2ra-782/25 — Demolarea construcției neautorizate

La 16 septembrie 2013, Liuba Molovata a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Isidor Vascan, intervenient accesoriu primăria comunei Mîrzești, raionul Orhei, solicitând obligarea pârâtului să demoleze construcțiile neautorizate edificate pe terenul ce-i aparține cu drept de proprietate și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în baza contractului de donație din 19 octombrie 2012, autentificat de notarul Galina Digori cu nr. 9625, tatăl său, Ioachim Vascan, i-a donat toate bunurile de care dispunea, și anume sectorul de teren și casa de locuit cu numărul cadastral 6417203.139.01, 02, 03, 04, 05, precum și terenul pentru construcții cu suprafața de 0,0525 ha, cu numărul cadastral 6417203140.

A indicat că în vecinătatea gospodăriei sale se află gospodăria defunctei Iulita Vascan. După decesul acesteia, în gospodăria ultimei, înregistrată în registrul de evidență a gospodăriilor populației nr. 2, cont personal nr. 133, fapt confirmat prin adeverința nr. 538 din 5 iunie 2013, eliberată de Primăria Mîrzești, s-a instalat cu traiul fiul acesteia, Isidor Vascan.

Reclamanta a menționat că, având probleme de sănătate, majoritatea timpului se află la copiii săi peste hotarele țării. Profitând de lipsa sa, Isidor Vascan ar fi acaparat o porțiune din terenul acesteia cu numărul cadastral 6417203140, pe care este amplasat beciul, și ar fi început construcția ilegală a unui garaj/sarai din piatră pe gârliciul beciului, fapt care, în opinia sa, duce la deteriorarea beciului.

A mai indicat că, în toamna anului 2012, s-a adresat Primăriei Mîrzești cu o plângere privind acapararea unei porțiuni din terenul cu numărul cadastral 6417203140, fapt confirmat prin certificatul eliberat de autoritatea publică locală.

Reclamanta a susținut că, atât timp cât s-a aflat la domiciliu, pârâtul sista construcția, convingând-o că o va demola, însă imediat după plecarea sa din țară, acesta a finalizat construcția garajului/saraiului.

La 15 mai 2013, reprezentanții Primăriei Mîrzești, în componența primarului V. Petrașco și a inginerului cadastral V. Canțîr, s-au deplasat la fața locului și au întocmit un act, potrivit căruia s-a stabilit că Isidor Vascan a construit 1 o parte din sarai/garaj pe terenul ce îi aparține Liubei Molovata, cu numărul cadastral 6417203140. Potrivit actului, pe adiacentul 10-9 distanța pe plan este de 4,56 m, iar în urma măsurărilor s-a constatat că distanța până la sarai este de 3,75 m, ceea ce, în opinia reclamantei, dovedește acapararea unei porțiuni de teren.

A susținut că, din cauza construcției ilegale edificate de pârât pe gardul gârliciului beciului, acesta se poate prăbuși în orice moment, fapt ce i-ar putea cauza un prejudiciu considerabil.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță a examinat cauza sub toate aspectele, a apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 din Codul de procedură civilă și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată.

Curtea de Apel a constatat că litigiul vizează pretinsa depășire a hotarului dintre terenul ce aparține Liubei Molovata și terenul ce aparține lui Isidor Vascan, însă dreptul de proprietate al intimatului asupra terenului său și parametrii acestuia au fost stabiliți prin acte înregistrate și confirmați printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Instanța de apel a mai reținut că actul nr. 488 din 16 mai 2013, invocat de reclamantă, nu poate fi considerat o probă suficientă pentru confirmarea acaparării terenului, iar lucrările cadastrale efectuate în anul 2023 nu au confirmat depășirea hotarului de către Isidor Vascan.

În acest context, Curtea de Apel a concluzionat că Liuba Molovata nu a prezentat probe concludente și pertinente care să demonstreze acapararea terenului sau existența temeiurilor pentru obligarea pârâtului la demolarea construcției, 2 motiv pentru care a considerat corectă soluția primei instanțe de respingere a acțiunii.

La 30 octombrie 2025, prin intermediul poștei, Liuba Molovata a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 13 mai 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate și restituirea cauzei la rejudecare, în vederea efectuării unei expertize cadastrale judiciare independente.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanțele de fond și de apel ar fi aplicat greșit normele de drept material, în special prin raportare la Instrucțiunea cu privire la modul de executare a lucrărilor cadastrale la nivel de teren, aprobată prin Ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 70 din 4 august 2017, deși acțiunea a fost depusă la 16 septembrie 2013, iar circumstanțele litigioase ar fi avut loc în perioada anilor 2012-2013.

În opinia recurentei, instanțele ar fi aplicat retroactiv un act normativ ulterior și ar fi apreciat eronat probele referitoare la hotarul dintre terenuri, actul nr. 488 din 16 mai 2013, planul geometric din 13 martie 2023 și lucrările cadastrale efectuate în anul 2023.

Totodată, recurenta a susținut că instanțele nu ar fi examinat corespunzător faptul că Isidor Vascan ar fi edificat o parte din construcție pe gârliciul beciului care i-ar aparține, că acest beci ar fi fost construit anterior de buneii săi, iar existența lui ar fi fost confirmată inclusiv prin certificatele eliberate de Arhiva raională Orhei. Recurenta a mai invocat că beciul constituie bun accesoriu al imobilului principal și urmează situația juridică a acestuia.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, recurenta a indicat în cererea de recurs că ar fi fost notificată cu decizia instanței de apel la 19 septembrie 2025 și că, în opinia sa, termenul de declarare a recursului curge de la această dată.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 433 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;” 3

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanții la proces şi alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Din materialele cauzei rezultă că, prin decizia din 13 mai 2025, Curtea de Apel Nord a respins apelul declarat de Liuba Molovata și a menținut hotărârea din 1 februarie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul central. 4

Completul de judecată constată că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată părților la 16 iulie 2025, prin poștă, cu scrisoare recomandată și aviz de primire, în condițiile art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fapt confirmat prin actele anexate la fila dosarului 55, volumul III.

Potrivit avizelor de recepție anexate la dosar, avocatul recurentei, Dariev Boris, și recurenta Liuba Molovata au recepționat decizia instanței de apel la 21 iulie 2025, fapt confirmat prin actele de la filele dosarului 56-57, volumul III.

Prin urmare, Completul de judecată consideră că termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data comunicării deciziei integrale, respectiv 21 iulie 2025, și a expirat la 22 septembrie 2025.

Din actele dosarului rezultă că cererea de recurs a fost depusă la oficiul poștal la 30 octombrie 2025, fapt confirmat prin plicul anexat la fila dosarului 77, volumul III, adică după expirarea termenului legal de 2 luni prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată reține că, deși recurenta a indicat în cererea de recurs că ar fi fost notificată cu decizia instanței de apel la 19 septembrie 2025, această afirmație este infirmată de avizele de recepție anexate la dosar, potrivit cărora atât recurenta, cât și reprezentantul acesteia au recepționat decizia la 21 iulie 2025.

Totodată, recurenta nu a formulat cerere de repunere în termen și nu a prezentat motive care să justifice depășirea termenului de declarare a recursului.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termenul de procedură reprezintă intervalul stabilit de lege sau de instanța de judecată, în interiorul căruia participanții la proces trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură.

Potrivit art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege, iar termenul de procedură se instituie inclusiv prin indicarea datei comunicării actului de procedură sau a unei perioade determinate.

În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată, iar nerespectarea termenului atrage decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere caracterul imperativ al termenului de recurs, Completul de judecată reține că depunerea recursului peste termen constituie temei de inadmisibilitate, în sensul art. 433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, recursul declarat de Liuba Molovata împotriva deciziei din 13 mai 2025 a Curții de Apel Nord este inadmisibil ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 5

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. b) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,