Öner și Türk împotriva Turciei și alte 21 cauze

Rezoluția provizorie CM/ResDH(20211110 Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Öner și Grupul Türk (numărul de aplicare 51962/12), Grupul Nedim Șener (numărul de aplicare 38270/11), Grupul Altuğ Taner Akçam (numărul de aplicare 27520/07) și Grupul Artun și Güvener (numărul de aplicare 75510/01) v. Turcia (aprobat de Comitetul de Miniștri la 9 iunie 2021 la 1406) ședința deputaților miniștri) Hotărârea de pronunțare a hotărârii finale privind 51962/12 ÖNER ȘENER ȘENER ȘRK GROUP (Lista cazurilor CM/Note/1406/H46-35-app 31/03/2015 30/06/2015 38270/11 NEDİM ȘENER 08/07/2014 08/10/2014 53413/11 ȘIK 08/07/2014 08/10/2014 16538/17 ȘAHİN ALPAY 20/03/2018 20/06/2018 13237/17 MEHMET HASAN ALTAN 20/03/2018 10/09/2018 15064/12 RAGIP ZARAKOLU 15/09/2020 15/12/20 2020 27520/07 ALTUש TANER AKÇAM 25/10/2011 25/01/2012 29680/05 DİLİPAK 15/09/2015 02/05/2016 6586/05 GÜZEL nr. 3 24/07/2007 24/2007 871/08 ÖZER nr. 2 26/01/2010 26/04/2010 66327/09 BALBAL 10/10/2017 10/10/2017 37048/97 DEMIRTAȘ NURETTIN 09/10/2003 Decontare prietenoasă 37721/97 ERNALI 13/02/2003 Decontare prietenoasă 75510/01 ARTU ȘI GÜVENER 26/06/2007 26/09/2007 30905/09 ALİ ÇETN 20/06/2017 20/06/2017 70607/12 ATAÇ 17/12/2019 17/12/2019 324/10 DEMİR 07/01/2020 07/01/2020 44982/07 Nr. ONAL 2 02/07/2019 02/10/2019 11314/10 SEשMEN 17/03/2020 57878/10 SEVİNÇ 24/03/2020 30569/09 UZAN 20/03/2018 10/09/2018 27167/12

ZÜMRÜT 17/03/202020 17/03/202020 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și încălcările stabilite privind interferențele nejustificate și disproporționate ale reclamanților cu privire la libertatea de exprimare din cauza procedurilor penale inițiate împotriva acestora în temeiul diferitelor articole ale Codului penal sau al Legii antiterroriste pentru a fi exprimate avize care nu au incitat la ură sau la violență, precum și efectele înfricoșătoare asupra societății în ansamblul său; detenția preliminară a jurnaliștilor, în absența unor motive relevante și suficiente; urmăririle în temeiul articolului 301 din Codul penal, pe care Curtea le-a constatat să nu le îndeplinească „calitatea legii” impune viziunea în mod neacceptabil a unor termeni largi; și condamnațiile penale pentru insultarea instituțiilor publice, inclusiv președintelui (violații articolului 10 și, de asemenea, din unele cazuri);

reamintind că problema aplicării disproporționate a dreptului penal din Turcia împotriva persoanelor care exprimă avize critice sau nepopulare este în așteptare în fața Comitetului în legătură cu diferite hotărâri de peste 20 de ani; constatând cu o mare îngrijorare că, în ciuda numărului mare de hotărâri emise de Curtea Europeană care constată încălcări similare, exprimările repetate de îngrijorare ale Comitetului și indicațiile îngrijoratoare referitoare la situația actuală dezvăluită de informațiile disponibile, autoritățile nu au furnizat în întregime informații, conform solicitărilor Comitetului; constatând cu îngrijorare, în special, că nu a fost furnizată Comisiei informații statistice privind numărul de urmăriri judiciare și condamnare pentru infracțiunile în cauză în aceste cazuri, inclusiv mai specific în ceea ce privește jurnaliștii, și subliniind din nou că aceste informații statistice sunt esențiale pentru a permite Comitetului să evalueze situația reală; reamintind, de asemenea, că, în ciuda bunei practici ale instanțelor superioare, în special a Curții Constituționale, procurorii și a instanțelor superioare continuă să aplice legea penală fără a se asigura respectarea libertății de exprimare; observând, în acest context, cu regret profund, că autoritățile nu au emis un mesaj politic de înalt nivel pentru a sprijini practicile instanțelor superioare,

căzând astfel să abordeze problema nevoia unei schimbări complete a culturii pe întregul sistem de justiție penală, față de o atitudine de a tolera libera exprimare a diversității de opinii; constatând, de asemenea, cu profundă îngrijorare, că, în ciuda apelurilor repetate ale Comitetului și a jurisprudenței clare ale Curții, care indică faptul că art. 301 din Codul Penal (denigrarea publică a Națiunii Turce, organele și instituțiile statului) este prea larg redactat pentru ca aplicarea sa să fie previzibilă, autoritățile turce nu au modificat această dispoziție și nu au indicat nicio altă modificare legislativă pe care o vor alinia legislația internă care a condus la încălcări ale dreptului la libertate de expresie, cu standardele convenției; constatând, de asemenea, cu îngrijorare, lipsa de indicație a măsurilor preconizate pentru remedierea încălcărilor rezultate din aplicarea articolelor 125 și 299 din Codul penal privind infracțiunile de insultare a funcționarilor publici, inclusiv a președintelui Republicii; Remarcand, în cele din urmă, cu interes, adoptarea recentă a noului Plan de acțiune pentru drepturile omului în vederea consolidării libertății de exprimare în Turcia; salutând, în plus,

decizia rapidă a Curții Supreme de cassare de a elibera reclamantul în cazul Ahmet Hüsrev Alten în ziua următoare eliberării hotărârii de către Curtea Europeană la 13 aprilie 2021 (nu final) care a constatat că detenția preliminară a acestui jurnalist din 2016 a fost ilegală; URGED autoritățile să furnizeze informații statistice detaliate care să acopere ultimii cinci ani care să arate numărul total de urmăriri judiciare și condamnare pentru infracțiunile din aceste grupuri de cazuri și, de asemenea, având în vedere importanța deosebită acordată de Curte libertății de presă în jurisprudența sa, informații privind numărul de jurnaliști urmăriți, condamnați și deținuți în detenție prealabilă și postconvenție, cu detalii ale acuzațiilor; ÎNTREBUIE autoritățile să modifice art. 301 din Codul Penal, având în vedere jurisprudența clară a Curții și să examineze alte modificări legislative ale Codului Penal și ale Legii antiterrorismului, pentru a clarifica că exercitarea dreptului de libertate de exprimare nu constituie o infracțiune; Le-a URGED să trimită un mesaj politic la nivel înalt, să sprijine buna practică a instanțelor superioare, subliniind că libertatea de exprimare este valorată în societatea turcă și că dreptul penal nu este destinat să fie utilizat ca instrument de restricție a acesteia;

ÎI CURATEAZĂ din nou să continue formarea și evaluarea judecătorilor și procurorilor cu privire la aplicarea dreptului penal în conformitate cu dreptul la libertatea de exprimare; INVITĂ autoritățile să ia în considerare modificarea articolului 125 și abrogarea a 299 din Codul Penal în conformitate cu jurisprudența Curții și cu consensul european emergent privind decriminalizarea difamării unui șef de stat; ÎNCURAJUL STREMĂ ÎN CURATEA acestora să adopte măsuri concrete în cadrul punerii în aplicare a noului plan de acțiune pentru drepturile omului pentru a aborda concluziile Curții în cadrul actualului grup de cazuri și pentru a consolida libertatea de exprimare și de reuniune în general; EXPRESED în acest sens dispunerea Consiliului Europei de a oferi asistență în acest scop; INVITĂ autoritățile să furnizeze informații cu privire la redeschiderea procedurii sau la rezultatul procedurii redeschise în cazurile Selahattin Demirtaș (nr. 3), Bayar, Kınık, Ali Gürbüz, Mart și alții, Mehdi Tanrıkulu, Cin, Kok, Güllü, Nejdet Atalay, Aktan, Bakır Özer (nr. 3), Süer, Nurettin Demirtaș (37048/97), Uzan, Seğmen, Demir și Ataç; din motivele refuzului de redeschidere și pe alte măsuri posibile în cazul Arslan și alții (în ceea ce privește reclamantul Olcay Bayraktar) și în cazul în care se întâmpină procedura penală în cazul Sahin Alpay și Ragip Zarakolu,

DECIDE să relueze examinarea acestor grupuri de cazuri cel târziu în cursul ședinței sale din martie 2022 (DH).

Interim Resolution CM/ResDH(2021)110 Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Öner and Türk group (Application No. 51962/12), Nedim Șener group (Application No. 38270/11), Altuğ Taner Akçam group (Application No. 27520/07) and Artun and Güvener group (Application No. 75510/01) v. Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 9 June 2021 at the 1406 th meeting of the Ministers’ Deputies) Application Case Judgment of Final on 51962/12 ÖNER AND TÜRK GROUP (List of cases CM/Notes/1406/H46-35-app ) 31/03/2015 30/06/2015 38270/11

NEDİM ȘENER

08/07/2014 08/10/2014 53413/11 ȘIK 08/07/2014 08/10/2014 16538/17

ȘAHİN ALPAY

20/03/2018 20/06/2018 13237/17

MEHMET HASAN ALTAN

20/03/2018 10/09/2018 15064/12

RAGIP ZARAKOLU

15/09/2020 15/12/2020 27520/07

ALTUĞ TANER AKÇAM

25/10/2011 25/01/2012 29680/05 DİLİPAK 15/09/2015 02/05/2016 6586/05 GÜZEL No. 3 24/07/2007 24/10/2007 871/08 ÖZER No. 2 26/01/2010 26/04/2010 66327/09 BALBAL 10/10/2017 10/10/2017 37048/97

DEMIRTAȘ NURETTIN

09/10/2003 Friendly settlement 37721/97 ERKANLI 13/02/2003 Friendly settlement 75510/01

ARTUN AND GÜVENER

26/06/2007 26/09/2007 30905/09 ALİ ÇETİN 20/06/2017 20/06/2017 70607/12 ATAÇ 17/12/2019 17/12/2019 324/10 DEMİR 07/01/2020 07/01/2020 44982/07 ONAL No. 2 02/07/2019 02/10/2019 11314/10 SEĞMEN 17/03/2020 17/03/2020 57878/10 SEVİNÇ 24/03/2020 24/03/2020 30569/09 UZAN 20/03/2018 10/09/2018 27167/12 ZÜMRÜT 17/03/2020 17/03/2020 The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee in these cases and to the violations established concerning the unjustified and disproportionate interferences with the applicants’ freedom of expression on account of criminal proceedings initiated against them under various articles of the Criminal Code or Anti-Terrorism Law for having expressed opinions that did not incite hatred or violence, and the consequent chilling effect on society as a whole; the pre-trial detention of journalists, in the absence of relevant and sufficient reasons; prosecutions under Article 301 of the Criminal Code, which the Court found not to meet the “quality of law” requirement it view of its unacceptably broad terms;

and criminal convictions for insulting public institutions, including the President (violations of Article 10 and also of Article 5 in some cases); Recalling that the problem of the disproportionate application of the criminal law in Turkey against persons who express critical or unpopular opinions has been pending before the Committee in relation to various judgments for over 20 years; Noting with grave concern that, despite the large number of judgments delivered by the European Court finding similar violations, the Committee’s repeated expressions of concern and the worrying indications about the present situation revealed by the available information, the authorities have not provided information in full as requested by the Committee; Noting with concern in particular that no statistical information was provided to the Committee on the number of prosecutions and convictions for the offences at issue in these cases, including more specifically as regards journalists, and stressing again that such statistical information is crucial to allow the Committee to assess the real situation; Recalling also that, notwithstanding the good practice of the higher courts, in particular the Constitutional Court, the prosecutors and lower courts continue to apply the criminal law without ensuring the respect for freedom of expression; noting in this context, with deep regret,

that the authorities failed to issue a high level political message to support the practice of the higher courts, thereby falling to address the issue of the need for a complete change of culture throughout the criminal justice system, towards an attitude of tolerating the free expression of a diversity of views; Noting moreover, with deep concern, that despite the Committee’s repeated calls and the Court’s clear case-law indicating that Article 301 of the Criminal Code (publicly denigrating the Turkish Nation, the organs and institutions of the State) is too broadly drafted for its application to be foreseeable, the Turkish authorities have not amended this provision and have not indicated any other legislative changes they envisage to align the domestic legislation which has led to violations of the right to freedom of expression, with the Convention’s standards; Noting also with concern the lack of indication of the measures envisaged to remedy the violations resulting from the application of Articles 125 and 299 of the Criminal Code concerning the offences of insulting public officials, including the President of the Republic; Noting, finally, with interest, the recent adoption of the new Human Rights Action Plan envisaging the strengthening of the freedom of expression in Turkey; welcoming furthermore,

the swift decision of the Supreme Court of Cassation to release the applicant in the case of Ahmet Hüsrev Altan on the day following the delivery of the judgment by the European Court on 13 April 2021 (not final) which found that the pre-trial detention of this journalist since 2016 was unlawful; URGED the authorities to provide detailed statistical information covering the last five years showing the total number of prosecutions and convictions for the offences in these groups of cases and also, given the particular importance accorded to freedom of the press by the Court in its case-law, information on the number of journalists prosecuted, convicted and held in pre-trial and post-conviction detention, with details of the allegations involves; STRONGLY URGED the authorities to amend Article 301 of the Criminal Code in light of the Court’s clear case-law and to consider further legislative changes of the Criminal Code and the Anti-Terrorism law to clarify that the exercise of right of freedom of expression does not constitute an offence ; URGED them to send a high-level political message, to support the good practice of the higher courts, underlining that freedom of expression is valued in Turkish society and that the criminal law is not intended to be used as a tool to restrict it;

ENCOURAGED them again to continue with training and appraisals for judges and prosecutors on the application of criminal law in compliance with the right to freedom of expression; INVITED the authorities to consider amending Article 125 and abrogating 299 of the Criminal Code in accordance with the Court’s case-law and the emerging European consensus towards decriminalisation of defamation of a Head of State; STRONGLY ENCOURAGED them to adopt concrete measures in the framework of the implementation of the new Human Rights Action Plan to address the Court’s findings in the present group of cases and to strengthen freedom of expression and assembly in general; EXPRESSED in this respect the readiness of the Council of Europe to provide assistance to this end; INVITED the authorities to provide information on the reopening of the proceedings or on the outcome of the reopened proceedings in the cases Selahattin Demirtaș (No. 3), Bayar, Kınık, Ali Gürbüz, Mart and Others, Mehdi Tanrıkulu, Cin, Kok, Güllü, Nejdet Atalay, Aktan, Bakır , Özer (No. 3), Süer, Nurettin Demirtaș (37048/97), Uzan, Seğmen, Demir and Ataç; on the grounds for the refusal for reopening and on other possible measures in the case of Arslan and Others (as concerns the applicant Olcay Bayraktar) and on the pending criminal proceedings in the cases Sahin Alpay and Ragip Zarakolu,

DECIDED to resume consideration of these groups of cases at the latest during its March 2022 (DH) meeting.