AFFAIRE FILEVA CONTRE LA BULGARIE

Rezoluția CM/ResDH(20211)280 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Fileva împotriva Bulgariei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 noiembrie 2021, cu ocazia celei de a 1416 ședințe a delegaților miniștrilor) Cerere n Cauza Hotărârea Definitivului la 3503/06 FILEVA 03/04/2012 03/07/2012 Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată a dreptului de acces al recurentei la o instanță din cauza puterii discreționare a Parchetului de a relua anchete penale închise, fără garanții adecvate, ceea ce a avut ca efect decăderea în mod negativ a unei cereri a recurentei de a obține o despăgubire pentru procedurile penale împotriva acesteia, care au fost încheiate inițial în iulie 2005 și care au fost ulterior soluționate de Parchet în martie 2006 [violarea articolului 6 alineatul (1) ]. Reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică,

pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât, dacă este necesar măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura în care este posibil prin restitutio in integrum al măsurilor generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern, care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2021)1017 Observând că s-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește executarea hotărârii, o reformă legislativă din 2013 a făcut imposibil pentru procurori, alții decât procurorul general, să reia anchete încheiate după un an sau doi (în funcție de gravitatea lacului) Cu toate acestea, având în vedere că reforma menționată anterior a păstrat posibilitatea ca un procuror general să reia o procedură penală după expirarea termenului de un an sau doi ani, în circumstanțe excepționale În acest fel, i-a permis să desprindă domeniul de aplicare și la sfârșitul procedurilor civile (pe baza unei dispoziții privind infracțiunea în cauză),

pe baza unei legislații care nu prevede un control judiciar sau criterii legale clare care să definească suficient situațiile avute în vedere de expresia "în mod excepțional" (de exemplu, circumstanțe excepționale). Reținând că aspectele nesoluționate legate de necesitatea de a prevedea garanții suplimentare pentru exercitarea competențelor procurorului general de a relua procedurile penale finalizate sunt reluate integral în cadrul examinării cauzei S.Z., care rămâne sub supravegherea Comitetului DECLARĂ că și-a îndeplinit îndatoririle în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și a susținut că aceaceasta a fost examinată.

Résolution CM/ResDH(2021)280 Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Fileva contre Bulgarie (adoptée par le Comité des Ministres le 3 novembre 2021, lors de la 1416 e réunion des Délégués des Ministres) Requête n o Affaire Arrêt du Définitif le 3503/06 FILEVA 03/04/2012 03/07/2012 Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée du droit d’accès de la requérante à un tribunal en raison du pouvoir discrétionnaire du parquet de reprendre des enquêtes pénales clôturées, sans garanties adéquates, ce qui a eu pour effet d’influencer négativement l’issue d’une demande de la requérante visant à obtenir une indemnisation pour des procédures pénales à son encontre qui avaient été initialement clôturées en juillet 2005 et reprises par la suite par le parquet en mars 2006 (violation de l’article 6, paragraphe 1) ; Rappelant l’obligation de l’État défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention,

de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2021)1017 ) ; Notant que des progrès considérables ont été réalisés dans l’exécution de l’arrêt, puisqu’une réforme législative de 2013 a rendu impossible pour les procureurs, autres que le Procureur général, de reprendre des enquêtes clôturées après un ou deux ans (en fonction de la gravité de l’infraction) ; Notant toutefois que la réforme susmentionnée a préservé la possibilité pour un Procureur général de reprendre une procédure pénale après le délai d’un ou deux ans « dans des circonstances exceptionnelles »,

lui permettant ainsi d’influencer la portée et l’issue des procédures civiles (jusqu’à la prescription de l’infraction pénale présumée), sur la base d’une législation qui ne prévoit pas de contrôle judiciaire ou de critères statutaires clairs définissant suffisamment les situations envisagées par l’expression « circonstances exceptionnelles ; Notant que les questions en suspens liées à la nécessité de prévoir des garanties supplémentaires pour l’exercice des pouvoirs du Procureur général de reprendre des procédures pénales terminées, sont entièrement reprises dans le cadre de l’examen de l’affaire S.Z. , qui demeure sous la surveillance du Comité ; DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DÉCIDE d’en clore l’examen.