CASE OF DOBRYN v. UKRAINE

CAUZA CU DOBRYN v. UKRAINE (Declarația nr. 27916/12) JUDGMENT STRASBOURG 29 aprilie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dobryn v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quinta Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Jovan Ilievski, Mattias Guyomar, judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 8 aprilie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 27 aprilie 2012. Reclamantul a fost reprezentat de dl. Y.O. Dobryn , un avocat care practică în Zaporizhzhya. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost notificat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. Reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 § 3 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în principal de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 5 § 3 „3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alin. (c) din prezentul articol este adus prompt în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară și are dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea în judecată.” Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită în temeiul articolului 5 3 din Convenție, persistența unei suspiciuni rezonabile de faptul că persoana arestat a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea deținutului continuu, dar după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să stabilească dacă celelalte motive furnizate de autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea libertății. În cazul în care aceste motive sunt „relevante” și „suficiente”, Curtea trebuie, de asemenea, să stabilească dacă autoritățile naționale competente au manifestat „diligență specială” în cadrul procedurii. De asemenea, Curtea a susținut că justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată convingător de către autoritățile. Atunci când decide dacă o persoană ar trebui eliberată sau reținută, autoritățile sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative pentru asigurarea apariției acestei persoane la proces. Cerința pentru ofițerul judiciar de a da motive „relevante” și „suficiente” pentru deținerea – în plus față de persistența suspiciunilor rezonabile – se aplică deja la momentul primei decizii care ordonează deținerea în reținere, adică „prompt” după arestarea (a se vedea, printre altele, Buzadji v. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, §§ 87 și 102, 5 iulie 2016). În principalul caz Korban c. Ucraina (n. 26744/16, §§ 158-81, 4 iulie 2019), Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-i convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, instanța internă nu a furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară a reclamanților. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 3 din Convenție. ALTE VIOLAȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 11. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, acestea trebuie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie încălcări ale Convenției în lumina constatărilor sale din Yeloyev c. Ucraina (n. 17283/02, § 50, 6 noiembrie 2008) și Kharchenko c. Ucraina (n. 40107/02, § 71, 10 februarie 2011). Prin urmare, Tribunalul a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute în articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în protocolele sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Prejudiciu material. Având în vedere documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ara Harutyunyan c. Armenia , nr. 629/11, § 66, 20 octombrie 2016), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge orice reclamație suplimentară pentru satisfacție echitabilă formulată de solicitant. 16. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție și a celorlalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul apendice, admisibile și restul cererii inadmisibile; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 3 din convenție privind lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție; Declară că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale. 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (scăderea unor motive relevante și suficiente de detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Perioada de detenție Curtea care a eliberat un ordin de detenție/ a examinat recurs Deficiențe specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele atribuite pentru costurile și cheltuielile per cerere (în euro) [2] 27916/12 27/04/2012 Oleksiy Ivanovych DOBRYN 1962 De la 06/08/2010 la 28/03/2012 Curtea de district Leninskyy din Zaporizhzhya, Ordzhonikidzevskyy Curtea de district din Zaporizhzhya, Curtea de district Shevchenkivskyy din Zaporizhzhya nu a evaluat situația personală a reclamantului, reducând riscurile de recidivă, de coluziune sau de abscondare, nu a examinat posibilitatea aplicării altor măsuri de reținere, de fragilitate a motivelor utilizate de instanțe art. 5 alin. (1) litera (c) – detenția anterioară ilegală - perioada între 02/04/2011 și 14/04/2011 (între trimiterea cazului la o instanță și prima audiere) nu a fost acoperită de nicio decizie – o problemă recurentă în cazurile ucrainene (a se vedea Yeloyev v. Ucraina (nr. 17283/02, § 50, 6 noiembrie 2008) și Kharchenko v. Ucraina (nr. 40107/02, § 71, 10 februarie 2011) 2.600 250 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil reclamantului [2], în plus, orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF DOBRYN v. UKRAINE

(Application no. 27916/12)

JUDGMENT

STRASBOURG

29 April 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Dobryn v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström,

President,

Jovan Ilievski,

Mattias Guyomar,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 8 April 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 27 April 2012.

2.

The applicant was represented by Mr

Y.O.

Dobryn

, a lawyer practising in Zaporizhzhya.

3.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. The applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 of the Convention

6.

The applicant complained principally of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. He relied on Article

5

§

3 of the Convention, which reads as follows:

Article 5 § 3

“3.

Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be brought promptly before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power and shall be entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

7.

The Court reiterates that, according to its established case-law under Article 5

§

3 of the Convention, the persistence of a reasonable suspicion that the person arrested has committed an offence is a condition

sine qua non

for the lawfulness of the continued detention, but after a certain lapse of time it no longer suffices. In such cases, the Court must establish whether the other grounds given by the judicial authorities continued to justify the deprivation of liberty. Where such grounds were “relevant” and “sufficient”, the Court must also ascertain whether the competent national authorities displayed “special diligence” in the conduct of the proceedings. The Court has also held that justification for any period of detention, no matter how short, must be convincingly demonstrated by the authorities. When deciding whether a person should be released or detained, the authorities are obliged to consider alternative measures for ensuring this person’s appearance at trial. The requirement for the judicial officer to give “relevant” and “sufficient” reasons for the detention – in addition to the persistence of reasonable suspicion – applies already at the time of the first decision ordering detention on remand, that is to say “promptly” after the arrest (see, among other authorities,

Buzadji v.

the

Republic

of

Moldova

[GC], no.

23755/07, §§ 87 and 102, 5 July 2016).

8.

In the leading case of

Korban v.

Ukraine

(no.

26744/16, §§

158-81, 4

July 2019), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for the applicants’ pre-trial detention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in

Yeloyev v.

Ukraine

(no.

17283/02, §

50, 6

November

2008) and

Kharchenko v.

Ukraine

(no. 40107/02, § 71, 10 February 2011).

REMAINING COMPLAINTS

12.

The applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.

13.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

The applicant claimed 30,000 euros (EUR) in compensation for non

‑

pecuniary damage. Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Ara Harutyunyan v.

Armenia

, no.

629/11, § 66, 20 October 2016), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the lack of relevant and sufficient reasons for detention and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 5

§

3 of the Convention concerning the lack of relevant and sufficient reasons for detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant’

s

claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 29

April

2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Stéphanie Mourou-Vikström

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(lack of relevant and sufficient reasons for detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Period of detention

Court which issued detention order/ examined appeal

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary

and non-pecuniary damage

per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses

per application

(in euros)

[2]

27916/12

27/04/2012

Oleksiy Ivanovych DOBRYN

1962

From 06/08/2010

to 28/03/2012

Leninskyy

District Court

of Zaporizhzhya,

Ordzhonikidzevskyy District Court

of Zaporizhzhya,

Shevchenkivskyy District Court

of Zaporizhzhya

failure to assess the applicant’s personal situation reducing the risks of re-offending, colluding or absconding, failure to examine the possibility of applying other measures of restraint, fragility of the reasons employed by the courts

Art. 5 (1) (c) –

unlawful pre-trial detention - the period between 02/04/2011 and 14/04/2011 (between sending the case to a court and the first hearing) was not covered by any decision –

a recurrent problem in the Ukrainian cases (see,

Yeloyev v.

Ukraine

(no.

17283/02, § 50, 6

November 2008) and

Kharchenko v. Ukraine

(no. 40107/02, § 71, 10

February 2011)

2,600

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.