CtEDO 08.06.2021 Auto

YILMAZ AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.06.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YILMAZ AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI SECȚIUNE DECIZIE nr. 77747/12 Nesim YILMAZ și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 8 iunie 2021 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Egidijus Kūris, Branko Lubarda, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 septembrie 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 14 decembrie 2020, care solicită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții au susținut că rudele lor, care erau minore la momentul material, au fost împușcate și ucise în apropiere de graniță de către un grup de soldați în timp ce contrabandă combustibilul din Iran. Considerând art. 2 din Convenție, reclamanții se plângeau că rudele lor au fost ucise ca urmare a utilizării excesive a forței și au declarat că ancheta penală urmată a fost ineficientă. Cererea a fost comunicată Guvernului DIRECȚIEI După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin o scrisoare din 14 decembrie 2020, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererea. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Turciei recunoaște că în acest caz a existat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul art. 2 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul subliniază faptul că art. 311 § 1 f) din Codul de Procedură Penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, solicită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 2 din convenție. Guvernul oferă astfel să plătească reclamanților Nesim Yılmaz și alții 27 000 EUR (20 de mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi percepubil reclamanților în vederea soluționării cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.” Prin scrisoarea din 24 decembrie 2020, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că sumele propuse nu erau suficiente. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din lista sa un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75 77, CEDO 2003-VI). 10. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele introduse împotriva Turciei, practică privind plângerile privind obligația de a efectua investigații efective în temeiul art. 2 din Convenție (a se vedea, printre altele, Halis Akın c. Turcia , nr. 30304/02, 13 ianuarie 2009; Beyazgül c. Turcia , nr. 27849/03, 22 Septembrie 2009; și Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr. 24014/05, § 169, 14 aprilie 2015). 11. Observarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cantitatea de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (art. 37 §§ §§ §§ § )). 12. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă). 13. În acest sens, Curtea constată că secțiunile relevante ale Codului de Procedură Penală au fost modificate în iulie 2018. Potrivit amendamentului, reclamanții din Turcia au acum posibilitatea de a cere procurorilor relevanți să redeschidă anchetele nu numai în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a Convenției din cauza faptului că nu a efectuat o anchetă eficace, ci și în cazul în care cererile lor au fost formulate de Curte pe baza unor soluții prietenoase sau pe baza declarațiilor unilaterale prezentate de Guvern. 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 2 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. {signature_p_2} Hasan Bakırcı Valeriu Grițco Președintele adjunct al grefierului Apendicele nr. Numele reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Nesim YILMAZ 1947 Van turc Mevlüde (YILMAZ) YILDIRIM 1987 Van turc Doğan YILMAZ 1991 Turc Van Halil YILMAZ 1990 Turc Van Hüsna YILMAZ 1948 Van turc İbrahim YILMAZ 1978 Turc Istanbul

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă