2ra-596/25 — Demolarea instalației de reglare a gazelor

La 24 iunie 2022, Manea Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cimișlia Gaz”, intervenient accesoriu Primăria satului Sagaidac, raionul Cimișlia, solicitând demolarea instalației de reglare a gazelor RPG-16, ȘGRP-16, situată în satul Sagaidac, raionul Cimișlia.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că instalația a fost edificată în imediata vecinătate a imobilului său, la limita proprietății, în cadrul lucrărilor de gazificare efectuate în anul 2022, fără o informare prealabilă corespunzătoare.

A susținut că PRG-16 a fost amplasat cu abatere de la proiect și de la normele tehnice privind distanțele de siguranță, într-o intersecție periculoasă, fiind expus riscului de deteriorare de către mijloacele de transport și generând, în opinia sa, pericol pentru viață, bunuri și exercitarea dreptului de proprietate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că lucrările privind instalația RPG-16 au fost executate conform proiectului de execuție elaborat de SRL „MPS-Construcție” în anul 2011, obiect nr. 169/09, coordonat cu autoritățile competente, și au fost autorizate prin autorizația nr. 1 din 5 aprilie 2022.

Instanța a constatat că obiectul a fost recepționat, Agenția pentru Supraveghere Tehnică nu a emis prescripții privind existența unor deficiențe, iar instalația este amplasată în afara terenului reclamantului, pe teren proprietate publică.

Totodată, s-a reținut că reclamantul nu a prezentat probe care să confirme o influență necorespunzătoare a instalației asupra proprietății sale.

În motivarea cererii de apel, a susținut, în esență, că instalația PRG-16 a fost construită fără informarea sa, cu nerespectarea proiectului și a normelor privind distanța față de proprietatea privată, drumul public și stâlpii de electricitate, că lipsește avizul autorităților competente și că amplasarea instalației într-o intersecție creează un pericol real.

A mai invocat că zona de protecție aferentă rețelei de gaze îi limitează folosința proprietății.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că lucrările au fost executate în baza proiectului de execuție nr. 169/09 și a autorizației nr. 1 din 5 aprilie 2022, iar instalația a fost recepționată ca obiect de presiune medie.

Raportând situația la pct. 6.3.1 al NCM G.05.01:2014, Curtea de Apel a constatat că, pentru PRG cu presiunea gazelor la racordare de până la 0,3 MPa inclusiv, distanțele până la clădiri și construcții nu se normează.

Cu referire la obligația de notificare prevăzută de art. 74 alin. (3) din Legea nr. 108/2016, instanța a reținut că nu s-a demonstrat afectarea proprietății reclamantului, instalația fiind amplasată pe teren proprietate publică. În aceste condiții, a apreciat că argumentele apelului nu răstoarnă constatările primei instanțe.

Prin decizia suplimentară din 25 noiembrie 2025, Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, a încasat de la Manea Valeriu, în beneficiul Primăriei satului Sagaidac, raionul Cimișlia, suma de 2 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în procedura de apel.

În rest, cerința formulată de avocatul Casap Anatolie, în interesele intervenientului accesoriu Primăria satului Sagaidac, privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, a invocat că instanțele nu au aplicat ori au interpretat eronat legislația și normativele din domeniul distribuției gazelor și al construcțiilor.

A susținut că nu au fost respectate distanțele de siguranță față de limita proprietății și carosabil, a făcut trimitere la art. 598 din Codul civil, NCM G.05.03:2014 și Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1104/2018, a reiterat riscul de accident și limitările generate de zona de protecție, precum și criticile privind autorizațiile de construire.

Totodată, a invocat modul de soluționare a cererilor sale de asigurare a acțiunii și a contestat relevanța trimiterii instanței de apel la cauza Garcia Ruiz împotriva Spaniei.

În drept, recurentul a făcut trimitere la art. 400 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

Prin referința din 3 martie 2026, SRL „Cimișlia Gaz” a solicitat declararea inadmisibilității recursului declarat de Manea Valeriu și menținerea soluției instanței de apel.

Astfel, în susținerea poziției din referință, intimata a indicat că recurentul invocă dispoziții legale abrogate și reiterează, în esență, argumentele formulate în acțiune și în apel, care au fost examinate de instanțele ierarhic inferioare.

A susținut că lucrările au fost executate în baza proiectului și autorizației, instalația este amplasată pe teren public, nu afectează proprietatea recurentului, iar criticile formulate urmăresc reaprecierea probelor și nu demonstrează existența vreunui temei prevăzut de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 433 alin. (1) lit. b) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 111 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Articolul 112 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul stabilit în săptămîni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre, trimestre) expiră, în cazul prevăzut la art.111 alin. (3), în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a survenit evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.111 alin.(4), acesta expiră în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care precedă ziua în care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă termenul.”.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul deciziei Curții de Apel Sud, sediul Comrat, a fost pronunțat în ședință publică la 24 martie 2025 (f.d. 22, vol. II), iar decizia motivată a fost comunicată recurentului Manea Valeriu, prin intermediul poștei terestre, la 18 iunie 2025, fapt confirmat prin avizul de recepție a trimiterii poștale, anexat la materialele cauzei (f.d. 42, vol. II).

Potrivit art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Completul de judecată reține că, în aplicarea art. 112 alin. (1), coroborat cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul calculat în luni expiră în ziua ultimei luni care corespunde, prin numărul său, zilei comunicării actului de procedură. Excluderea zilei comunicării din calculul termenului nu determină prelungirea acestuia cu o zi, data expirării fiind stabilită potrivit regulii menționate.

Astfel, termenul de 2 luni pentru declararea recursului împotriva deciziei Curții de Apel Sud, sediul Comrat, comunicată recurentului la 18 iunie 2025, a expirat la 18 august 2025, zi de luni.

Or, Manea Valeriu a declarat recurs la 19 august 2025, după expirarea termenului legal de exercitare a căii de atac.

Prin urmare, în conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, la data depunerii recursului, acesta era decăzut din dreptul de a efectua actul de procedură respectiv.

Completul de judecată relevă, în acest sens, că termenul de 2 luni prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă este, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În consecință, depunerea recursului după expirarea acestui termen atrage incidența temeiului de inadmisibilitate prevăzut de art. 433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Manea Valeriu împotriva deciziei din 24 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, a fost depus cu omiterea termenului prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă și, în consecință, urmează a fi declarat inadmisibil în temeiul art. 433 alin. (1) lit. b) din același Cod.

Având în vedere constatarea tardivității recursului, care constituie un impediment procesual pentru examinarea acestuia, Completul de judecată nu va proceda la analiza motivelor de fond invocate de recurent împotriva deciziei contestate.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. b), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Manea Valeriu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Elena Croitor Ion Munteanu /semnătură/ Ion Munteanu