2ra-852/23 — Cu privire la recuperarea prejudiciului material, moral cauzat urmare a prestării serviciilor necorespunzătoare, încasarea penalitătii si recuperarea cheltuielilor de judecată

La 23 iunie 2021, Vasilii Timuș a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Premier Energy Distribution” SA, prin care a solicitat recuperarea prejudiciului material cauzat urmare a prestării serviciilor necorespunzătoare în mărime de 20 011,95 lei, încasarea penalității în mărime de 19 272,3 lei, compensarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată Vasilii Timuș a invocat că, la 22 iulie 2020 la domiciliul acestuia a avut loc supratensiunea la rețeaua de energie electrică, în rezultatul căreia au fost deteriorate mai multe aparate receptoare de energie electrică.

Reclamantul a menționat că, la 24 iulie 2020 a depus cererea de avariere nr. 3318993 în adresa furnizorului ÎCS „Premier Energy Distribution” SA şi cererea de restituire a prejudiciului cauzat ca urmare a deteriorării receptoarelor electrice.

Prin răspunsurile ÎCS „Premier Energy Distribution” SA, nr. 0705/60678-20200803 din 03 august 2020 şi nr. 0505/70655-20200825 din 25 august 2020, furnizorul nu a recunoscut vina în producerea supratensiunii de energie electrică.

Ulterior, prin răspunsul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 06-03/2987 din 02 octombrie 2020 s-a constatat o întreținere necorespunzătoare a instalației electrice de către operatorul sistemului de distribuție, menționându-se lipsa aparatelor de protecție contra supratensiunilor în ID-0.4 kV la PT9604.

Astfel, din răspuns rezultă că, potrivit raportului privind măsurarea parametrilor de calitate a energiei electrice, prezentat de către operator la locul de consum din com. xxxxx, str. xxxxx s-a depistat necorespunderea calității de energie electrică cu normele în vigoare, exprimată prin depășirea valorii admisibile tensiunii, variația abaterii tensiunii o abaterea tensiunii şi abaterea coeficientului de nesimetrie K2 şi K0.

ÎCS „Premier Energy Distribution” SA şi-a recunoscut vina în producerea supratensiunii, astfel, la 03 noiembrie 2020, reclamantul a depus repetat cerere de restituire a prejudiciului în sumă de 31 968,95 lei și a anexat lista aparatelor, actele confirmative privind repararea lor, bonurile de 1 achitare, actele de primire predare a serviciilor de reparare a produselor, precum şi două acte confirmative care demonstrează faptul, că cazanul şi ventilatorul de baie nu pot fi supuse reparației.

Reclamantul a menţionat că, furnizorul a acceptat să achite doar parțial cheltuielile pentru reparație, refuzând să achite contravaloarea cazanului de gaz (17 872,30 lei), contravaloarea ventilatorului de baie (1 400 lei) şi cheltuielile de transport/combustibil (739,65 lei). În motivarea refuzului, furnizorul a menţionat că, cazanul, ventilatorul nu erau noi la momentul deteriorării, respectiv a fost de acord să achite contravaloarea acestora ținând cont de uzura lor fizică (anul procurării 2010) respectiv pentru cazan 4 300 lei şi pentru ventilator 250 lei, pentru motorina 259,80 lei.

Reclamantul a precizat că, refuzul furnizorului de a accepta achitarea contravalorii depline a aparatelor electrice (cazan şi ventilator) este neîntemeiat, deoarece potrivit actului nr. 069086 prezentat de SRL „Euroterm Group” s-a constatat că în urma testării centralei termice Vaillant, a ieșit din funcțiune „modulul electronic”. Reparația modulului electronic nu este posibilă, din motiv că uzina producătoare nu mai produce aşa tip de piese şi comandarea lor este imposibilă, deci nu poate fi reparată.

Potrivit actului nr. 1 din 19 octombrie 2020 prezentat de SRL „Lerai Grup” s-a depistat că, în urma verificării ventilatorului Vortice Punto M100/4A a fost depistată ieșirea din funcțiune a plăcii de control în urma unui scurt circuit, reparația acesteia nefiind posibilă, deoarece plăcile de control nu se furnizează separat. Astfel, este necesară înlocuirea acestui ventilator cu unul nou.

Vasilii Timuș a mai menționat că, furnizorul a prezentat un cazan de pe site-ul www.999.md, produs în anul 2010, la preţul de 4 300 lei şi a menţionat că reclamantul are posibilitatea de a procura cazanul la suma de 4 300 lei, să dezasambleze cazanul, să scoată piesa defectată şi să o asambleze la cazanul defectat. Această propunere a furnizorului este neîntemeiată, deoarece cazanul de pe site-ul www.999.md nu poate fi dat în exploatare.

Conform răspunsului SA „Chişinău-Gaz” din 08 decembrie 2020, pentru darea în exploatare a cazanului este necesar: certificat de conformitate, contract de deservire tehnică (valabil), actul cercetării stării tehnice a coșurilor de fum şi canalelor de ventilație (valabil). Conform răspunsului din 12 ianuarie 2021 prezentat de SRL „Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” s-a menţionat, că conform prevederilor Reglementării tehnice, aparatele se supun procedurilor de evaluare a conformității înainte dc introducerea lor pe piață. Respectiv, procedurile de certificare se aplică numai aparatelor noi.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 07 iulie 2022 de către ÎCS „Premier Energy Distribution” S.A. și la 11 iulie 2022 de către Vasilii Timuș. (f.d. 120,123, vol.I)

În motivarea recursului Vasilii Timuș a invocat circumstanțele de fapt şi de drept indicate în cererea de chemare în judecată, totodată a menționat că instanțele de judecată în mod arbitrar şi fără motive plauzibile au refuzat încasarea penalități de întârziere, a prejudiciului moral, interpretând eronat prevederile Legii privind protecția consumatorului.

În acest sens, a indicat că dispozițiile art. 181 din Legea privind protecția consumatorului nr.105 din 13 martie 2003, care reglementează încasarea penalității, nu face diferență cu privire la motivul refuzului acordării de despăgubire şi nu condiționează perceperea penalității de circumstanțele invocate de prima instanță.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral Vasilii Timuș a indicat că art. 20 din Legea privind protecția consumatorului nr.105 din 13 martie 2003 prevede că prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului.

La 26 iunie 2023 ÎCS „Premier Energy Distribution” S.A., a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii. 3

În motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au dat o apreciere arbitrară probelor administrate.

ÎCS „Premier Energy Distribution” S.A. a susținut că atât cazanul, cât şi ventilatorul ce aparțineau consumatorului nu erau noi, dar fusese exploatate o perioadă îndelungată de timp, deci, în temeiul pct. 171 din Regulamentul privind racordarea la rețelele electrice și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea ANRE nr.168 din 31 mai 2019, urma a fi încasat prețul de piață a unui produs similar.

La fel a indicat că instanţele de judecată au dat o apreciere greșită scrisorii nr. 27-06/03 din 12 ianuarie 2021 din motiv că cazanul se certifică o singură dată, dar în exploatare se poate pune de nenumărate ori în funcţie de locul de consum la care se instalează cazanul.

Art. 82 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii acţiunii, prevedea că: „Cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a cauzei.”

Art. 84 din Codul procedură civilă în vigoare la data depunerii acţiunii, reglementa că: „Se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând cauzele cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti.”

Art.85 din Codul de procedură civilă în vigoare la data depunerii acţiunii, stabilea că: „De taxă de stat pentru judecarea cauzelor civile se scutesc: a) reclamanţii în acţiunile - de protecţie a drepturilor consumatorilor.”

Art. 94 din Codul de procedură civilă, reglementează că: „Instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.” 4

Art. 96 alin. (1) alin. (11) din Codul de procedură civilă statuează că: „Instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Art. 98 alin. (1) din Codul de procedură statuează că: „Cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune dacă pârâtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.”

Art.130, alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă reglementează că: „Instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea cauzei.”

Art. 431 din Codul de procedură civilă în redacţia actuală prevede următoarele: „Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.”

Art.432, alin (2) din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023, prevedea că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea.”

Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 445, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă statuează că: „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunțând o nouă hotărâre.”

Art. 9, alin. (1) din Codul civil stabileşte că: 5 „Drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile legislaţiei civile.”

Art. 16 alin.(1) lit. g) din Codul civil prevede că: „Apărarea dreptului civil se face, în condiţiile legii, prin repararea prejudiciului patrimonial şi, în cazurile prevăzute de lege, a celui nepatrimonial.”

Art. 19 alin.(1) – (3) din Codul civil reglementează următoarele. „În condiţiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial cauzat astfel. Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum şi profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat). Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferințele fizice şi psihice, precum şi diminuarea calităţii vieţii. În cazul vătămării sănătăţii, prejudiciul nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacităţi a corpului uman (prejudiciu biologic).”

Art. 2036, alin. (1), alin. (2) din Codul civil statuează că. „În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial.”

Art. 2037 din Codul civil stabilește următoarele: „Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie a autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanţa de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obişnuit în împrejurări similare şi, pe de altă parte, ia în cont particularităţile cazului.”

Art. 92 alin.(6) din Legii nr.107 din 27.05.2016 privind energia electrică, în vigoare la data depunerii acţiunii, prevedea: „Consumatorii finali, utilizatorii de sistem sunt în drept să solicite recuperarea prejudiciilor materiale şi morale cauzate de furnizor, de operatorul de sistem în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor.” 6

Pct.104 subpct. 1), subpct. 2), subpct. 13 din Regulamentul privind racordarea la rețelele electrice și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice, aprobat prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr.168 din 31.05.2019, în vigoare la data producerii incidentului prevede că: „Operatorul de sistem are următoarele obligaţii: să transporte sau să distribuie energia electrică conform prevederilor Legii cu privire la energia electrică şi în condiţiile contractului pentru prestarea serviciului de transport sau de distribuţie a energiei electrice, încheiat cu utilizatorul de sistem; să respecte indicatorii de calitate a serviciilor de transport sau de distribuţie a energiei electrice, stabiliţi în Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a energiei electrice, aprobat de Agenţie în conformitate cu Legea cu privire la energia electrică, şi să asigure livrarea energiei electrice, la parametrii de calitate stabiliţi de standardul naţional în vigoare. să repare prejudiciile cauzate utilizatorilor de sistem, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament.”

Pct. 168 din Regulamentul privind racordarea la rețelele electrice și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice, în vigoare la data producerii incidentului reglementa că: „În cazul deteriorării receptoarelor electrice ale consumatorului casnic, repararea prejudiciului are loc cu respectarea următoarelor condiţii: 1) consumatorul casnic a depus la operatorul sistemului de distribuţie o cerere în scris în termen de 5 zile lucrătoare de la data apariţiei/depistării evenimentului care a produs deteriorarea receptoarelor electrice; 2) în rezultatul examinării, efectuate, în comun, de către consumatorul casnic, furnizor şi operatorul sistemului de distribuţie, se constată faptul producerii supratensiunii sau a golului de tensiune, invocat de consumatorul casnic, care a cauzat deteriorarea receptoarelor electrice ale consumatorului casnic 3) consumatorul casnic a prezentat operatorului sistemului de distribuţie documente care confirmă suma cheltuielilor achitate pentru reparaţia receptoarelor electrice şi cheltuielile rezonabile de transportare a receptoarelor la atelierul de reparaţie şi înapoi.”

Pct. 171 din Regulamentul privind racordarea la rețelele electrice și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice, în vigoare la data producerii incidentului stabilea că: „Dacă un receptor electric defectat nu poate fi reparat şi acest fapt este demonstrat corespunzător, operatorul sistemului de distribuţie este obligat să achite consumatorului casnic contravaloarea acestuia determinat conform preţului de piaţă a unui produs similar.”

Pct. 173 din Regulamentul privind racordarea la rețelele electrice și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice, în vigoare la data producerii incidentului reglementa că: „Operatorul de sistem este obligat să plătească despăgubirile în termen de 30 de zile calendaristice de la data prezentării actelor confirmative prevăzute la punctul 168.” 7

Art.181 alin. (1) din Legea nr. 105-XV din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor, în vigoare la data producerii incidentului, prevedea că: „În cazul serviciilor, remedierea gratuită a deficienţelor apărute care nu sunt imputabile consumatorului, înlocuirea gratuită în condiţiile art.18 alin.(4), reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficienţelor în timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie şi se face de către prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit în contract.”

Art. 20 Legea nr. 105-XV din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor, în vigoare la data producerii incidentului stabilea că „Consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul. Prejudiciul se repară de către vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului, prestarea serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau distribuit sub altă formă. Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul: a) termenului de valabilitate sau pînă la data de minimă durabiliate – la produsele pentru care se stabileşte acest termen/dată; b) duratei de funcţionare – la produsele de folosinţă îndelungată; c) a 2 ani – la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate /datei de minimă durabilitate sau duratei de funcţionare. Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească. Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului. Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă dovada prejudiciului.”

Art.32 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 105-XV din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor, în vigoare la data producerii incidentului, reglementa că: „Pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.18 alin.(7) şi (20) şi art.181 alin.(1), vânzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 1% din prețul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamației consumatorului. Cuantumul penalităţii menţionate la alin.(1) nu poate depăşi preţul produsului sau preţul unui anumit tip de executare a lucrării/prestării serviciului, sau preţul total al comenzii în cazul în care costul produsului sau al unui anumit tip de executare a lucrării/prestării serviciului nu este determinat de contract.”

Art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03.12.1992, în vigoare la data depunerii acţiunii, prevedea că pentru cererile de chemare în judecată, privitor la litigiile cu caracter patrimonial, taxa de stat se stabilește în cuantum de 3% din valoarea acțiunii. 8

În debut, completul de judecată reține că legea procedural civilă, care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă, astfel, recursurile declarate de către Vasilii Timuș şi ÎCS „Premier Energy Distribution” S.A., până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestora, însă, procedura de examinare conform noilor reglementări.

În speță, completul de judecată nu a considerat oportun de a cita participanții la proces și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recursuri, deoarece criticele recurenţilor au fost expuse cu suficientă claritate.

Instanţa de recurs constată, că înaintând prezenta cerere de chemare în judecată Vasilii Timuș a solicitat recuperarea prejudiciului material cauzat urmare a prestării serviciilor necorespunzătoare în mărime de 20 011,95 lei, încasarea penalității în mărime de 19 272,3 lei, compensarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10 000 lei.

La rândul său ÎCS „Premier Energy Distribution” SA nu a refuzat să reparare prejudiciul material cauzat însă nu a fost de acord cu suma solicitată pentru prețul unui cazan de gaz nou şi a unui ventilator nou. La fel nu a fost de acord cu încasarea penalități şi a prejudiciului moral.

Fiind investită cu examinarea cauzei Judecătoria Chișinău, sediul Centru prin hotărârea din 20 iunie 2022 a admis parțial cererea de chemare în judecată şi anume a admis integral pretenția cu privire la repararea 9 prejudiciului material şi parțial pretențiile cu privire la repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, respingând pretenția cu privire la încasarea penalități.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 09 martie 2023 a respins apelul declarat Vasilii Timuș, a admis apelul declarat de ÎCS „Premier Energy Distribution” SA, a casat parțial hotărârea instanţei de fond şi în partea casată a emis o nouă hotărâre prin care a respins cerința lui Vasilii Timuș cu privire la repararea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiată. În rest, a menţinut hotărârea instanței de fond.

Atât consumatorul, cât şi furnizorul au criticat soluția instanţei de apel. Vasilii Timuș, susținând că instanţele de judecată au interpretat eronat prevederile Legii consumatorului în partea ce ține de prejudiciul moral şi a penalități, iar ÎCS „Premier Energy Distribution” SA a susținut că instanţele de judecată nu au aplicat legea care urma să fie aplicată la încasarea prejudiciului material, apreciind arbitrar probele.

Problema de bază supusă controlului judecătoresc în fază de recurs constă în verificarea corectitudinii aplicării de către instanțele de judecată ierarhic inferioare a normelor ce reglementează instituția reparării prejudiciilor cauzate consumatorului.

Pentru început instanţa de recurs evidențiază că necesitatea reparării prejudiciului cauzat consumatorului rezultă din principiile fundamentale ale răspunderii civile și din regimul juridic special instituit de Legea privind protecția consumatorilor, care consacră obligația furnizorului de servicii de a furniza servicii conforme cerințelor de calitate și de siguranță, precum și dreptul consumatorului la repararea integrală a prejudiciului suferit.

În materie de protecție a consumatorilor, repararea prejudiciului trebuie să fie efectivă și completă, astfel încât să restabilească, pe cât posibil, situația în care s-ar fi aflat consumatorul dacă serviciul ar fi fost prestat corespunzător.

În speţă, Vasilii Timuș pretinde încasarea prejudiciului material în mărime de 20 011,95 lei cauzat în legătură cu supratensiunea la rețeaua de energie electrică, în rezultatul căreia au fost deteriorate mai multe aparate receptoare de energie electrică.

ÎCS „Premier Energy Distribution” SA nu este de acord cu această pretenție în limita sumei solicitate pentru deteriorarea cazanului de gaz în mărime de 17 872,30 lei, a ventilatorului în mărime de 1 400 lei şi a cheltuielilor de transport în mărime de 739,65 lei.

Din materialele dosarului rezultă că potrivit procesului-verbal întocmit la 29 iulie 2020 de examinare la faţa locului a cazurilor de deteriorare a receptoarelor electrice, la locul de consum 2119889, s-a constatat deteriorarea frigiderului, rolei, aparatului de cafea, iluminarea LED a mesei de lucru, ventilator de baie, calculator, monitor de la calculator, cinema de casă, boxele de la cinema de casă, router WIFI, trimer de bărbierit, 10 încălzitor de mobil-2 bucăți, videocasetofon, radiotelefon, cazan de încălzire, condiționer. (f.d. 10, vol.I)

Prin răspunsul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 06-03/2987 din data de 02 octombrie 2020 s-a constatat o întreținere necorespunzătoare a instalației electrice de către operatorul sistemului de distribuție, menționându-se lipsa aparatelor de protecție contra supratensiunilor în ID-0.4 kV la PT9604. (f.d.16, vol.I)

