AFFAIRE JANSEN CONTRE LA NORVÈGE

Rezoluția CM/ResDH(20211)43 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Jansen împotriva Norvegiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 11 martie 2021, cu ocazia celei de a 1398-a ședințe a delegaților miniștrilor) Cerere n Cauza Hotărârea Definitive la 2822/16 JANSEN 06/09/2018 06/12/2018 Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată ca urmare a deciziei autorităților de a priva recurenta de orice contact cu copilul său care era în familie gazdă, fără a acorda suficientă importanță obligației de a facilita reîntregirea familiei și riscului ca copilul să piardă complet contactul cu mama sa și să fie nebun după identitatea sa romă [1] (încălcarea articolului 8) ; reamintind obligația de a-și asuma, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, obligația de a se conforma hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din partea pârâtului, dacă este necesar măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura în care este posibil prin restitutio in integrum al unor măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației menționate anterior După examinarea informațiilor furnizate de guvern care indică măsurile individuale adoptate în vederea executării hotărârii, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentele DH-DD(202020)58 DH-DD(2020) 1048 ; întrucât problema măsurilor individuale a fost rezolvată, întrucât serviciile de protecție a copilului au încercat în mod repetat să contacteze reclamanta în zadar și nu a folosit căile de care dispunea în dreptul intern; Reamintind că problema măsurilor generale necesare ca răspuns la deficiențele constatate de Curte în această cauză continuă să fie examinată în cadrul grupului de afaceri Strand Lobben c. Norvegia și că încheierea acestei cauze nu aduce atingere evaluării Comitetului privind măsurile generale, DECLARĂ faptul că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză în ceea ce privește măsurile individuale și arbitrale de a pune în discuție această cauză. [1] Termenii "romi și oameni ai călătoriei" utilizați în Consiliul Europei: marea diversitate a grupurilor implicate în activitatea Consiliului Europei în acest domeniu: pe de o parte, (a) romii, sintes/Manuchii, Calii/Gitani, Kaaleii, Romanichelii, Beash/Rudars; (b) egiptenii din Balcani (Egyptieni și Ashkali) ; (c) ramurile orientale (Doms, Loms și Abdal) ; pe de altă parte, grupurile cum ar fi Travellers, Yeniches și persoanele pe care le reprezintă prin termenul administrativ al Aceaceasta este o notă de subsol explicativă, nu o definiție a romilor și/sau a oamenilor de călătorie.

Résolution CM/ResDH(2021)43

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Jansen contre Norvège

(adoptée par le Comité des Ministres le 11 mars 2021,

lors de la 1398

e

réunion des Délégués des Ministres)

Requête n

o

Affaire

Arrêt du

Définitif le

2822/16

JANSEN

06/09/2018

06/12/2018

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée en raison de la décision des autorités de priver la requérante de tout contact avec son enfant qui était en famille d’accueil, sans accorder suffisamment d’importance à l’obligation de faciliter le regroupement familial et au risque que l’enfant perde complètement tout contact avec sa mère et soit aliéné de son identité rom

[1]

(violation de l’article

8) ;

Rappelant l’obligation de l’

É

tat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’

É

tat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables

;

Ayant invité le gouvernement de l’

É

tat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné les informations fournies par le gouvernement indiquant les mesures individuelles adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir documents

DH-DD(2020)58

et

DH-DD(2020)1048

) ;

Considérant que la question des mesures individuelles a été réglée, étant donné que les services de protection de l’enfance ont essayé à maintes reprises de contacter la requérante en vain et qu’elle n’a pas utilisé les voies dont elle disposait en droit interne ;

Rappelant que la question des mesures générales requises en réponse aux défaillances constatées par la Cour dans cette affaire continue d’être examinée dans le cadre du groupe d’affaires

Strand Lobben c. Norvège

et que la clôture de cette affaire ne préjuge en rien de l’évaluation du Comité sur les mesures générales,

DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire en ce qui concerne les mesures individuelles et

DÉCIDE de clore l’examen de cette affaire.

[1]

Les termes « Roms et Gens du voyage » utilisés au Conseil de l’Europe englobent la grande diversité des groupes concernés par les travaux du Conseil de l’Europe dans ce domaine : d’une part, a) les Roms, les Sintés/Manouches, les Calés/Gitans, les Kaalés, les Romanichels, les Béash/Rudars ; b) les Égyptiens des Balkans (Egyptiens et Ashkali) ; c) les branches orientales (Doms, Loms et Abdal) ; d’autre part, les groupes tels que les Travellers, les Yéniches et les personnes que l’on désigne par le terme administratif de « Gens du voyage » ainsi que celles qui s’auto-identifient comme Tsiganes. Ceci est une note de bas de page explicative, et non pas une définition des Roms et/ou des Gens du voyage.