2ac-103/26 — Anularea deciziei lichidatorului

În procedura Judecătoriei Chișinău, sediul Central se află spre examinare cauza de insolvabilitate intentată în privința Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack” în procedura falimentului.

La 14 aprilie 2022, administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Bujor-Trans”, Ion Știrbu, a depus contestație cu privire la anularea deciziei lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack” – Ion Popa, nr. 1 din 29 martie 2022.

La 15 aprilie 2022, Anton Luca, Vladimir Stolear, Vasile Bordos și Maria Bordos, au depus contestație cu privire la anularea deciziei lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack” – Ion Popa, nr. 1 din 29 martie 2022, solicitând anularea deciziei lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack” nr. 1 din 29 martie 2022 de stingere a creanței prin transmiterea în proprietate a bunurilor către Societatea cu Răspăundere Limitată „Romsticom”; anularea dreptului de proprietate a Societății cu Răspundere Limitată „Romsticom” față de terenul pentru construcții cu numărul cadastral ********* cu suprafața de 2,2846 ha; construcția (clădirea de producere) cu numărul cadastral *********.01 cu suprafața de 8 561,60 m2 și încăperea nelocativă cu numărul cadastral ********* cu suprafața de 1 262,8 m2, amplasate în mun. Chișinău, șos. *********.

Prin încheierea din 19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-au admis contestațiile depuse de administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Bujor-Trans”, Ion Știrbu, precum și de Anton Luca, Vladimir Stolear, Vasile Bordos și Maria Bordos cu privire la anularea deciziei lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack”, Ion Popa nr.1 din 29 martie 2022.

Prin decizia din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins recursurile declarate de reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată ,,Romsticom” și de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack” – Ion Popa, fiind menținută încheierea din 19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Prin încheierea din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni și Societatea cu 1 Răspundere Limitată ,,Romsticom” împotriva încheierii din 19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a deciziei din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 12 iunie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Romsticom” și s-a admis recursul declarat de Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni, fiind casată încheierea din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, pentru examinarea cererii de revizuire depusă de Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni. În rest, încheierea din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău în partea respingerii cererii de revizuire depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Romsticom”, s-a menținut.

Prin încheierea din 18 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de revizuire depusă de către Banca Comercială „Moldova- Agroindbank” Societate pe Acțiuni, fiind casată decizia din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Romsticom”, fiind casată încheierea din 19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu restituirea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în același complet de judecată.

Prin încheierea din 06 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-au admis contestațiile depuse de administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Bujor-Trans”, Ion Știrbu, și de Anton Luca, Vladimir Stolear, Vasile Bordos și Maria Bordos cu privire la anularea deciziei lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack” – Ion Popa nr. 1 din 29 martie 2022.

Prin decizia din 12 mai 2025 a Curții de Apel Chișinău, s-au admis recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Romsticom” și Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni, fiind casată încheierea din 06 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu restituirea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în același complet de judecată.

Prin încheierea din 02 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-au respins ca neîntemeiate contestațiile depuse de administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Bujor-Trans”, Ion Știrbu, și de Anton Luca, Vladimir Stolear, Vasile Bordos și Maria Bordos cu privire la anularea deciziei lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack” – Ion Popa nr. 1 din 29 martie 2022.

Invocând ilegalitatea încheierii din 02 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Societatea cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack”, Societatea cu Răspundere Limitată „Bujor - Trans”, reprezentată de avocatul Denis Buța, Maria Bordos, Vasile Bordos, Anton Luca și Vladimir Stolear au contestat-o cu recurs, solicitând casarea acesteia 2 și emiterea unei noi încheieri de admitere a contestațiile depuse de administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Bujor-Trans”, Ion Știrbu, și de Anton Luca, Vladimir Stolear, Vasile Bordos și Maria Bordos cu privire la anularea deciziei lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack” – Ion Popa nr. 1 din 29 martie 2022.

Potrivit fișei de repartizare repetată a dosarului, la 22 decembrie 2025, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, cauza civilă a fost repartizată spre examinare în ordine de recurs, în mod automat- aleatoriu, judecătorului-raportor Angela Bostan, care face parte din completul compus din judecătorii Ghenadie Mîra (președinte), Andrei Cașcaval (judecător), ultima ședință de judecată fiind stabilită pentru 28 mai 2026, ora 09:00.

