G.G. c. GRÈCE

Publicat la 12 iulie 2021 Prima secțiune Cerere nr. 84038/17 G.G. împotriva Greciei introdusă la 28 noiembrie 2017 a fost comunicată la 23 iunie 2021 ÎN 1993, reclamantul și V.K. formau un cuplu de același sex. În 2003, reclamantul și V.K. au fondat împreună o societate pentru a exploata o cafenea în regiunea turistică Kalavryta. În 2008, V.K. a cumpărat o casă în numele său. Reclamantul a declarat că mai degrabă nu ar fi putut efectua o achiziție comună din cauza percepțiilor homofobe din regiune. La 17 martie 2009, V.K. a murit. Până la acea dată, dreptul intern relevant nu permitea cuplurilor de același sex să încheie un pact de viață comun Moștenitorii V.K. au fost, în conformitate cu dreptul intern, tatăl său S.K., mama sa A.K.

și sora sa F.K. La 20 martie 2009, F.K. s-a rugat poliției să-l dea afară pe reclamant de la reședința pe care a împărțit-o cu V.K., ceea ce a făcut poliția. Reclamantul a declarat că a luat de la domiciliul său că hainele pe care le poartă și că nu a putut recupera obiectele rămase. La 3 mai 2009, în cadrul serviciului comemorativ al V.K., un incident între F.K., S.K., A.K. și reclamant a avut loc și F.K. l-a obligat pe reclamant să părăsească ceremonia. La 11 iunie 2009, reclamantul a introdus o acțiune împotriva F.K. în fața Tribunalului de Primă Instanță. Timp de 17 ani, această relație ar fi trebuit să fie protejată în cadrul vieții sale de familie și private, precum și al drepturilor sale de personalitate.

El a solicitat instanței să interzică F.K. să-i aducă atingere personalității sale pe viitor și a cerut ca F.K. să fie condamnată la plata a 20 000 EUR pentru daune morale din cauza comportamentului său la 3 mai 2009. La 26 februarie 2010, F.K., S.K. și A.K. au introdus acțiuni împotriva reclamantului și au susținut că reclamantul ar fi adus atingere personalităii lor și le-ar fi cerut să fie despăgubiți. La 19 iunie 2013, Tribunalul de Primă Instană de la Aga a prezentat simultan aciunile din 11 iunie 2009 și din 26 februarie 2010 și le-a acceptat parial (hotărârea nr. 3420/2013).Părțile au solicitat recurs. La 21 septembrie 2015, instanța de apel a respins acțiunea reclamantului (hotărârea nr. 4107/2015).

Aceasta a considerat, printre altele, că reclamantul a fost exclus din serviciul comemorativ al companionului său V.K., dar a respins cererea reclamantului potrivit căreia F.K. nu ar fi trebuit să o împiedice să participe la serviciul comemorativ al tovarășului său. Reclamantul s-a ocupat de cassation. La 17 iulie 2017, Curtea de Casație a respins recursul (hotărârea nr. 1293/2017). Aceasta a considerat că excluderea reclamantului de la serviciul comemorativ a fost la latitudinea F.K., S.K. și A.K., care au organizat ca succesori de succesor al acestuia. Invocând art. 8 coroborat cu art. 14 din convenție, reclamantul se plânge că situația în litigiu, în special faptul că nu a putut participa la serviciul comemorativ al partenerului său, și-a încălcat dreptul la viața privată și de familie.

Invocând art. 6 alin. (1), se plânge că durata procedurii în fața instanței de primă instanță nu era rezonabilă. Situația în litigiu, în special în ceea ce privește participarea reclamantului la serviciul comemorativ al tovarășului său, este compatibilă cu dreptul reclamantului la viața privată și de familie și cu interdicția de discriminare, astfel cum sunt prevăzute la art. 8 coroborat cu art. 14 din convenție? Durata procedurii în fața instanței de primă instanță din statul de origine a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție?

Publié le 12 juillet 2021

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 84038/17 G.G. contre la Grèce introduite le 28 novembre 2017 communiquée le 23 juin 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

En 1993, le requérant et V.K. formaient un couple de même sexe. En 2003, le requérant et V.K. fondèrent ensemble une société afin d’exploiter une cafétéria dans la région touristique de Kalavryta. En 2008, V.K. acheta une maison en son nom. Le requérant allègue qu’ils n’auraient pas pu procéder à un achat commun en raison des perceptions homophobes dans la région. Le 17 mars 2009, V.K. décéda. Jusqu’à cette date, le droit interne pertinent ne permettait pas aux couples de même sexe de conclure un « pacte de vie commune ». Les héritiers de V.K. étaient alors, selon le droit interne, son père S.K., sa mère A.K. et sa sœur F.K. Le 20 mars 2009, F.K. pria la police d’expulser le requérant du domicile qu’il partageait avec V.K, ce que la police fit.

Le requérant allègue qu’il n’a pris alors de son domicile que les vêtements qu’il portait et qu’il n’a pas pu récupérer les objets restants lui appartenant. Le 3 mai 2009, lors du service commémoratif de V.K., un incident entre F.K., S.K., A.K. et le requérant eut lieu et F.K. obligea le requérant à quitter la cérémonie. Le 11 juin 2009, le requérant introduisit une action contre F.K. devant le tribunal de première instance d’Athènes. Il soutint qu’ayant été en couple avec V.K. pendant 17 ans, cette relation aurait dû être protégée dans le cadre de sa vie familiale et privée ainsi que de ses droits de la personnalité. Il demanda au tribunal d’interdire à F.K. de porter atteinte à sa personnalité à l’avenir.

Il demanda également que F.K. soit condamnée à lui verser 20 000 euros pour dommage moral en raison de son comportement le 3 mai 2009. Le 26 février 2010, F.K., S.K. et A.K. introduisirent des actions contre le requérant. Ils soutinrent que le requérant aurait porté atteinte à leur personnalité et demandèrent à être dédommagés. Le 19 juin 2013, le tribunal de première instance d’Athènes examina simultanément les recours du 11 juin 2009 et du 26 février 2010 et les accepta partiellement (arrêt n o 3420/2013). Les parties interjetèrent appel. Le 21 septembre 2015, la cour d’appel d’Athènes rejeta l’action du requérant (arrêt n o 4107/2015). Elle considéra, entre autres, que le requérant avait bien été exclu du service commémoratif de son compagnon V.K mais rejeta la demande du requérant selon laquelle F.K.

n’aurait pas dû l’empêcher d’assister au service commémoratif de son compagnon. Le requérant se pourvut en cassation. Le 17 juillet 2017, la Cour de cassation rejeta le pourvoi (arrêt n o 1293/2017). Elle considéra que l’exclusion du requérant du service commémoratif était à la discrétion de F.K., S.K. et A.K., qui l’avaient organisé en tant qu’uniques successeurs « ab intestat » du défunt. Invoquant l’article 8 combiné avec l’article 14 de la Convention, le requérant se plaint que la situation litigieuse, en particulier le fait qu’il n’a pas pu participer au service commémoratif de son compagnon, a porté atteinte à son droit à sa vie privée et familiale. Invoquant l’article 6 § 1, il se plaint que la durée de la procédure devant le tribunal de première instance d’Athènes n’était pas raisonnable.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La situation litigieuse, notamment en ce qui concerne la participation du requérant au service commémoratif de son compagnon, est-elle compatible avec le droit du requérant à la vie privée et familiale et l’interdiction de discrimination, tels qu’énoncés par l’article 8 combiné avec l’article 14 de la Convention ? 2. La durée de la procédure devant le tribunal de première instance d’Athènes était-elle compatible avec la condition de jugement dans un délai raisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ?