2r-249/26 — Încasarea datoriei

La 12 august 2025, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ghenadie Stașoc și Marinei Stașoc, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.18 din Chişinău cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 martie 2026 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă integral acțiunea.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 21 aprilie 2026, Ghenadie Stașoc a declarat apel nemotivat împotriva acesteia.

Prin încheierea din 25 mai 2026 a Curții de Apel Centru a fost restituită cererea de apel declarată de Ghenadie Stașoc, ca depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen.

La 11 iunie 2026, Ghenadie Stașoc a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 25 mai 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare. Totodată, a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale cu privire la sintagma „de la data pronunțării dispozitivului hotărârii” din art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în măsura în care se aplică hotărârilor adoptate în procedura scrisă a cererilor cu valoare redusă.

În esență, în argumentarea recursului recurentul a indicat că a aflat despre hotărârea din 18 martie 2026 a Judecătoriei Chișinău abia la 6 aprilie 2026, cauza fiind examinată în procedură scrisă, fără citarea și participarea sa la o ședință publică.

A menționat că în apelul depus la 21 aprilie 2026 a indicat aceste împrejurări, astfel încât instanța trebuia să califice cererea, după conținutul ei, ca incluzând o solicitare de repunere în termen, iar nu să o restituie pentru lipsa unei cereri formulate distinct.

În opinia recurentului reținerea instanței de apel potrivit căreia nu a invocat împrejurări care să justifice depășirea termenului este contrazisă de cererea de apel 1 și că instanța putea convoca participanții în ședință prealabilă pentru a examina această chestiune.

Recurentul a susținut că, în procedura scrisă, termenul de apel trebuia raportat la comunicarea sau cunoașterea efectivă a hotărârii, iar apelul din 21 aprilie 2026 a fost depus în 30 de zile de la data la care afirmă că a cunoscut hotărârea.

A invocat lipsa dovezii comunicării efective a hotărârii, jurisprudența Curții Supreme de Justiție, a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și dreptul de acces la justiție.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanții la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art. 116.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 2 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 2763 din Codul de procedură civilă: „(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. (2) Judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de a examina cererea în ședință publică. Judecătorul poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul. (3) În termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate, inclusiv în cazul comunicării prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, pîrîtul prezintă instanţei judecătoreşti şi reclamantului o referință, precum şi copii de pe înscrisurile necesare. Pîrîtul poate depune o cerere reconvențională în condițiile art. 172 și 173 doar dacă valoarea acțiunii reconvenționale nu depășește valoarea admisibilă și condițiile legale de exercitare a cererii inițiale cu valoare redusă. (4) Dacă din materialele cauzei rezultă că cererea nu poate fi examinată în ordinea stabilită pentru cererile cu valoare redusă, judecătorul, prin încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul, dispune examinarea cauzei în ordine generală. În acest caz, prevederile prezentului capitol sînt inaplicabile”.

Art. 2764 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța soluţionează cauza și adoptă dispozitivul hotărîrii într-un termen de cel mult 6 luni de la data depunerii cererii. (2) Dacă, după ce i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, pîrîtul nu depune referință, soluționarea cererii se face în baza materialelor anexate la dosar. (3) Hotărîrea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (4) Hotărîrea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în condițiile prezentului cod. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la pronunțare. (5) Instanța de apel examinează cererea de apel în procedură scrisă sau cu citarea”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 121 din Codul de procedură civilă: (1) În cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze, instanța de 3 judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituţională. (2) La ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale, instanța nu este în drept să se pronunţe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii: a) obiectul excepţiei intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie; b) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; d) nu există o hotărâre anterioară a Curţii Constituționale având ca obiect prevederile contestate. (3) Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate se amână pledoariile. (4) Dacă nu sunt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin. (2), instanța refuză ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul cauzei. (5) Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform legii.

În continuare, din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțat la 18 martie 2026 (f.d.63).

Respectiv, termenul de 30 de zile pentru depunerea cererii de apel, prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă a expirat la 17 aprilie 2026 (zi de vineri), inclusiv.

Cu toate acestea, cererea de apel împotriva hotărârii din 18 martie 2026 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost depusă de Ghenadie Stașoc, la 21 aprilie 2026 (f.d.65-67), respectiv, cu depășirea termenului legal.

Contrar susținerilor recurentului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că procedura scrisă a cererilor cu valoare redusă nu derogă de la această regulă. Art. 2764 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că hotărârea adoptată în această procedură se atacă cu apel în condițiile Codului. Comunicarea hotărârii și data la care partea a luat efectiv cunoștință de aceasta pot prezenta relevanță la examinarea unei cereri de repunere în termen, însă nu modifică de drept momentul de la care curge termenul de apel prevăzut expres de lege. 4

Conform art. 116 și art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în termen presupune invocarea unor motive întemeiate și prezentarea probelor care confirmă imposibilitatea îndeplinirii actului în termen.

În speță, Ghenadie Stașoc nu a formulat o cerere distinctă de repunere în termen. Totodată, nici din conținutul apelului nu rezultă o asemenea solicitare, precum și nu au fost expuse impedimente concrete care să fi împiedicat declararea apelului până la 17 aprilie 2026 și nu au fost prezentate probe în acest sens. Simpla referire la data aflării despre hotărâre - 6 aprilie 2026, nu este suficientă pentru aplicarea art. 116 din Codul de procedură civilă.

Curtea Supremă de Justiție a reținut în cauza nr. 2r-41/26, că lipsa unui capăt distinct privind repunerea în termen nu justifică restituirea apelului dacă, prin conținutul său, apelantul a expus circumstanțele depășirii termenului și motivele care l-au împiedicat să acționeze în termen.

Situația din prezenta cauză este diferită, deoarece cererea de apel depusă de Ghenadie Stașoc nu cuprinde împrejurări care, prin substanța lor, să poată fi calificate drept solicitare de repunere în termen. Instanța de judecată califică actul procedural potrivit conținutului său, însă nu poate formula în locul părții cerința, motivele și suportul probator al acesteia. Iar, susținerile dezvoltate în recurs nu pot completa retroactiv cererea de apel.

În consecință, Curtea de Apel Centru a aplicat corect art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, întrucât apelul a fost depus peste termen, iar repunerea în termen nu a fost solicitată nici expres, nici prin conținutul cererii.

Cu privire la cererea recurentului de ridicare a excepției de neconstituționalitate a sintagmei „de la data pronunțării dispozitivului hotărârii” din art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă și de sesizare a Curții Constituționale, Completul de judecată reține următoarele.

Din sensul art. 12¹ alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură civilă rezultă că ridicarea excepției de neconstituționalitate este condiționată de existența unei sesizări formulate în condițiile legii. Numai în prezența unei asemenea sesizări instanța poate verifica dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute la alin. (2), iar în cazul neîntrunirii acestora poate refuza ridicarea excepției potrivit alin. (4).

Conform pct. 10 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, aprobat prin Decizia Curții Constituționale nr. AG-1 din 27 mai 2025, sesizarea trebuie să individualizeze prevederea normativă contestată și prevederea constituțională pretins încălcată și să cuprindă motivarea relației de contrarietate dintre acestea. Respectarea acestor cerințe de formă și de conținut precedă verificarea condițiilor cumulative prevăzute de art. 12¹ alin. (2) din Codul de procedură civilă. 5

În speță, recurentul a inserat în cererea de recurs o cerere de sesizare a Curții Constituționale, fără a întocmi o sesizare care să respecte cerințele stabilite de Regulament. Cerința formulată nu cuprinde, într-o formă corespunzătoare, elementele necesare pentru delimitarea obiectului excepției și verificarea admisibilității acesteia.

În lipsa unei sesizări întocmite potrivit cerințelor de formă și de conținut aplicabile, instanța nu poate proceda la examinarea condițiilor cumulative prevăzute de art. 12¹ alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În aceste condiții, cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și de sesizare a Curții Constituționale urmează a fi restituită.

Din considerentele expuse și având în vedere faptul că încheierea din 25 mai 2026 a Curții de Apel Centru a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și a menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă