2ra-169/23 — Cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere sia cheltuielilor de judecată

La 04 ianuarie 2019, Alexandr Tihanschii s-a adresat în instanță cu cerere de chemare în judecată, concretizată pe parcursul judecării cauzei, împotriva lui Dorin Catană cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a prejudiciului cauzat de rata inflației.

În motivarea acțiunii a invocat faptul că în temeiul recipisei din 04 mai 2005, a acordat lui Dorin Catană un împrumut în mărime de 2000,00 dolari SUA, însă, ultimul s-a eschivat de la rambursarea împrumutului acordat, încâlcind astfel obligația contractuală.

A indicat că la 11 decembrie 2018, a expediat o somație în adresa pârâtului Dorin Catană, prin care a solicitat restituirea împrumutului, acordându-i în acest sens un termen de 7 zile din data recepționării somației. Totodată, a fost atenționat de faptul că Alexandr Tihanschii își rezervă dreptul de a-l acționa în instanța de judecată, în caz de neexecutare a obligației.

Totodată, a menționat că reieșind din faptul că întârzierea este una continuă, reclamantul a considerat că este îndreptățit să solicite încasarea dobânzii de întârziere în sumă 686,23 dolari SUA și a sumei de 208,43 dolari SUA, conform calculului inflației.

Drept urmare, în temeiul art. art. 512, 572, 867 – 872 din Codul civil, a solicitat încasarea datoriei în mărime de 2000,00 dolari SUA, dobânzii de întârziere în mărime de 686,23 dolari SUA și a ratei inflației în mărime de 208,43 dolari SUA.

Prin decizia din 05 aprilie 2021 a Curții de apel Chișinău, s-a casat încheierea din 08 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, emisă în cauza civilă la acțiunea înaintată de Alexandr Tihanschii către Dorin Catană privind încasarea datoriei și dobânzii de întârziere și s-a remis cauza civilă în aceeași instanță pentru continuarea examinării fondului. 1

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reținut că între Alexandr Tihanschii și Dorin Catană a mai existat un litigiu cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea din 25 iunie 2012 a Judecătoriei Ciocana, nr. 2-1528/2012, devenită irevocabilă din 16 iulie 2012, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea lui Alexandr Tihanschii împotriva lui Dorin Catană cu privire la încasarea datoriei. 9.1. Subsecvent, instanța de fond a notat că în partea constatatoare a hotărârii din 25 iunie 2012 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, nr. 2-1528/2012, se consemnează că ,,în motivarea acțiunii depuse de reclamantul Alexandr Tihanschii, acesta a relatat că în data de 04 aprilie 2005 i-a împrumutat lui Dorin Catană suma de 2 000,00 dolari SUA, iar ulterior i-a mai împrumutat încă suma de 1 000,00 dolari SUA, termenul de rambursare fiind până la 19 iunie 2006”. 9.2. În această ordine de idei, instanță de fond a menționat că în cauza pendinte reclamantul Alexandr Tihanschii a solicitat, în mod similar, încasarea de la Dorin Catană a datoriei în sumă de 2 000,00 dolari SUA, acordați cu titlu de împrumut conform recipisei din 04 aprilie 2005. 9.3. Totodată, instanța de fond a menționat că existența unei hotărâri de respingere a acțiunii stinge dreptul la acțiune al reclamantului Alexandr Tihanschii împotriva lui Catană Dorin, or, acest drept a fost consumat urmare a pronunțării hotărârii judecătorești rămase irevocabile. 9.4. La fel, instanța de fond a observat că hotărârea din 25 iunie 2012 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, nr. 2-1528/2012, a avut un obiect mai extins, cumulând pretențiile de încasarea a 2 000,00 dolari SUA, și 1 000 dolari SUA, inclusiv în temeiul recipisei din 04 aprilie 2005. Astfel, pretențiile privind încasarea datoriei de 2 000,00 dolari SUA, au fost absorbite de acțiunea anterioară specificată. Iar, în esență reaprecierea circumstanțelor anterior determinate printr-o hotărâre judecătorească este în măsură să afecteze principiul securității raportului juridice, înlăturând în esență ordinea juridică. 9.6. Cu referire la pretențiile privind încasarea dobânzii de întârziere în sumă 686,23 dolari SUA și a sumei de 208,43 dolari SUA, conform calculului inflației, instanța de fond le-a apreciat ca fiind pretenții subsecvente pretenției principale de încasare a datoriei, motiv pentru care acestea au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, verificând în raport cu prevederile art. art.238-241 din Codul de procedură, legalitatea şi temeinicia hotărârii instanței de fond, în coraport cu suportul probatoriu anexat la materialele cauzei, prin prisma criticelor formulate în cererea de apel a conchis că soluția fondului este justă, fiind bazată pe interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale, precum și pe cercetarea obiectivă a materialelor dosarului, situație ce impune menținerea actului judecătoresc contestat.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a notat că din materialele cauzei se reține că la 04 mai 2005, Dorin Catană a luat cu împrumut de la Tihanschii Alexandr suma de 2 000 dolari SUA, înțelegere materializată prin recipisa întocmită la 04 mai 2019 (f.d.6, vol.I, originalul recipisei), iar din considerentul că ultimul s-a eschivat de la rambursarea împrumutului acordat, la 11 decembrie 2018, a expediat o somație în adresa pârâtului Dorin Catană, prin care a solicitat restituirea împrumutului, acordându-i în acest sens un termen de 7 zile din data recepționării somației.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel analizând prevederile art. 514 din Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019, în vigoare la momentul întocmirii recipisei), cât și prevederile art. 867 alin. (1) din Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019), a reținut că norma legală menționată nu conține reguli speciale cu privire la forma contractului de împrumut, urmând să fie respectate regulile generale referitoare la forma convenției, adică prevederile art. art. 210, 211 din Codul civil, conform cărora actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice se încheie în formă scrisă dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000,00 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. Respectiv, faptul încheierii contractului de împrumut în formă scrisă poate fi demonstrat printr-un înscris (recipisă), semnat de părți (împrumutat şi împrumutător).

