CASE OF SZŐLŐSI v. HUNGARY

CAUZA PRIMEI SECȚIUNE A SZשLשSI c. HUNGARY (Doc. nr. 46382/20) HOTĂRÂREA Strasburg 22 iulie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Szőlősi c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Erik Wennerström, președinte, Lorraine Schembri Orland, Ioannis Ktistakis, judecători și Attila Teplán, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 1 iulie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ungariei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 12 octombrie 2020. Reclamantul a fost reprezentat de dl D.A.

Karsai, avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii penale. Reclamantul a prezentat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției.

PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”; el se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: articolul „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva acestuia, fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. France [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII).

În cazul principal al Barta și Drajkó c. Ungaria, nr. 35729/12, 17 decembrie 2013, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA DE CAUZA BON ESTABLIZATĂ 11. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul articolului 13 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat).

(a) din Convenție, nici nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, acestea trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor materialelor dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale din Barta și Drajkó (citate mai sus, §§ 25-26). APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEIII 12. art. 41 din Convenția prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Barta și Drajkó , citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat.

14. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor penale; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 22 iulie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Attila Teplán Erik Wennerström Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerea de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru daune și cheltuieli și morale și pentru cheltuielile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 46382/20 12/10/2020 László SZשLשSI 1974 Karsai Dániel András Budapesta 21/10/2014 în așteptare de peste 6 ani (s) și 6 luni (s) și 13 zile (s) de nivel (s) 2 de competență Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurilor penale 3.900 [1] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.

FIRST SECTION

CASE OF SZŐLŐSI v. HUNGARY (Application no. 46382/20) JUDGMENT STRASBOURG 22 July 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Szőlősi v. Hungary, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Erik Wennerström, President, Lorraine Schembri Orland, Ioannis Ktistakis, judges, and Attila Teplán, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 1 July 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

6. The applicant complained principally that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. He relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11. The applicant submitted other complaints which also raised issues under Article 13 of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in Barta and Drajkó (cited above, §§ 25-26).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”