Alsaç împotriva Turciei

DECIZIE A SEGUNDEI SECȚIUNE DECIZIE nr. 3666/11 Hasan ALSAÇ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 3 iunie 2021 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 30 noiembrie 2010, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista de cazuri, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat de domnul A. Pehlivan , un avocat practicant la Istanbul.

Denumirea reclamantului în temeiul articolului 6 §§ §§ 1 și 3 literele (a), (b), (c) și (d) din Convenția privind presupusul neîndeplinire a instanțelor interne (i) indică motivele pentru a-l condamna, (ii) să-și asigure prezența la una dintre audieri din cauza lipsei de fonduri bugetare, (iii) să-i servească factura de inculpare, (iv) să-i acorde timp suplimentar pentru a pregăti apărarea, (v) să se asigure că avocații oficial numiti îi oferă asistență juridică eficientă, (vi) să respecte dreptul său de a examina martorii împotriva acestuia au fost comunicați guvernului turc („ Guvernul”). HOTĂRÂREA A. În ceea ce privește plângerile referitoare la presupusul lipsă de raționament Reclamantul s-a plâns că instanța internă nu a dat motive suficiente pentru condamnarea sa.

Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Turciei recunoaște că în acest caz s-a constatat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 §§ §§ și al articolului 3 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul subliniază, de asemenea, că art. 311 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 3l iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale.

Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Prin urmare, Guvernul propune să plătească reclamantului Hasan ALSAÇ, 500 EUR (cincă sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului în vederea soluționării cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 37 § l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului la 4 decembrie 2019. Prin scrisoarea din 6 ianuarie 2020, reclamantul a respins declarația unilaterală a Guvernului susținând că a fost condamnat la închisoare pe viață ca urmare a procedurilor penale care au încălcat în mod clar și grav dreptul la un proces echitabil.

(c) îi permite să tragă un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerea referitoare la lipsa raționării adecvate în temeiul articolului 6 §1 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Vetrenko c. Moldova , nr. 36552/02 , § 55, 18 mai 2010, și Ajdarić c. Croația , nr. 20883/09 , § 51, 13 decembrie 2011). Curtea ar dori în continuare să atragă atenția asupra faptului că la 31 decembrie 2011 Iulie 2018, Legea turcă nr. 7145 a intrat în vigoare.

Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevede dreptul de a solicita deschiderea procedurii de instanță internă sau ancheta după decizia Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Potrivit jurisprudenței și practicii Curții, redeschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare. În acest sens, având în vedere rolul subsidiar al Curții în protecția drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în favoarea autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției.

Prezenta decizie se adresează Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la reclamația de mai sus.

În ceea ce privește restul plângerilor în temeiul articolului 6 din Convenție Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne în ceea ce privește reclamațiile sale rămase în temeiul articolului 6 din Convenție, deoarece nu le-a prezentat în fața Curții de Casație. Reclamantul a susținut că a epuizat toate căile de recurs interne disponibile înainte de a depune prezenta cerere. Curtea constată că reclamantul nu a formulat restul plângerilor în fața Curții de Casație (a se vedea, printre multe alte autorități, Vučković și altele c. Serbia (obiecție preliminară) [GC], nr. 17153/11 și altele 29, § 75, 25 martie 2014, și Yıldız c. Turcia (dec.) [Comitet], nr. 59241/10, §§ 15-19, 14 ianuarie 2020). În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne.

Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 §§ § și 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerile referitoare la lipsa raționării adecvate; declara restul cererii inadmisibil. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 24 iunie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Președintele ANNEXĂ Cererea de ridicare a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în lipsa raționării adecvate) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 3666/11 30/11/2010 Hasan ALSAÇ 1968 03/12/2019 06/01/2020 500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 3666/11 Hasan ALSAÇ against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 3 June 2021 as a Committee composed of: Branko Lubarda, President, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 November 2010, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant was represented by Mr A. Pehlivan , a lawyer practising in Istanbul. The applicant’s complaints under Article 6 §§ 1 and 3 (a), (b), (c) and (d) of the Convention concerning the domestic courts’ alleged failure to (i) indicate the reasons to convict him, (ii) secure his presence at one of the hearings due to lack of budgetary funds, (iii) serve on him the bill of indictment, (iv) grant him additional time to prepare his defence, (v) ensure that officially-appointed lawyers provide him with effective legal assistance, (vi) to respect his right to examine the witnesses against him were communicated to the Turkish Government (“the Government”).

THE LAW A. As regards the complaints concerning the alleged lack of reasoning The applicant complained that the domestic courts had failed to give sufficient reasons for his conviction. The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Turkey acknowledge that in the present case there has been a violation of the applicant’s rights under Articles 6 §§ l and 3 of the Convention in the light of the well-established case-law of the Court.

The Government also emphasizes that Article 311 § 1 (f) of the Code on Criminal procedure, as amended by Law no.7145 of 3l July 2018, now requires reopening of criminal proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government considers that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under Article 6 of the Convention. The Government thus offer to pay the applicant Hasan ALSAÇ, EUR 500 (five hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § l of the European Convention on Human Rights. ln the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case before the European Court of Human Rights.” The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration on 4 December 2019. By a letter of 6 January 2020, the applicant rejected the Government’s unilateral declaration alleging that he had been sentenced to life imprisonment as a result of criminal proceedings which had clearly and gravely infringed his right to a fair trial. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI). The Court has established clear and extensive case-law concerning the complaint relating to lack of adequate reasoning under Article 6 §1 of the Convention (see, for example, Vetrenko v. Moldova , no. 36552/02 , § 55, 18 May 2010, and Ajdarić v. Croatia , no. 20883/09 , § 51, 13 December 2011). The Court would further like to draw attention to the fact that on 31 July 2018 the Turkish Law No. 7145 entered into force.

Articles 4, 17, 18 and 19 of this new law provide for a right to request the reopening of domestic court proceedings or the investigation following the Court’s decision to strike out a case on the basis of a friendly settlement or unilateral declaration. According to the Court’s case-law and practice, the reopening of the domestic proceedings is the most appropriate way to provide an effective solution to an alleged breach. In this connection, bearing in mind the Court’s subsidiary role in protecting the rights and freedoms guaranteed by the Convention and its protocols, it is recalled that it falls in the first place to the national authorities to redress any violation of the Convention.

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 (c)) (see Ayetullah Ay v. Turkey , nos.

29084/07 and 1191/08, § 203, 27 October 2020). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in so far as it relates to the above complaint.

B. As regards the remainder of the complaints under Article 6 of the Convention The Government argued that the applicant had failed to exhaust domestic remedies in respect of his remaining complaints under Article 6 of the Convention in that he had failed to raise them before the Court of Cassation. The applicant argued that he had exhausted all domestic remedies available to him before lodging the present application. The Court notes that the applicant failed to raise the remainder of his complaints before the Court of Cassation (see, among many other authorities, Vučković and Others v. Serbia (preliminary objection) [GC], nos. 17153/11 and 29 others, § 75, 25 March 2014, and Yıldız v. Turkey (dec.) [Committee], no. 59241/10, §§ 15-19, 14 January 2020). It follows that this part of the application must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike that part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention in so far as it relates to the complaints concerning the lack of adequate reasoning; Declares the remainder of the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 24 June 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (lack of adequate reasoning) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses (in euros) [1] 3666/11 30/11/2010 Hasan ALSAÇ 1968 03/12/2019 06/01/2020 500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant