Decizie nr. 149 din 18.09.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, după cum urmează: - textul „[c]ererea de convocare a adunării creditorilor va conține chestiunile ce urmează a fi incluse în ordinea de zi a adunării și va fi semnată de persoanele care cer convocarea. În termen de 5 zile de la data primirii cererii de convocare, administratorul insolvabilității/lichidatorul este obligat să adopte o hotărâre privind convocarea adunării creditorilor și să informeze creditorii despre convocarea acesteia sau despre hotărârea privind refuzul de a o convoca, dacă cererea nu corespunde cerințelor prezentului alineat. [...] Dacă, în termenul prevăzut, administratorul insolvabilității/ lichidatorul nu a emis nicio decizie, persoanele care au depus cererea de convocare sunt în drept să convoace ei înșiși, pe cont propriu, adunarea creditorilor în modul stabilit de prezenta lege.” din articolul 55 alin. (5), ridicată de dl avocat Serghei Leontean, în interesele Centrului Științifico- Practic „Protecția Plantelor” SRL, în dosarul nr. 2i-348-3/2021, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de domnul judecător Vitalie Guțan, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție.

Pe baza articolelor 29 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a punctului 17 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională a decis prelungirea termenului de examinare a sesizării nr. 33g/2026. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal 2

Printr-o cerere din 17 februarie 2025, creditorii „Agarista Agricola” SRL și Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” SRL au solicitat convocarea adunării creditorilor Fortina-Labis și au propus includerea în ordinea de zi a următoarelor chestiuni: (i) examinarea raportului administratorului insolvabilității; (ii) aplicarea în privința Fortina-Labis a procedurii falimentului; (iii) desemnarea în calitate de lichidator al Fortina-Labis pe un alt administrator autorizat decât cel menționat la § 4.

Printr-o decizie din 17 februarie 2025, dl Gheorghe Bunescu, administratorul insolvabilității Fortina-Labis, a admis parțial cererea menționată la § 5 și a convocat adunarea creditorilor pentru 7 aprilie 2025.

Printr-o decizie comună din 28 februarie 2025, creditorii Agarista Agricola și Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” au convocat de sine stătător pentru 14 martie 2025 adunarea creditorilor Fortina-Labis și, în caz de necesitate, adunarea repetată a creditorilor pentru 24 martie 2025.

Printr-o încheiere din 5 martie 2025, Judecătoria Chișinău, sediul central, a dispus intrarea debitorului Fortina-Labis în procedura de faliment și a menținut împuternicirile de lichidator ale administratorului insolvabilității menționat la § 4, până la desemnarea de către adunarea creditorilor a altei persoane.

Printr-o hotărâre a adunării repetate a creditorilor din 24 martie 2025, în calitate de lichidator al Fortina-Labis a fost propus dl administrator autorizat Sergiu Tanasiev.

La 25 și 26 martie 2025, reprezentantul debitorului, un creditor și dl lichidator Gheorghe Bunescu au formulat cereri privind anularea hotărârii adunării repetate a creditorilor din 24 martie 2025.

Printr-o încheiere din 7 noiembrie 2025, Judecătoria Chișinău, sediul central, l-a desemnat în funcția de lichidator al Fortina-Labis pe dl administrator autorizat Sergiu Tanasiev.

La 17 februarie 2026, dl avocat Serghei Leontean a ridicat, în interesele Centrului Științifico-Practic „Protecția Plantelor”, excepția de neconstituționalitate a textului menționat la § 1 din articolul 55 alin. (5) din Legea insolvabilității.

Printr-o încheiere din 24 februarie 2026, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 23 3

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele: Articolul 55 Convocarea adunării creditorilor 4

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că norma contestată nu reglementează procedura de convocare a adunării creditorilor la cererea creditorilor ale căror creanțe reprezintă cel puțin 10 % din suma totală a creanțelor validate cu drept de vot și nu stabilește motivele pentru care administratorul insolvabilității poate refuza convocarea adunării pe baza unei cereri care întrunește criteriile prevăzute de articolul 55 alin. (5) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sau poate modifica ordinea de zi propusă de creditori. Autorul menționează că omisiunile în discuție îi permit administratorului insolvabilității să decidă în mod arbitrar referitor la convocarea adunării creditorilor și a chestiunilor propuse pentru examinare.

Autorul afirmă că omisiunile în discuție afectează drepturile creditorilor de a hotărî derularea procesului de insolvabilitate și de a-și recupera creanțele.

În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 16, 20, 23, 26, 46, 54 și 119 din Constituție. 5

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul menționat supra la § 1 din articolul 55 alin. (5) din Legea insolvabilității, din perspectiva omisiunilor de a reglementa procedura de convocare a adunării creditorilor la cererea creditorilor și a motivelor pentru care administratorul insolvabilității poate refuza convocarea adunării creditorilor sau dacă poate modifica ordinea de zi propusă de creditori prin cererea de convocare.

Curtea menționează că textul „despre hotărârea privind refuzul de a o convoca” din articolul 55 alin. (5) din Legea insolvabilității a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr. 173 din 20 noiembrie 2025. Totuși, în decizia menționată, Curtea nu a analizat constituționalitatea normelor contestate, deoarece pretinsele probleme de constituționalitate pe care le-au ridicat autorii sesizărilor nu-i vizau în mod direct (§ 31 din Decizie). Astfel, Curtea conchide că, în această cauză, condiția lipsei unei hotărâri anterioare este îndeplinită.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează mai multe cereri referitoare la anularea hotărârilor adunării creditorilor convocată pe cont propriu de creditori. Curtea admite că instanța de judecată ar putea avea în vedere prevederile contestate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 87 din 17 iulie 2025, § 20).