Prin încheierea din 08 aprilie 2026 a Curții Suprme de Justiție, s-a respins cererea înaintată de Vladimir Stolear privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

La 27 mai 2026, Anton Luca a depus în adresa Curții de Apel Centru o cerere, prin care a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, întemeindu-și cererea pe prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum și pe garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În motivarea cererii, acesta a susținut că există îndoieli obiectiv justificate cu privire la imparțialitatea Curții de Apel Centru, întrucât aceeași instanță s-a pronunțat de mai multe ori asupra aceluiași litigiu și a admis în repetate rânduri cererile formulate de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Romsticom” și Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni.

Potrivit lui Anton Luca, prin soluțiile pronunțate anterior, instanța și-a expus deja poziția asupra aspectelor esențiale ale cauzei, ceea ce poate crea aparența unei lipse de imparțialitate și poate genera suspiciuni legitime că pozițiile procesuale ale părților au fost deja evaluate. Din aceste motive, consideră necesară examinarea cauzei de către o altă instanță egală în grad, pentru a exclude orice îndoială privind imparțialitatea actului de justiție.

Art. 43 alin. (2) lit. d), f) și alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: d) din motivul recuzării (abţinerii de la judecată) unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine imposibilă; f) există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces. (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea instanţei ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele relevante transmise în formă electronică.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speţei deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că împrejurările descrise în pct. 16-18 din încheiere, constituie nişte alegații pur declarative și nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cererii de recurs, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate în pct. 16-18 din încheiere, ce ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinarea recursurilor declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „EuroPaperPack”, Societatea cu Răspundere Limitată „Bujor - Trans”, reprezentată de avocatul Denis Buța, Maria Bordos, Vasile Bordos, Anton Luca și Vladimir Stolear împotriva încheierii din 02 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central. 4

Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că conform art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, puterea judecătorească este exercitată exclusiv de instanțele de judecată prin intermediul judecătorilor, aceștia fiind unici purtători ai acestei puteri, învestiți constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le exercită în conformitate cu legea, în mod independent, imparțial și inamovibil, supunându-se numai legii.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor şi libertăților persoanelor, onoarei şi demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența şi rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor şi cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Potrivit Codului de Conduită Judiciară de la Bangalore 2001, adoptat de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrității Justiției, revizuit la Masa Rotundă a Președinților Curților Supreme ținută la Palatul Păcii, Haga, 25-26 noiembrie 2002, prin independența judecătorului se înțelege inclusiv independența individuală și instituțională, care presupune printre altele că judecătorii sunt independenți unii față de ceilalți. Nici o organizare ierarhică a justiției și nici o diferență de grad sau rang nu poate afecta în vreun mod dreptul unui judecător de a pronunța hotărâri în mod liber.

Judecătorul trebuie să își exercite funcţia judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor şi în concordanță cu spiritul legii, fără influențe externe, sugestii, presiuni, amenințări şi fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni şi sub ce motiv.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanţă de judecată imparțială în materia acțiunilor civile, garantat de art. 6 §1 din 5 Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 52 din Codul de procedură civilă, dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor specificate la art.50 şi 51 din același cod.

Respectiv, numai în situația când din motivul recuzării mai multor judecători ai Curţii de Apel Centru, substituirea cărora ar deveni imposibilă, instanţa ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o altă instanţă de judecată egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.

Astfel, motivele invocate în susținerea cererii de către Anton Luca, pct. 16-18 din încheiere, nu se întemeiază pe fapte concrete, verificabile sau probe certe care să contureze aparența unei lipse de imparțialitate din partea judecătorilor desemnați.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. Piersack c. Belgia, Morice c. Franța), existența unei temeri rezonabile de lipsă de imparțialitate trebuie evaluată prin prisma unui observator obiectiv și informat, iar cerința de imparțialitate impune nu doar lipsa unei părtiniri reale, ci și inexistența oricărei aparențe justificabile în acest sens.

În speță, părțile nu au făcut dovada existenței vreunui conflict de interese, a unei atitudini părtinitoare sau a unui comportament procedural neregulamentar din partea membrilor completului de judecată. Niciuna dintre afirmațiile invocate nu indică în mod credibil că judecătorii Curții de Apel Centru ar fi, în mod obiectiv, în imposibilitate de a asigura un proces echitabil.

Iar, admiterea unei cereri de strămutare în lipsa unor indicii temeinice ar contraveni scopului excepțional al instituției strămutării și ar putea crea un precedent care să afecteze autoritatea instanțelor legal competente.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea depusă de Anton Luca cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,