Tot din materialele dosarului rezultă că prin actul nr. 069086 din 13 octombrie 2020 eliberat de SRL „Euroterm Group”, în urma testării centralei termice Vaillant, s-a constatat ieșirea din funcțiune a „modulului electronic”. Reparația modulului electronic nu este posibilă, din motiv că uzina producătoare nu mai produce aşa tip de piese şi comandarea lor este imposibilă, deci nu poate fi reparată. (f.d.27, vol.I)

Iar potrivit actului nr. 1 din 19 octombrie 2020 eliberat de SRL „Lerai Grup”, în urma verificării ventilatorului Vortice Punto M100/4A, s-a depistat ieșirea din funcțiune a plăcii de control în urma unui scurt circuit, repararea acesteia nefiind posibilă, deoarece plăcile de control nu se furnizează separat. Astfel, este necesară înlocuirea acestui ventilator cu unul nou. (f.d.33, vol.I)

Din materialele dosarului se atestă că Vasilii Timuș pentru un cazan nou a achitat suma de 17872,30 lei, fapt confirmat prin contul de plată nr. A503473 din 24 octombrie 2020 şi bonul de plată anexat la f.d. 29-30, vol.I, pentru un ventilator noi a achitat suma de 1 400 lei fapt confirmat prin contul de plată nr. 131 din 02 noiembrie 2020 şi bonul de plată anexat la f.d .34, vol.I, iar pentru cheltuielile de transport a prezentat bonul de plată din 04 septembrie 2020 care confirmă procurarea motorinei în sumă de 739,65 lei.

Potrivit scrisorii nr. 0705/98245-2020111, ÎCS „Premier Energy Distribution” SA a realizat evaluarea receptoarelor cu stabilirea prețului de piață a cazanului de gaz şi a ventilatorului, stabilind că pe site-ul www.999.md un cazan similar pus în exploatare în anul 2010 ar fi de circa 4 300 lei, un ventilator similar ar fi de circa 250 lei, iar pentru cheltuielile de transport suma de 259,80 lei. (f.d.45, vol.I)

Conform răspunsului SA „Chişinău-Gaz” din 08 decembrie 2020 la solicitarea consumatorului privind permiterea înlocuirii cazanului de import existent cu un cazan similar cu ventilație naturală care a fost în folosință, posibilitatea dării în exploatare şi acceptarea de către SA „Moldova Gaz”, Vasilii Timuș a fost informat că pentru darea în exploatare a cazanului este necesar: certificat de conformitate, contract de deservire tehnică (valabil), actul cercetării stării tehnice a coșurilor de fum şi canalelor de ventilație (valabil). ( f.d. 48, vol.I)

Potrivit răspunsului din 12 ianuarie 2021 eliberat de SRL „Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” s-a menţionat, că conform prevederilor Reglementării tehnice, aparatele se supun procedurilor de evaluare a conformității înainte de introducerea lor pe piață. Respectiv, procedurile de certificare se aplică numai aparatelor noi. (f.d.49, vol.I) 11

Totodată, potrivit pct. 9, lit. i) din contractul de furnizare a energiei electrice nr. 40201258799 din 10 ianuarie 2020 încheiat la locul de consum 2119889 furnizorul ÎCS „Premier Energy Distribution” SA s-a obligat să recupereze prejudiciile materiale şi morale cauzate consumatorului casnic. (f.d.94-95, vol.I)

Astfel, examinând materialele dosarului, completul de judecată constată că din documentele prezentate rezultă că Vasilii Timuș a suportat în mod real cheltuielile invocate, acestea fiind consecința directă a conduitei ÎCS „Premier Energy Distribution” SA. Probele administrate sunt credibile și suficiente pentru a demonstra legătura de cauzalitate dintre fapta imputată pârâtului și prejudiciul material produs reclamantului.

În aceste circumstanţe şi reținând prevederile art. 20 din Legea nr. 105/2003 în coroborare cu pct. 104 subpct.13 din Regulamentul privind racordarea la rețelele electrice și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice şi având în vedere existența prejudiciului material, întinderea acestuia și legătura de cauzalitate care au fost confirmate prin probele administrate la dosar, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată pretenția lui Vasilii Timuș privind încasarea prejudiciului material în mărime de 20 011,95 lei, or, furnizorul ÎCS „Premier Energy Distribution” SA avea obligația legală de a furniza energia electrică conform prevederilor Legii cu privire la energia electrică, să respecte indicatorii de calitate a serviciilor de transport sau de distribuție a energiei electrice şi să asigure livrarea energiei electrice, la parametrii de calitate stabiliți de standardul național în vigoare.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie evidențiază că nerespectarea de către furnizor a acestor cerințe determină apariția răspunderii materiale, întrucât consumatorul este pus într-o situație defavorabilă manifestată prin întreținerea necorespunzătoare a instalației electrice, în deosebi lipsa aparatelor de protecție contra supratensiunilor şi drept urmare a deteriorării receptoarelor electrice.

Argumentul ÎCS „Premier Energy Distribution” SA privind aplicarea pct. 171 din Regulamentul privind racordarea la rețelele electrice și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice, care prevede că consumatorului casnic i se achită contravaloarea bunului determinat conform preţului de piaţă a unui produs similar, este respins de către instanţa de recurs, or, la caz, nu sunt incidente prevederile pct. 171 din Regulamentul menţionat. Aceste dispoziții sunt aplicabile doar în ipoteza în care bunul deteriorat poate fi substituit în mod real cu un bun similar existent pe piaţă, inclusiv unul cu grad de uzură comparabil, astfel încât despăgubirea calculată prin raportare la preţul unui asemenea bun să asigure o reparare efectivă a prejudiciului.

Totodată, este de menţionat că scopul despăgubirii constă în repararea integrală a prejudiciului şi restabilirea, pe cât posibil, a situației patrimoniale existente anterior producerii prejudiciului, iar stabilirea 12 despăgubirii în funcţie de valoarea de piaţă a unui bun similar uzat este justificată doar în măsura în care un astfel de bun poate fi în mod real utilizat în condiții legale şi tehnice echivalente.

Din materialele cauzei rezultă că pentru darea în exploatare a cazanului este necesar: certificat de conformitate, contract de deservire tehnică, actul cercetării stării tehnice a coșurilor de fum şi canalelor de ventilație, iar procedurile de certificare se aplică numai aparatelor noi. La fel se atestă că doar aparatele noi pot fi certificate.

Prin urmare, cazanul de gaz şi ventilatorul de baie nu pot fi înlocuite cu unele folosite, deoarece o asemenea substituire nu ar restabili utilitatea şi valoarea economică a bunului existent anterior producerii prejudiciului.

În aceste circumstanţe instanţa de recurs conchide că, restabilirea situației patrimoniale a lui Vasilii Timuș presupune procurarea unui cazan şi ventilator noi, care să asigure aceleași caracteristici funcționale şi nivel de utilizare, iar încasarea prejudiciului la preţul de piaţă ar conduce la o evaluare artificial diminuată a prejudiciului, care nu ar permite persoanei prejudiciate să procure un bun apt pentru exploatare legală şi sigură.

Cu referire la pretenția lui Vasilii Timuș privind încasarea prejudiciului moral în cuantum de 50 000 lei, instanţele de judecată ierarhic inferare au avut opinii diferite, instanţa de fond a reţinut că această pretenție este întemeiată, dar suma solicitată este disproporționată şi excesivă în raport cu criteriile stabilite, considerând că suma de 10 000 lei constituie o satisfacție echitabilă prejudiciului cauzat. Pe când instanţa de apel a considerat această pretenție neîntemeiată, or, la caz Vasilii Timuș nu a demonstrat prin care acțiuni sau stări concrete s-au manifestat pretinsele suferințe morale, însoțite de probe sau înscrisuri corespunzătoare întru dovedirea existenței prejudiciului nepatrimonial, pretins cauzat.

La acest aspect instanța de recurs reține că prin prisma art. 2037 din Codul civil, caracterul şi gravitatea prejudiciului moral sunt apreciate de către instanţa de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viaţă familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanţa de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare şi, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Totodată, completul de judecată evidențiază că în raporturile dintre consumator şi furnizor, repararea prejudiciului moral nu este condiționată de prezentarea unor probe privind intensitatea suferințelor nepatrimoniale.

Prin urmare, existența prejudiciului moral suportat de către Vasilii Timuș poate fi dedusă din circumstanțele concrete ale cauzei şi din însăși încălcarea drepturilor consumatorului prin întreținerea necorespunzătoare a instalației electrice de către ÎCS „Premier Energy Distribution” SA, în deosebi lipsa aparatelor de protecție contra supratensiunilor. 13

În speţă, prin însuși comportamentul furnizorului şi anume prin lipsa aparatelor de protecție contra supratensiunilor, care au dus la deteriorarea receptoarelor electrice, au fost afectate drepturile şi interesele legitime ale consumatorului, fiind generată o stare de disconfort, incertitudine şi nemulțumire justificată.

Astfel, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral suportat de către Vasilii Timuș, instanţa de recurs va ţine cont de principiul echității şi necesității evaluării concrete a impactului asupra situației personale a consumatorului.

În acest sens, este de evidențiat că prejudiciul moral nu se apreciază în mod abstract, ci prin raportare la circumstanțele particulare ale cauzei, inclusiv la consecințele reale produse în viața persoanei vătămate. Or, din materialele dosarului rezultă că atât reclamantul, cât şi soţia acestuia sunt persoane cu grad de dizabilitate (f.d. 69-72, vol.I), situație care determină un nivel sporit de vulnerabilitate şi dependență de condiții minime de trai adecvate.

De asemenea, instanţa de judecată constată că bunul deteriorat – cazanul de gaz, este utilizat pentru încălzirea locuinței, iar idea de lipsă a acestuia în apropierea sezonului rece, este aptă să genereze, în mod obiectiv, un nivel ridicat de disconfort, stres şi insecuritate pentru consumator şi familia sa, cu atât mai mult în contextul stării lor de sănătate şi al necesității menținerii unor condiții adecvate de trai.

Totodată, instanța de recurs ține să evidențieze că despăgubirea pentru prejudiciul moral are un caracter preponderent reparatoriu și urmărește compensarea rezonabilă și echitabilă a suferințelor fizice și/sau psihice cauzate persoanei, dar nu un avantaj patrimonial nejustificat. Stabilirea cuantumului acesteia trebuie să reflecte natura și gravitatea prejudiciului efectiv suferit, intensitatea și durata consecințelor, circumstanțele în care acesta a fost produs, precum și principiile echității și proporționalității. În acest sens, instanța este chemată să mențină un just echilibru între gravitatea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirii acordate.

În aceste circumstanţe şi ținând cont de vulnerabilitatea reclamantului şi a soţiei sale, determinată de gradul de dizabilitate, importanța vitală a cazanului de gaz şi a ventilatorului de baie în apropierea sezonului rece, atitudinea pasivă a ÎCS „Premier Energy Distribution” SA şi lipsa unei soluționări amiabile a prejudiciului material, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie apreciază ca fiind parțial întemeiată pretenţia lui Vasilii Timuș privind încasarea prejudiciului moral în cuantum de 5 000 lei, or, cuantumul despăgubirii solicitate de către Vasilii Timuș de 50 000 lei nu se află într-un raport rezonabil de proporționalitate cu natura și gravitatea prejudiciului moral pretins. Despăgubirea pentru prejudiciul moral are vocație compensatorie, iar nu sancționatorie sau de îmbogățire 14 nejustificată, motiv pentru care cuantumul acesteia trebuie să păstreze un echilibru just între prejudiciul efectiv cauzat și compensația acordată.

O altă solicitare a lui Vasilii Timuș este încasarea penalității de întârziere în mărime de 19 272,3 lei, care nu a fost recunoscută de către ÎCS „Premier Energy Distribution” SA şi respinsă ce către instanţele de judecată ierarhic inferioare.

La acest aspect instanţa de recurs menționează că, Legea privind protecția consumatorului, prevede penalitatea pentru întârzierea achitării prejudiciului cauzat consumatorului.

Această instituție are rolul de a asigura executarea promptă a obligațiilor de către furnizor și de a preveni tergiversarea reparării prejudiciului cauzat consumatorului. În acest sens, penalitatea reprezintă o consecință juridică a întârzierii culpabile în executarea obligației de plată și are un caracter compensatoriu, fiind menită să acopere efectele negative produse prin lipsirea consumatorului, pe o anumită perioadă de timp, de mijloacele necesare pentru înlăturarea consecințelor prejudiciului.

Din materialele dosarului rezultă că prejudiciul material cauzat lui Vasilii Timuș constituie suma de 20 011,95 lei, ÎCS „Premier Energy Distribution” SA este de acord să achite suma de 4 809,8 lei, astfel penalitatea de întârziere urmează a fi calculată din diferența sumei solicitate de Vasilii Timuș şi recunoscută de ÎCS „Premier Energy Distribution” SA, or această sumă constituie obligația restantă față de consumator.

Totodată, întârzierea în repararea prejudiciului s-a produs pentru perioada 04 decembrie 2020 – 14 iunie 2021, ceea ce constituie un total de 193 zile de întârziere. În aceste condiții, penalitatea urmează a fi calculată din suma restantă de 15 202,15 lei, aplicând procentul legal de 1% pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, cuantumul penalității datorate se determină astfel: 1% din suma de 15 202,15 lei pentru fiecare zi de întârziere, pe durata a 193 zile, ceea ce conduce la un total al penalității de aproximativ 29 340 lei.

Însă, reieșind din prevederile art. 32 alin. (11) din Legea privind protecția consumatorilor, în vigoare la data producerii incidentului, care reglementează că cuantumul penalităţii nu poate depăși preţul produsului, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie admite pretenția lui Vasilii Timuș privind încasarea penalității în mărime de 19 272,3 lei, care constituie contravaloarea cazanului de gaz şi a ventilatorului, or, această sumă este conformă dispozițiilor legale aplicabile și principiilor care guvernează raporturile de consum.