Autorul excepției susține că prevederile contestate contravin articolelor 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată și protecția acesteia), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) și 119 (folosirea căilor de atac) din Constituție.

Cu privire la incidența articolelor 16, 23 și 54 din Constituție, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție (DCC nr. 25 din 13 februarie 2025, § 23; DCC nr. 42 din 8 aprilie 2025, § 31).

Referitor la incidența articolelor 20, 26 și 119 din Constituție, autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituționale invocate. Curtea reține că simpla enumerare a normelor constituționale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale 6

Cu referire la articolul 46 din Constituție, autorul susține că omisiunile criticate nu-i permit să cunoască motivele pentru care administratorul insolvabilității poate refuza convocarea adunării creditorilor sau dacă poate modifica ordinea de zi propusă de creditori prin cererea de convocare și nici procedura de convocare a adunării de creditori pe cont propriu. Astfel, dreptul creditorilor de a decide asupra derulării procesului de insolvabilitate și de a-și recupera creanțele ar rămâne unul iluzoriu.

Curtea notează că convocarea și desfășurarea adunării creditorilor le permite acestora să decidă, inter alia, termenele și formele de vânzare a bunurilor debitorului și derularea procedurii de insolvabilitate (a se vedea articolul 54 alin. (1) din Legea insolvabilității). Astfel, Curtea constată că dispozițiile referitoare la convocarea adunării creditorilor urmăresc să protejeze dreptul de proprietate al creditorilor.

Curtea observă că articolul 55 alineatele (1) și (4) din Legea insolvabilității recunoaște dreptul comitetului creditorilor și al creditorilor ale căror creanțe reprezintă cel puțin 10 % din suma totală a creanțelor validate cu drept de vot de a solicita convocarea adunării în ordinea prevăzută de Lege și stabilește competența administratorului insolvabilității de a o convoca. Pentru cazurile în care administratorul insolvabilității/lichidatorul nu a emis nicio decizie referitoare la convocare în termenul prevăzut, Parlamentul a reglementat în alineatele (3), (6) și (7) din articolul 55 din Legea insolvabilității posibilitatea creditorilor de a convoca ei înșiși adunarea creditorilor, de a dezbate și de a adopta hotărâri în privința subiectelor date de legislator în competența acestui organ. În cazurile în care cererea de convocare nu este semnată de creditori ale căror creanțe reprezintă cel puțin 10 % din suma totală a creanțelor validate cu drept de vot și/sau nu conține chestiunile ce urmează a fi incluse în ordinea de zi a adunării, administratorul insolvabilității poate refuza convocarea adunării (articolul 55 alineatele (4) și (5) din Lege). Refuzul administratorului insolvabilității de a convoca adunarea creditorilor poate fi contestat de solicitanții convocării în instanța de insolvabilitate (articolul 55 alin. (5) din Lege).

Prin urmare, Curtea nu poate reține critica autorului sesizării, care afirmă că prevederile contestate nu stabilesc remedii pentru creditori de a decide în privința procesului de insolvabilitate, în cazurile în care administratorul insolvabilității nu a convocat adunarea creditorilor cu ordinea de zi propusă.

Deși anularea hotărârilor adoptate de creditori, inclusiv în cadrul unei adunări convocate în lipsa hotărârii administratorului insolvabilității, poate fi cerută în instanța de insolvabilitate pentru încălcări de procedură, precum și pentru motive de ilegalitate (articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității), Curtea notează că instanța decide referitor la cererea privind anularea hotărârilor printr-o încheiere. Încheierea de anulare poate fi atacată cu recurs de orice creditor chirografar sau creditor garantat. În aceste circumstanțe, cerința de a motiva încheierea adoptată în privința cererii referitoare la anularea hotărârii adunării creditorilor și posibilitatea de a o contesta cu recurs reprezintă garanții procesuale suplimentare și creditorul își poate apăra dreptul 7

Curtea observă că, prin sesizarea formulată, autorul își exprimă dezacordul cu decizia administratorului insolvabilității din 17 februarie 2025, prin care au fost admise parțial cererile creditorilor și a fost convocată adunarea creditorilor Fortina-Labis, iar alte chestiuni au fost refuzate. Curtea reiterează că nu analizează cazuri concrete și chestiuni de interpretare și de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituționalității legii contestate. De altfel, chestiunile legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (DCC nr. 93 din 28 iulie 2025, § 32).

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. d), (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, după cum urmează: - textul „[c]ererea de convocare a adunării creditorilor va conține chestiunile ce urmează a fi incluse în ordinea de zi a adunării și va fi semnată de persoanele care cer convocarea. În termen de 5 zile de la data primirii cererii de convocare, administratorul insolvabilității /lichidatorul este obligat să adopte o hotărâre privind convocarea adunării creditorilor și să informeze creditorii despre convocarea acesteia sau despre hotărârea privind refuzul de a o convoca, dacă cererea nu corespunde cerințelor prezentului alineat. [...] Dacă, în termenul prevăzut, administratorul insolvabilității/ lichidatorul nu a emis nicio decizie, persoanele care au depus cererea de convocare sunt în drept să convoace ei înșiși, pe cont propriu, adunarea creditorilor în modul stabilit de prezenta lege.” din articolul 55 alin. (5), ridicată de dl avocat Serghei Leontean, în interesele Centrului Științifico- Practic „Protecția Plantelor” SRL, în dosarul nr. 2i-348-3/2021, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 18 septembrie 2026 DCC nr. 149 Dosarul nr. 33g/2026 8