a soldat cu decesul persoanei, de motivul comiterii infracţiunii, persoana celui vinovat care anterior nu a fost condamnat, se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu se află la evidența medicului psihiatru şi narcolog, instanţa a ajuns la concluzie că corectarea şi reeducarea inculpatului este posibilă doar în condiţii de izolare de societatea. Abordând argumentele din apelul avocatului în numele inculpatului, instanța 3 de apel a menționat că aplicarea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 11(unsprezece) ani, este capabilă de a contribui la realizarea scopului pedepsei penale, cum ar fi corectarea vinovatului şi prevenirea săvârșirii unei noi infracţiuni atât de către inculpat precum şi de alte persoane. Cu referire la cererea inculpatului Svetcov Grigore privind aplicarea prevederilor art.385 alin.(5) Cod de procedură penală în privinţa termenului pedepsei aplicate ultimului de către instanţa de fond, Colegiul penal ajunge la concluzie că această cerere este întemeiată şi urmează a fi admisă, din următoarele considerente. În acest context, instanța de apel a evidențiat că , în privinţa inculpatului a fost aplicată măsura preventivă arest preventiv, iar în perioada 09 august 2021- 25 ianuarie 2022, Svetcov Grigore a fost deţinut în Penitenciarul nr.13 în calitate de prevenit. Potrivit raportului nr.2/537/22 din 18 februarie 2022 penitenciarului nr.13, privind condiţiile de detenție a inculpatului Svetcov Grigore (f.d.7-10, vol. I), a fost stabilit că ultimul a fost deţinut în perioada 09 august 2021- 20 august 2021 în celula nr.39 cu suprafaţa de 12,9m/2; în perioada de 20 august 2021-26 octombrie 2021 în celula nr.77 cu suprafaţa de 22,4 m/2; în perioada de 22 noiembrie 2021 - 09 decembrie 2021 în celula nr.125 cu suprafaţa de 17,6 m/2; în perioada de 09 decembrie 2021- 21 ianuarie 2022 în celula nr.54 cu suprafaţa de 22,7 m/2. Astfel, instanța de apel a concluzionat că, reieșind din raportul anual pentru anul 2017 al Consiliului pentru Prevenirea Torturii şi tratamentelor sau Pedepselor Inumane şi Degradante, ce ţine de lipsa probelor din partea instituției penitenciare privind numărul persoanelor deținute concomitent cu inculpat în celulele menţionate şi pe care conform legii a fost obligată să prezinte anume instituția penitenciară, a avut loc încălcarea dreptului inculpatului la detenție în condiţiile art.3 CEDO, ori condiţiile materiale de detenția inculpatului a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției şi a atins pragul de severitate contrar legislaţiei fiind calificată ca tratament inuman şi degradant. De către instanţa de apel a fost reținut că inculpatul s-a aflat în arest preventiv în condiţii contrare garanțiilor art.3 CEDO, pe parcursul a 170 de zile în perioada 09 august 2021-25 ianuarie 2022. Prin urmare, pornind de la principiul privind reducerea pedepsei în baza calculului stabilit de art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală şi având în vedere că în temeiul art. 88 alin. (3) Cod penal, zilele din arest preventiv se reduc din termenul pedepsei cu închisoare, calculându-se o zi pentru o zi, inculpatul urmează să beneficieze de reducere cu 170 de zile din pedeapsa 11 (unsprezece) ani închisoare, aplicată prin sentinţa primei instanţe.

Nefiind de acord cu soluțiile instanțelor de fond, avocatul inculpatului Mîrzîncu Aurelia a declarat recurs ordinar prin care solicită casarea parţială a sentinței și a deciziei instanței de apel, în partea aplicării pedepsei, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care să fie redusă pedeapsa cu închisoare stabilită lui Svetcov Grigore cu 1/3 din pedeapsa minimă, precum şi respingerea încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. În motivarea recursului, avocatul inculpatul a menționat că, nu este de acord 4 cu soluţia primei instanţe şi a instanţei de apel în partea individualizării pedepsei, care în opinia apărării este prea aspră. Relevă faptul că, instanţele de fond nu a respectat în deplină măsură prevederile art. 75 Cod penal, nefiind luate în consideraţie caracterul şi gravitatea infracţiunii săvârșite, motivul, persoana celui vinovat, circumstanţele care atenuează ori agravează răspunderea, precum şi condiţiile de viața ale inculpatului. Indică că, inculpatul a recunoscut vina, a colaborat activ cu organele de urmărire penală, are la întreţinere 2 copii minori. Susţine că, instanţele de fond au aplicat pedeapsa sub forma de închisoare, prin prisma art. 364/1 Cod de procedură penală, calculând reducerea cu 1/3 din pedeapsa maxima al sancţiunii. Totodată menţionează, că inculpatul nu a solicitat numirea şi efectuarea raportului de expertiza, aceasta a fost solicitată de organul de urmărire penală în vederea administrării probelor. Prin urmare, consideră că cheltuielile judiciare urmează a fi suportate de către ordonatorul expertizei, în conformitate cu prevederile art. 143 alin.(2) Cod de procedură penală.

Procurorul a depus referință la recursul declarat, pledând pentru admiterea recursului avocatului Mîrzincu Aurelia în numele inculpatului Svetcov Grigore, în partea aplicării prevederilor art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală. În opinia procurorului, calcul de reducere a pedepsei aplicate inculpatului Svetcov Grigore este unul eronat şi contravine prevederilor normei procesual-penale enunţate supra şi practicii Curţii Supreme de Justiţie. Totodată, cu referire la cheltuielile judiciare, a menţionat că, soluție adoptată în conformitate cu modificările operate la art.143 Cod de procedură penală, prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.316 din 22 decembrie 2017 în vigoare din 09 februarie 2018, potrivit cărora, a fost exclusă plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) din contul mijloacelor bugetului de stat. Prin urmare, instanţele ierarhic inferioare, just au ajuns la concluzia încasării cheltuielilor enunţate din contul inculpatului Svetcov Grigore.

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. După cum rezultă din conținutul cererii de recurs, apărarea a declarat recurs ordinar, prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei 5 noi hotărâri. Colegiul penal lărgit menţionează că, reieşind din conţinutul recursului, se invocă dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, motive care se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea deciziei instanței de apel din punctul de vedere al temeiului de casare invocat de recurent, Colegiul penal constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Sub acest aspect, instanța de recurs evidențiază că potrivit sentinței, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Svetcov Grigore, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e1), j) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 11 (unsprezece) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis și cu încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 21450 (douăzeci şi unu mii patru sute cincizeci) lei. La rândul său, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către avocat în interesele inculpatului, instanța de apel a casat parţial, inclusiv din oficiu conform art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, sentinţa din 25 ianuarie 2022, în partea individualizării pedepsei şi a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care a fost constatată deținerea lui Svetcov Grigore în perioada 09.08.2021-25.01.2022 în condiţiile contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, în temeiul art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală, pentru încălcarea dreptului la detenție în instituția penitenciară în condiţii garantate de art. 3 din Convenţia pentru pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pedeapsa aplicată condamnatului Svetcov Grigore, a fost redusă cu 170 (una sută şaptezeci) de zile. Analizând motivele care au fundamentat soluția nominalizată, Colegiul penal cu referire la motivele invocate în recursul ordinar, reține că, instanțele de fond întemeiat au constatat şi apreciat circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei în partea individualizării pedepsei lui Svetcov Grigore, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală şi prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 70 alin. (31), 79 alin. (1) Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârșirii de noi infracţiuni atât din partea condamnaților, cât şi a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele şi în strictă conformitate 6 cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvârşite, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia. La aplicarea pedepsei persoanelor care au săvârşit infracţiunea la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. Ținând cont de circumstanţele excepționale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micșorează esenţial gravitatea faptei şi a consecințelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvârşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie. În consecutivitatea enunţată, instanţele de fond just a concluzionat că pedeapsa sub forma de 11 (unsprezece) ani a fost motivată, individualizată şi aplicată inculpatului conform prevederilor legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane. Totodată, Colegiul penal lărgit atrage atenție că, potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanţă, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă se numește condamnat. În corespundere cu art. 466 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanţei de judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă. Hotărârea primei instanţe și a instanței de apel rămâne definitivă la data pronunţării deciziei în apel. Totodată, conform art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări care au afectat grav drepturile inculpatului ce derivă din calitatea procesuală a inculpatului, instanţa examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept compensare pentru aceste încălcări. În cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. Potrivit art. 10 alin. (31) Cod de procedură penală, sarcina probațiunii neaplicării torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorității în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziţia unui organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu acordul ori 7 consimțământul său tacit. Conform art. 29 alin. (4) Cod de procedură penală, în cazul în care părţile invocă încălcarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XII din 24 iulie 1997, instanţele de judecată au obligaţia să se pronunțe motivat, în hotărârile emise, dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În corespundere cu art. 4732 alin. (1) Cod de procedură penală, plângerea împotriva administraţiei instituţiei penitenciare referitoare la condiţiile de detenţie care, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, poate fi înaintată de către condamnat sau prevenit, personal sau prin intermediul unui avocat, la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află instituția penitenciară în care se deţine condamnatul sau prevenitul. Reieşind din prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au dus la admiterea apelului, precum şi motivele adoptării soluţiei date. Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe instanţa de apel sunt dacă normele de drept procesual şi penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menţionate, hotărârea instanţei de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel). În opinia Colegiului penal, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate a constatat sumar, neclar și divergent în partea descriptiva că: „Conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. (f.d 63)”; „Pornind de la principiul privind reducerea pedepsei în baza calcului stabilit de art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală şi având în vedere că în temeiul art. 88 alin. (3) Cod penal, zilele de arest preventiv se deduc din termenul pedepsei cu închisoare, calculându-se o zi pentru o zi, rezultă că inculpatul va beneficia de reducere cu 170 zile din pedeapsa cu închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe. (f.d. 65)”. Prin urmare, nu a fost aplicat sub nici o formă prescripția clară și univocă din art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, că reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. Or, din materialele cauzei penale rezultă că, inculpatul Svetcov Grigore, în perioada 09 august 2021-25 ianuarie 2022 a fost deţinut în penitenciarul nr.13, mun. Chişinău în calitate de prevenit o perioadă de 170 de zile în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 8 În acest sens, urmează a fi reținut faptul că, aplicând corespunzător prevederile art. 4732 alin. (3), art. 4734 alin. (6) Cod de procedură penală, în corespundere cu prevederile imperative a art. 385 alin.(4), (5) Cod de procedură penală urma a fi redusă pedeapsa cu 340 de zile pentru deținere în calitate de prevenit aplicând corect formula de reducerea pedepsei, calculând 2 zile de închisoare pentru 1 zi de arest preventiv. Colegiul penal atrage atenție că, argumentul reținut de către instanţa de apel, privind necesitatea efectuării calcului perioadei cu care urmează a fi redusă pedeapsa conform art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală pentru timpul aflat în penitenciar în calitate de prevenit, în cumul cu prevederile art. 88 alin.(3) Cod penal urmează a fi apreciat critic. Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanţa de apel nu a judecat cauza penală în condiţiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluţia în latura aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii în acest sens, şi că recursul ordinar este parțial întemeiat. Cu referire la solicitările recurentului privind necesitatea respingerii cererii părții acuzării de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, Colegiul penal evidențiază că prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar în sensul dat urmează a fi notat că potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. La caz, de către stat au fost suportate cheltuieli pentru: raportul de expertiză judiciară nr. 202124C0037 din data de 10.09.2021 costul efectuării expertizei fiind 3798 lei (f.d 53-56); raportul de expertiza judiciară nr. 20210500243 din 30.08. 2021, costul expertizei fiind 1006 lei (f.d 61-64); raportul de expertiza judiciară nr. 34/12/1-R-3377 din 21 septembrie 2021, costul efectuării expertizei fiind suma de 1680 lei (f.d 70-76); raportul de expertiza judiciară nr. 202136S0083 din 25 noiembrie 2021, costul efectuării expertizei fiiind 14966 lei (f.d.4), iar în total cheltuielile judiciare sunt în suma de 21450 lei. Având în vedere că cheltuielile judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză, compensarea cărora a fost solicitată din contul inculpatului, au fost suportate după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost constatate careva impedimente privind încasarea din contul inculpatului a respectivelor sume, se ajunge la concluzia că soluția instanței de apel raportată la prevederile art. art. 227, 229 alin. (1)-(3), 143 Cod de procedură penală, este corectă și motivată. 9 Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanţa de recurs casează total hotărârea atacată şi dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanţa de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală şi care nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, se impune soluţia admiterii recursului ordinar, casării deciziei contestate în latura aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, şi dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanţa de apel urmează să ţină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menţionate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte o hotărâre legală şi întemeiată.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia, se casează parțial decizia Colegiului penal a Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2022, în partea aplicării art.385 Cod de procedură penală și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 27 iulie 2023. Președinte Guzun Ion judecători Eremciuc Ghenadie Ţurcan Anatolie Talpă Boris Parfeni Oxana 10