Referitor la solicitarea lui Vasilii Timuș privind încasarea cheltuielilor de judecată, completul de judecată, menționează că principiilor care guvernează procesul civil, prevăd că partea care a pierdut procesul urmează să suporte cheltuielile de judecată suportate de partea care a avut câștig de cauză, în măsura în care acestea sunt reale, necesare și rezonabile pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime în instanță. Scopul 15 acestei reguli este de a restabili echilibrul procesual dintre părți și de a evita ca partea care a fost nevoită să recurgă la instanță pentru valorificarea drepturilor sale să suporte consecințele financiare ale conduitei nelegale a celeilalte părți.

Instanța de recurs menționează că, dat fiind faptul admiterii recursului declarat de către Vasilii Timuș și satisfacerea pretențiilor acestuia lui i se vor compensa și cheltuielile de judecată suportate pentru asistență juridică în mărime de 10 000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată seria QL nr.919805 din 17 iunie 2021. (f.d. 3, vol.I)

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cuantumul cheltuielilor solicitate pentru asistență juridică nu este excesiv și se încadrează în limite rezonabile, raportat la natura și complexitatea cauzei, volumul de muncă depus de reprezentantul reclamantului pe parcursul a trei instanțe de judecată, precum și durata examinării litigiului.

Totodată, instanţa de recurs reține, că în temeiul art. 84 din Codul procedură civilă în vigoare la data depunerii acțiunii, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată, cererea de apel, cererea de recurs.

În speță, valoarea acțiunii depuse de către Vasilii Timuș este de 39 284,25 lei formată din prejudiciul material în mărime de 20 011,95 lei, penalitatea de întârziere în mărime de 19 272,3 lei. Astfel, taxa de stat pentru depunerea cererii de chemare în judecată este de 1 178,52 lei şi 100 lei pentru pretenția nepatrimonială privind repararea prejudiciului moral.

Totodată, completul de judecată constată că în instanța de apel, Vasilii Timuș a fost obligat la plata taxei de stat în mărime de 433,62 lei, care a fost achitată conform notei de plată anexată la fila dosarului 152, vol.I. Deci, reieșind din prevederile art. 94 din Codul de procedură civilă, această sumă urmează a fi restituită lui Vasilii Timuș din contul ÎCS „Premier Energy Distribution” SA care a pierdut procesul.

În aceste condiții şi reieșind din prevederii art.98 din Codul de procedură civilă şi dat fiind faptul că Vasilii Timuș potrivit art. 85 din Codul din procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, a fost scutit de plata taxei de stat instanţa de recurs concluzionează că taxa de stat de 339,08 lei de plata căreia recurentul a fost scutit la fel urmează a fi încasată de la ÎCS „Premier Energy Distribution” SA în folosul statului.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței de judecată, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie opinează că a examinat principalele întrebări juridice puse în prezenta cerere. Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor recurentului Vasilii Timuș potrivit căruia instanţele de judecată neîntemeiat au respins pretențiile cu privire la încasarea penalității şi a prejudiciului moral şi respinge criticele societății recurente ÎCS „Premier Energy Distribution” SA ca fiind neîntemeiate.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea instanței de fond şi decizia instanței de apel au fost emise cu interpretarea 16 eronată a circumstanțelor faptice şi a normelor de drept material, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de către ÎCS „Premier Energy Distribution” SA, de a admite recursul depus de către Vasilii Timuș, de a casa decizia din 09 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău şi hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 iunie 2022 cu pronunțarea unei noi hotărâri, privind admiterea parțială a cererii de chemare în judecată formulată de Vasilii Timuș.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art.445, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către ÎCS „Premier Energy Distribution”. Admite recursului depus de către Vasilii Timuș. Casează decizia din 09 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău şi hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 iunie 2022 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care: Admite parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Vasilii Timuș. Încasează de la ÎCS „Premier Energy Distribution” SA în beneficiul lui Vasilii Timuș prejudiciul material în mărime de 20 011,95 lei, penalitatea de întârziere în mărime de 19 272,3 lei, prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei, cheltuielile de judecată formate din asistență juridică în mărime de 10 000 lei şi plata taxei de stat pentru cererea de apel în mărime de 433,62 lei în total suma de 54 717,87 (cincizeci și patru mii șapte sute șaptesprezece), 60 lei. În rest pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral ce excede suma de 5 000 lei se respinge. Încasează de la ÎCS „Premier Energy Distribution” SA în beneficiul statului taxa de stat pentru care reclamantul a fost scutit pentru depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1 278, 52 lei şi pentru depunerea cererii de recurs în sumă de 339,08 lei, în total suma de 1 617 ( una mie șase sute șaptesprezece),60 lei. Decizia este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ana Cucerescu 17