Subsecvent, instanța de apel a relevat că potrivit art. 118 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor şi obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. 3

La caz, instanța de apel a constatat că anterior, prin hotărârea irevocabilă din 25 iunie 2012 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Alexandr Tihanschii împotriva lui Dorin Catană cu privire la încasarea datoriei (f.d. 84, vol.I).

La fel, instanța de apel a stabilit că în litigiul anterior, reclamantul Alexandr Tihanschii a solicitat încasarea de la Dorin Catană a datoriei în sumă de 2000,00 dolari SUA, în temeiul recipisei din 04 mai 2005, precum și încasarea sumei de 1000,00 dolari SUA în temeiul unei alte recipise, cu termenul de rambursare până la 19 iunie 2006. A mai constatat că, în prezenta speță, obiectul dedus judecății îl constituie încasarea datoriei în sumă de 2000,00 dolari, în temeiul recipisei din 04 mai 2005, pretenție care a fost obiect de examinare în cadrul litigiului examinat prin hotărârea irevocabilă din 25 iunie 2012 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău.

În acest sens, instanța de apel a relevat că potrivit art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sânt obligatorii pentru instanţa care judecă cauza şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Cu referire la acest aspect, instanța de apel a considerat necesar de menționat că scopul instituției puterii lucrului judecat rezidă în crearea unei stabilități și bunei funcționări a circuitului civil, fiind totodată o expresie a principiului securității raporturilor juridice, care presupune că atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond corect a punctat că existența unei hotărâri de respingere a pretenției de încasare a datoriei în sumă de 2000,00 dolari SUA, în temeiul recipisei din 04 mai 2004, stinge dreptul la acțiune al reclamantului Alexandr Tihanschii împotriva lui Dorin Catană. Or, suma revendicată în prezenta speță a constituit obiect al unei examinări anterioare, prin urmare reaprecierea circumstanțelor anterior determinate printr-o hotărâre judecătorească este în măsură să afecteze principiul securității raportului juridice, înlăturând în esență ordinea juridică.

La fel, instanța de apel a stabilit că instanța de fond corect a respins și cerințele subsecvente de încasare a dobânzii de întârziere și a prejudiciului cauzat de rata inflației, deoarece sunt cerințe subsecvent la pretenția principală care a fost respinsă ca neîntemeiată.

În consecință, instanța de apel a conchis că concluzia instanței de fond, referitor la respingerea cererii de chemare în judecată, este justă și argumentată, instanța de fond a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a aplicat corect normele de drept material și procedural, hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 din Codul de procedură civilă, iar în opoziție, apelantul nu a prezentat argumente de natură să răstoarne soluția adoptată de instanța de fond. 4

Corespondența menționată expediată în adresa lui Dorin Catană a fost returnată în adresa Curții Supreme de Justiție, de către oficiul poștal, cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 20/21, vol.II).

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 20 septembrie 2022 (f.d. 201, vol.I).

Totodată, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.8716 (f.d. 208, vol.I), rezultă că la 09 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților, prin intermediul poștei terestre, copia deciziei integrale din 20 septembrie 2022 a instanței de apel, însă, date privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Alexandr Tihanschii, reprezentat de avocatul Teodor Guțu, împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, la 19 ianuarie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de art.434 din Codul de procedură civilă, enunțat la pct. 26 din prezenta încheiere. 5

Art. XI alin. (1) şi (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie): „(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art. IV, V pct.1–9 şi 11–16 şi art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiţie până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.” Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepţia temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiţie până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Respectiv recursul declarat de Alexandr Tihanschii, reprezentat de avocatul Teodor Guțu, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie) şi va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia. Astfel, la momentul depunerii și examinării prezentului recurs, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Art.13 alin. (51) al Legii nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (introdus prin LP Nr. 224 din 31 iulie 24, MO3161363/16.08.24 art.569; în vigoare 16 august 2024): „Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență, președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte judecătorul raportor.”

Art. 432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a 6 comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul- verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4).”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părților.”

Art.4451 din Codul de procedură civilă, prevede că: „Instanţa de recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac, încetarea procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea admisibilității recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433.”

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, recursul poate fi exercitat doar în baza anumitor temeiuri expres prevăzute de lege. Iar, conform art. 433 lit. a) din același cod, în redacția aplicabilă la data depunerii cererii, recursul este considerat inadmisibil dacă motivele invocate nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Din analiza recursului declarat rezultă că recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare pîna la data de 01 septembrie 2023), adică instanța de apel a apreciat probele arbitrar și în contradicție cu circumstanțele cauzei, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 7

Așadar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție analizând cele invocate la pct.28 din prezenta încheiere, în raport cu materialele cauzei, nu a stabilit săvârșirea încălcărilor de către Curtea de Apel Chișinău în măsura în care ar fi dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau ar fi comis erori ce au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate denotă îndoieli la aplicare.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că nu pot fi reținute nici alegațiile recurentului precum că acțiunea anterioară a fost respinsă pe motiv că nu au fost prezentate originalele recipiselor, dar nu pe motive de netemeinicie, iar, la caz, instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au concluzionat că obiectul litigiului este același și au respins acțiunea, or, prin hotărârea din 25 iunie 2012 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, definitivă și irevocabilă, instanța s-a pronunțat pe fondul raportului juridic dintre părți, respingând acțiunea ca neîntemeiată, iar, faptul că la baza respingerii a stat neprezentarea înscrisurilor în original (recipiselor) a reprezentat o apreciere a materialului probator în conformitate cu art. 118 și art. 130 din Codul de procedură civilă.

Subsecvent, instanța de recurs notează că soluționarea cauzei în fond pe baza probelor insuficiente nu lipsește hotărârea de autoritatea lucrului judecat, iar, potrivit normelor procesuale, apariția sau deținerea ulterioară a originalelor unor înscrisuri nu oferă părții dreptul de a iniția un litigiu de fond identic.

Subsidiar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că reluarea aceleiași pretenții, între aceleași părți și cu același obiect, constituie o încălcare flagrantă a principiului securității raporturilor juridice (res judicata), prin urmare, instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat în mod corect și imperativ prevederile art. 123 din Codul de procedură civilă, constatând judicios netemeinicia prezentei cereri de chemare în judecată.

Astfel, instanța de recurs menționează că dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curţii Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare. 8

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de recurent, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea cauza Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Alexandr Tihanschii, reprezentat de avocatul Teodor Guțu, împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului şi drept urmare, este inadmisibil.

Deși, prin încheierea din 22 martie 2023, recursul declarat de Alexandr Tihanschii, reprezentat de avocatul Teodor Guțu, a fost considerat admisibil, potrivit jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție și în temeiul dispozițiilor legale incidente, admisibilitatea în principiu a recursului nu echivalează cu obligația instanței de a proceda automat la examinarea acestuia în fond.

Astfel, în conformitate cu art. 4451 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs este abilitată să dispună încetarea procedurii de recurs, din oficiu, chiar și ulterior admiterii în principiu, dacă identifică existența unui caz de 9 inadmisibilitate. Această prerogativă derivă din obligația instanței supreme de a exercita un control riguros al căilor extraordinare de atac, în scopul protejării securității raporturilor juridice și al prevenirii unei jurisprudențe contradictorii.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a analizat atât motivele invocate de recurent, cât și temeiurile care pot fi reținute din oficiu, în conformitate cu art. 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă (în redacția aplicabilă până la 01 septembrie 2023). În urma acestei analize, instanța nu a identificat circumstanțe ce ar permite încadrarea cererii de recurs în limitele restrânse ale recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4), astfel încât nu se justifică continuarea examinării în fond.

În consecință, ținând cont de considerentele expuse mai sus, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că sunt întrunite condițiile pentru încetarea, din oficiu, a procedurii de recurs, intentată la cererea de recurs declarată de Alexandr Tihanschii, reprezentat de avocatul Teodor Guțu, împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Această soluție corespunde exigențelor impuse de caracterul extraordinar al recursului și reafirmă principiul potrivit căruia Curtea Supremă de Justiție nu este o a treia instanță de fond, ci un organ de control al legalității, cu rol de uniformizare a practicii judiciare.

În conformitate cu art.433 lit. a) (în vigoare la data depunerii recursului), art. art. 269-270, art. 442, art. 4451 din Codul de procedură civilă,