2r-256/26 — Rezoluțiunea contractului de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viata

La 11 octombrie 2019, Ioan Guțan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alinei Mîrza cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 5 noiembrie 2021, acțiunea a fost admisă integral. S-a dispus rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață, încheiat la 23 ianuarie 2015 între Ioan Guțan, Maria Guțan și Alina Mîrza, autentificat de notarul Angelina Lazari și înregistrat cu nr. 271. S-a stabilit că hotărârea constituie temei pentru efectuarea înregistrărilor corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”. S-a dispus încasarea de la Alina Mîrza, în beneficiul Ioanei Guțan, a sumei de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și, în beneficiul statului, a taxei de stat în mărime de 11 461,02 lei.

La 18 februarie 2026, Alina Mîrza, reprezentată de avocatul Gheorghe Postolachi, a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 5 noiembrie 2021, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului și casarea hotărârii atacate.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 29 aprilie 2026, a fost respinsă cererea Alinei Mîrza de repunere în termen, fiind dispusă restituirea cererii de apel ca depusă peste termenul legal și refuzată repunerea în termenul de exercitare a apelului

La 22 iunie 2026, Alina Mîrza, reprezentată de avocatul Gheorghe Postolachi, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 29 aprilie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și remiterea cauzei spre reexaminare instanței de apel.

În susținerea recursului, recurenta a invocat caracterul neîntemeiat și insuficient motivat al încheierii, susținând că instanța de apel a atribuit o valoare probantă decisivă avizului poștal din 9 iulie 2021, deși a contestat semnătura de pe 1 acesta și a susținut că la acea dată se afla în Italia. De asemenea, a susținut că pretinsa primire a unei citații pentru ședința din 30 septembrie 2021 nu dovedește că a cunoscut hotărârea pronunțată la 5 noiembrie 2021, în lipsa dovezilor privind comunicarea acesteia. Recurenta a susținut că a aflat despre hotărâre în anul 2026 și că, prin respingerea cererii de repunere în termen fără verificarea acestor împrejurări, i-a fost afectat dreptul de acces la calea de atac.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în 2 termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțat la 5 noiembrie 2021, iar la 18 februarie 2026 Alina Mîrza, reprezentată de avocatul Gheorghe Postolachi, a declarat apel, solicitând concomitent repunerea în termen.

Completul constată că apelul a fost declarat peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termen care curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. În cererea de repunere în termen, apelanta a invocat, în esență, că nu ar fi fost citată legal, că nu ar fi recepționat hotărârea și că s-ar fi aflat în afara țării în perioada examinării cauzei, susținând că a aflat despre hotărâre în anul 2026.

Aceste susțineri sunt infirmate de materialele dosarului și de constatările instanței de apel. Din actele cauzei rezultă că la 9 iulie 2021, Alina Mîrza a recepționat citația pentru ședința de judecată stabilită la 30 septembrie 2021, fapt reținut în baza avizului poștal anexat la dosar (f.d. 100). În baza acestui înscris, instanța de apel a apreciat că apelanta cunoștea despre existența procesului.

În aceste condiții, nu poate fi reținută o situație de neinformare absolută a recurentei despre existența procesului. La examinarea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, determinantă este cunoașterea efectivă despre existența unei cauze pendinte în care persoana are calitate procesuală. Informarea despre existența litigiului îi impunea recurentei obligația de a manifesta diligență și de a se interesa, într-un interval rezonabil, despre evoluția și soluționarea cauzei. 3

În acest context, Completul de judecată reține că termenul de declarare a apelului prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă începe să curgă de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. Totodată, cererea de repunere în termen impune examinarea împrejurărilor invocate de apelantă pentru a justifica depășirea acestui termen.

Potrivit art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în termenul de apel se dispune în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116 din același cod, ceea ce presupune existența unor motive întemeiate și prezentarea probelor care să confirme imposibilitatea exercitării căii de atac în termen.

Completul de judecată constată că, dincolo de invocarea absenței din țară și a nerecepționării hotărârii, apelanta nu a demonstrat existența unui impediment obiectiv care să fi făcut imposibilă declararea apelului în termenul legal. În condițiile în care instanța de apel a reținut că aceasta fusese informată despre existența cauzei încă din iulie 2021, apelantei îi revenea obligația de a manifesta diligență pentru a afla evoluția și soluția procesului.

Referitor la argumentul recurentei potrivit căruia semnătura de pe avizul poștal nu i-ar aparține, Completul de judecată reține că aceasta a contestat înscrisul pe care instanța de apel și-a întemeiat constatarea privind citarea. Recurenta a susținut că absența sa din Republica Moldova la 9 iulie 2021 ar putea fi confirmată prin datele Poliției de Frontieră. Totuși, în lipsa unor probe administrate care să infirme constatările instanței de apel, aceste susțineri nu demonstrează existența unui motiv întemeiat pentru repunerea în termen.

Completul de judecată notează că aflarea recurentei în afara țării nu constituie, în sine, un motiv întemeiat pentru repunerea în termen, în lipsa unor probe care să confirme că această împrejurare a împiedicat-o să comunice cu instanța, să desemneze un reprezentant sau să solicite informații despre cauză. De asemenea, susținerea că ar fi aflat despre hotărâre în anul 2026 nu a fost însoțită de probe privind momentul și împrejurările în care a luat cunoștință de aceasta.

Prin urmare, instanța de apel a reținut întemeiat că nu au fost demonstrate motive care să justifice repunerea în termenul de declarare a apelului, în condițiile art. 116 din Codul de procedură civilă. Cunoscând, potrivit constatărilor instanței de apel, despre existența procesului, apelanta avea obligația să își exercite drepturile procedurale cu bună-credință și diligență, conform art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În aceste împrejurări, respingerea cererii de repunere în termen și restituirea apelului ca tardiv sunt întemeiate.

Din considerentele expuse și având în vedere că motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge 4 recursul declarat de Alina Mîrza, reprezentată de avocatul Gheorghe Postolachi, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,